Moderatorul ediției - Radu Benea. Din sumar:
Președintele Igor Dodon face precizări asupra „conceptului” său de reglementare transnistreană. Cât de pregătite sunt părțile să reia negocierile politice? Opinii ale unor experți locali și internaționali. Și... Moscova a transmis Chișinăului propunerile sale pentru pregătirea procesului de casare a munițiilor de la Cobasna, dar spune că aceasta ar putea dura mai bine de un an.
Începem, ca de obicei, cu buletinul de știri și o sinteză a principalelor evenimente ale săptămânii trecute:
***
Chișinăul a anunțat că începând cu 16 septembrie se anulează mecanismul de notificare scrisă prealabilă pentru vizitele private ale persoanelor cu funcții de demnitate publică din Republica Moldova, efectuate în localitățile din regiunea transnistreană. Biroul politici de reintegrare de la Chișinău a difuzat un comunicat de presă în care se spune că înțelegerea a fost confirmată de reprezentantul politic al Tiraspolului Vitali Ignatiev, după discuțiile purtate cu vicepremierul moldovean pentru reintegrare Vasili Șova, joi, la oficiul de la Tiraspol al Misiunii OSCE în Republica Moldova. Comunicatul, emis pe 13 septembrie, precizează că înțelegerea este valabilă numai pentru vizite particulare, iar în cazul deplasărilor de serviciu ale oficialităților moldovene în regiunea transnistreană procedura de notificare se menține.
Pe de altă parte, negociatorul administrației separatiste Vitali Ignatiev a declarat, în aceeași zi, pentru presa locală că Chișinăul s-a grăbit să facă acest anunț. Potrivit lui, este vorba despre un „proiect-pilot”, propus de Tiraspol, care presupune și un angajament din partea autorităților moldovene și anume să asigure libera circulație, fără nici un fel de restricții, în cazul oficialităților transnistrene, inclusiv a celor împotriva cărora s-au intentat dosare penale. Ignatiev a mai spus că Chișinăul va trebui să recunoască „existența unei asemenea categorii ca oficiali ai Transnistriei”. De-a lungul anilor, autoritățile moldovene au intentat mai multe dosare penale împotriva unor reprezentanți ai structurilor din stânga Nistrului. Tiraspolul spune că dosarele ar fi motivate politic, iar guvernul de la Chișinău – că nu poate interveni în activitatea justiției.
Președintele Igor Dodon a dezmințit speculațiile că s-ar pregăti federalizarea R. Moldova în vederea rezolvării conflictului transnistrean. Vorbind la un briefing de presă, pe 9 septembrie, la Chișinău, Dodon a spus că asemenea informații sunt „sperietori” și că nici partenerii externi ai Moldovei, fie ei din vest sau din est, nu ar accepta federalizarea. Șeful statului a făcut precizarea după ce spusese, într-un interviu recent acordat ziarului german Der Spiegel, că Președinția lucrează la un concept care prevede un statut special de autonomie „foarte puternică” pentru regiunea transnistreană în cadrul Republicii Moldova și că ar exista un context internațional favorabil avansării rapide în chestiunea transnistreană. Vicepremierul pentru reintegrare Vasile Șova a declarat, ulterior, Europei Libere, că acest concept este numai „o propunere de lucru” și că nu se poate avansa chiar așa de repede cum sugera șeful statului.
Primul ministru Maia Sandu a avut o întrevedere cu șeful misiunii OSCE în Moldova, Claus Neukirch, pe 11 septembrie, în cadrul căreia a declarat că guvernul de la Chișinău este deschis să colaboreze cu OSCE pentru reglementarea conflictului transnistrean în baza integrității teritoriale și a suveranității Republicii Moldova. Totodată, premierul a spus că identificarea unei soluții politice imediate este foarte dificilă acum, iar un prim pas ar fi eliminarea, în colaborare cu autoritățile din Ucraina, a schemelor de corupție și contrabandă care au loc în regiune. Un comunicat de presă al executivului precizează că „politica pașilor mici” a fost un alt subiect abordat în cadrul întâlnirii, iar Maia Sandu a precizat că această strategie poate continua doar dacă aduce rezultate concrete, care să respecte principiile suveranității Republicii Moldova.
Ministrul de externe Nicu Popescu a spus în timpul unei vizite la Moscova, miercuri, 11 septembrie, că R. Moldova nu își va revizui înțelegerile cu UE și NATO. Popescu a făcut remarca la întâlnirea cu președintele comisiei de politică externă din camera superioară a parlamentului rus, Konstantin Kosaciov. Nicu Popescu a mai spus că Moldova nu dorește nici să-și revizuiască acordul de liber schimb cu țările din CSI. Mai devreme, șeful diplomației moldovene îi spusese omologului său rus Serghei Lavrov că dorește „normalizarea” relațiilor bilaterale, dar adăugase că prezența militară rusească pe teritoriul moldovean rămâne un subiect de dispută între Chișinău și Moscova.
Pe 9 septembrie, ministrul de externe Nicu Popescu s-a aflat la Kiev, unde a discutat cu autoritățile ucrainene pe teme de securitate regională, inclusiv în domeniul energetic. Un comunicat al diplomației moldovene precizează că în cadrul întâlnirii pe care a avut-o cu omologul său ucrainean Vadym Prystaiko s-a discutat despre securizarea frontierei de stat moldo-ucrainene, inclusiv a segmentului transnistrean, despre facilitarea procedurilor de control la frontieră prin extinderea punctelor de control comun, și asigurarea unui nivel sporit al protecției ecologiei râului Nistru, precum și despre liberalizarea transportului auto și celui aerian.
***
Europa Liberă: Înainte să trecem la temele anunțate, o știre de ultimă oră de la Tiraspol spune că, de la începutul anului prețurile medii de consum în regiunea transnistreană au crescut cu numai cu 2,6%, mai puțin decât în Moldova și Ucraina, iar în ultimele trei luni s-ar produce și un proces de deflație. Banca centrală de la Tiraspol explică aceste statistici prin scăderea sezonieră a prețurilor la produsele alimentare, în special la fructe și legume. Despre prețuri și inflație am discutat cu mai mulți locuitori de la Tiraspol și Bender:
- Ce s-a ieftinit? Dimpotrivă, eu văd că se prețurile cresc la toate celea. Oriunde ai intra, peste tot prețuri noi. Untul „Țărănesc”, sărmanul, a fost 5,60, acum costă 7 ruble (transnistrene). Așa că la noi nu scad prețurile, ci cresc.
- Nu am observat să scadă prețurile. Dimpotrivă, totul se scumpește. Chiar ieri discutam, carnea de porc, găină, pampers-ii, hrana pentru copii – toate s-au scumpit. În țara noastră, toate se scumpesc continuu.
- Autoritățile se eschivează. Trebuie să spună clar la ce majorează prețurile. De ce statul nu reglementează piața? Uitați-vă ce prețuri sălbatice sunt în piață. Iată ce am reușit să adun de 150 de ruble – ceapă, varză și niște pulpe de pui. Ne amintim cum trăiam pe timpul comunismului, dar cum trăim acum? În sărăcie!
- Nu am simțit să scadă prețurile. Majorarea de prețuri – da. Mai ales la carne. A fost 75 pentru un kilogram, acum e 100.
- Viața se scumpește. Totul e mai scump, oriunde te-ai duce – legumele în principal, dar și carnea. 85 de ruble - un kilogram de carne, vă imaginați așa ceva?
- Totul se scumpește, iar pensia rămâne aceeași. La Chișinău, pensia e de două ori mai mare. Eu am o soră acolo. Iar aici ne spun că benzina e cu 2 copeici mai ieftină. Voi la pensie uitați-vă! Sora mea primește 3800 de lei, iar eu 1600 de ruble. Este diferență?
- Este țara noastră - ne place sau nu, dar trebuie să o iubim așa cum este, și o iubim. Produsele agroalimentare sunt un pic mai ieftine numai pentru că vânzătorii se tem de înghețuri. Noi nu știm să păstrăm producția, noi nu avem frigidere. Iar oamenii se folosesc de faptul că a fost o recoltă proastă, și vor să câștige cât mai mult. Așa prețuri ca în anul acesta – eu nu am mai văzut. Mai înainte, cumpăram cu 3 ruble roșii pentru iarnă, făceam suc sau le puneam la murat. Dar anul acesta, roșii cu 9-10 ruble – de neimaginat!
Europa Liberă: Opinii ale locuitorilor din regiunea transnistreană.
***
Europa Liberă: Cum ați auzit la știri, vicepremierul pentru reintegrare, Vasili Șova, a adus clarificări într-un interviu pentru Europa Liberă în privința afirmației președintelui Igor Dodon despre existența, la Președinție, a unui „concept” de rezolvare a problemei transnistrene prin aprobarea unui statut de „autonomie puternică” pentru Transnistria. Șova a spus că este numai „o propunere de lucru” și că nu se poate avansa cu ea chiar așa de repede precum sugera șeful statului în interviul recent pentru ziarul german „Der Spiegel”. Elaborarea vreunui proiect concret și coordonarea lui cu celelalte componente ale puterii poate să dureze cel puțin vreun an, a declarat Vasili Șova pentru Europa Liberă. Mai multe, în relatarea Lilianei Barbăroșie.
Președintele Igor Dodon a dezmințit zilele trecute speculațiile că s-ar pregăti federalizarea R. Moldova în vederea rezolvării conflictului transnistrean, după un interviu publicat de ziarul german Der Spiegel, în care spunea că Președinția lucrează la un concept care prevede un statut special de autonomie „foarte puternică” pentru regiunea transnistreană în cadrul R. Moldova și că va prezenta conceptul său partenerilor din coaliția de guvernare, iar declaraţia a fost privită ca şi confirmare a faptului că, sub presiunea Moscovei, Igor Dodon ar dori să înlocuiască cu termenul de „autonomie largă” pe cel de „federalizare” conţinut în vechiul plan Kozak şi contestat de majoritatea cetăţenilor moldoveni.
Prim-ministra Maia Sandu a părut şi ea deranjată de declaraţia din presa germană a preşedintelui, negând că ar fi văzut în general vreun concept care să fi fost elaborat de Preşedinţie şi spunând că în general nu crede că preşedintele a ales momentul potrivit pentru astfel de discuţii.
Ceea ce ne-a spus Vasili Şova, ministrul reintegrării din Guvernul Sandu, ajuns în funcţie prin voinţa socialiştilor, e că chestiunea e la o fază incipientă şi că, pentru a se putea vorbi despre un proiect concret de reglementare, e nevoie de câteva luni, până la un an, de consultări între instituţii.
„Singurul lucru pe care pot să-l confirm e că lucrăm acum asupra creării unui mecanism de coordonare între Preşedinţie, Parlament, Guvern, inclusiv Ministerul de Externe, ca să căutăm împreună un consens larg în această chestiune. Şi aceste discuţii ar putea dura câteva luni”, ne-a spus Şova.
La fel ca şeful statului, Şova dezminte că ar fi vorba de o federalizare, care să fie îmbrăcată însă în haina de autonomie:
„Nu, nu este aşa. Noi vorbim deocamdată despre principii de bază, iar despre viitorul statut vom discuta doar dacă ne vom înţelege asupra principiilor de bază. Iar aceste principii coincid în totalitate cu cele agreate de statele OSCE, prin declarațiile din 2016, 2017, 2018.”
Președintele Dodon a mai spus în interviul pentru Der Spiegel că ar exista un context internațional favorabil în acest moment avansării rapide în chestiunea transnistreană.
Vasili Şova a comentat pentru Europa Liberă şi această declarație a președintelui:
„Dânsul are în vedere acest factor pozitiv că atât UE şi SUA, cât şi Federaţia Rusă au aceeaşi poziţie de sprijin în raport cu actuala guvernare de la Chişinău. Acest consens ar putea să ajute şi la atingerea unei înţelegeri referitoare la reglementarea conflictului. Dar dacă se va adeveri sau nu, vom vedea în următoarea jumătate de an, poate un an”, ne-a mai spus Vasili Şova.
***
Europa Liberă: Cum se văd de la Tiraspol ultimele evoluții în procesul reglementării transnistrene? Corespondentul nostru în regiune Serghei Ursul a discutat cu directorul Școlii de studii politice de la Tiraspol, Anatoli Dirun:
Anatoli Dirun: Cel mai important progres obținut, și spun asta fără exagerare, principalul progres înregistrat în procesul de negocieri dintre Tiraspol și Chișinău - cu participarea mediatorii internaționali, statelor garant - este faptul că aceste negocieri nu decurg pe fundalul canonadei de artilerie. Și asta întrucât acea operațiune de pacificare care se desfășoară pe malul Nistrului în cadrul acțiunilor de reglementare a conflictului moldo-transnistrean a făcut mai mult decât să-și arate eficiența. Aceasta [operațiunea de pacificare] a demonstrat că nici documentele semnate până acum, nici deciziile importante care au fost luate, nici chiar acele etape de îngheț prin care a trecut procesul de negocieri - nimic din toate acestea nu ar fi fost posibil dacă pe malurile Nistrului nu ar fi fost pace. Respectiv, deja numai acest fapt constituie un element care ne avantajează enorm, dacă e să comparăm situația noastră cu alte conflicte similare din spațiul post sovietic.
În ce privește găsirea unei formule politice reciproc avantajoase - poziția părților o cunoaștem foarte bine: Transnistria optează pentru independență, în timp ce Republica Moldova consideră că Transnistria este o parte a sa -, așadar, deși cunoaștem opinia colegilor de la Chișinău, părerea noastră este că, la ora actuală, suntem încă foarte departe de această formulă reciproc avantajoasă, din simplu motiv că acele procese prin care trece atât Republica Moldova, cât și Transnistria - nu prea au cum să contribuie la identificarea vreunei soluții reciproc avantajoase pentru părți. Iată de ce să vorbești acum despre identificarea rapidă a vreunei soluții viabile în cadrul procesului de negocieri ar fi, în opinia noastră, pripit și neprofesionist.
Pe de alt parte, menținerea acestor contacte și continuarea identificării unor soluții pentru problemele acute rămâne cât se poate de importantă. După cum a arătat-o și experiența anului trecut, potențial pentru negocieri există, acesta nu a fost încă epuizat, la fel cum există o mulțime de probleme pe care părțile trebuie să le rezolve, excluzându-le treptat de pe agenda negocierilor.
Europa Liberă: Anatoli, ați afirmat mai devreme că, la ora actuală, părțile sunt destul de departe de identificarea unei formule optime în reglementarea transnistreană. Dacă vorbim despre malul stâng, care sunt, în opinia dumneavoastră, principalele puncte care fac Republica Moldova neatractivă pentru transnistreni?
Anatoli Dirun: Nu voi face o mare descoperire acum, dacă voi spune că acel model propus de vecinii noștri - modelul statului mono-centrist - nu poate fi acceptat astăzi, la fel cum nu a fost nici acum 29 de ani. E destul să ne amintim doar despre cauzele conflictului, care a început tocmai cu probleme de acest gen, chestiuni pe cât de simbolice, pe atât de importante: legea privind limba de stat, simbolurile statale, interpretările istoriei și altele.
Dacă ne vom uita la ordinea de zi a Chișinăului de astăzi, vom constata că prima în lista figurează problema dezoligarhizării statului (acesta fiind, la ora actuală, scopul principal al politicienilor moldoveni). Așadar, despre ce fel de relații eficiente poate fi vorba, când prioritatea numărul unu pentru politicienii moldoveni este dezoligarhizarea statului, restructurarea, ba chiar, aș spune, relansarea sistemului statal de astăzi din Republica Moldova. Eufemistic vorbind, nu prea îi doare capul azi de Transnistria.
Dacă ne referim la situația de azi din Transnistria, cu părere de rău, nici aici lucrurile nu sunt așa cum ne-ar place să le vedem. Tiraspolul trece, în opinia noastră, printr-o gravă criză de sistem, componentele căreia sunt: 1) exodul masiv al populației; 2) creșterea nivelului de nemulțumire în societate față de politica internă în Transnistria. Aceasta din urmă este o urmare a lipsei de echilibru între ramurile puterii și a conlucrării constructive între parlament și guvern, lipsa unui sistem de partide real, precum și un sistem electoral nefuncțional, ca să nu zicem mai mult. Toate acestea creează și ele anumite probleme și provocări. Vom vedea, deci, cum va reuși să facă față acestei situații societatea civilă din Tiraspol, în contextul alegerilor de anul viitor în legislativul regiunii și în timpul alegerilor locale.
Europa Liberă: După cum ați remarcat, problema exodului masiv al populației este una din cele mai serioase și complexe provocări ale zilei de astăzi. Cum vedeți dvs. rezolvarea acestei probleme, parafrazându-l pe Soljenițîn, de „salvare a populației”?
Anatoli Dirun: Aceste întrebări au, fără îndoială, o legătură strânsă, una cu alta, dar fiecare dintre ele are totuși propria logică și rezolvare. Exodul masiv al populației, dacă ne referim la componenta politică a acestei probleme, vorbim, de facto, de absența unei imagini a viitorului. Ce fel de viitor ne dorim noi să lăsăm aici copiilor noștri; în ce viitor vrem noi să vedem atât Transnistria, cât și Republica Moldova - peste 15, 20, 30 de ani? Lumea se dezvoltă cât se poate de dinamic. Lupta pentru resurse, lupta pentru zonele de influență sunt lucruri pe care nimeni nu le-a contramandat deocamdată. Prin urmare, speranța că, într-o bună zi, reprezentanții marilor puteri ne vor bate la ușă ca să ne rezolve problemele - ar fi o mare greșeală, am văzut asta pe exemplul de odinioară al vecinilor noștri. Așadar, principala provocare conceptuală - atât pentru Transnistria, cât și pentru vecinii noștri, Republica Moldova - rămâne, cred, anume construirea unei imagini a viitorului, imagine în care ar putea crede tânăra generație și în care și-ar dori să investească acei oameni care trăiesc la ora actuală atât în Transnistria, cât și în Republica Moldova. Întrucât anume această imagine a viitorului ar fi capabilă să schimbe esențial lucrurile atât în conștiința maselor, cât și în relațiile și procese de înțelegere reciproca dintre Tiraspol și Chișinău.
Europa Liberă: Observăm la ora actuală că vechile modele politice încep oarecum să fie depășite – structura verticală a partidelor începe de cedeze locul unor procese de asociere pe orizontală a activiștilor civici. Poate că o astfel de formație are un viitor bun în ceea ce privește găsirea unui teren comun pentru construirea păcii între malurile Nistrului?
Anatoli Dirun: După cum remarca la un moment dat Iurii Andropov [fost politician sovietic, șef al KGB, secretar general al Partidului Comunist]: „Noi nu cunoaștem societatea în care trăim”. La fel, nu suntem conștienți până la capăt de acele procese sociale care au loc cu adevărat nici pe malul drept, nici pe cel stâng al Nistrului. Cel mai reprezentativ în acest sens este exemplul vecinilor noștri, Ucraina, unde un candidat apolitic, venit din afara sistemului, la fel, un partid venit din afara sistemului au reușit să învingă atât în alegerile prezidențiale, cât și în alegerile pentru Rada Supremă.
Vremea vechilor modele, structurilor ierarhice vechi, chiar dacă nu a plecat tocmai definitiv, cu siguranță nu mai funcționează la fel de eficient în societatea modernă - cu ritmurile ei nebune de dezvoltare: a internetului, mijloacelor de informare în masă, media de socializare online etc.
Pe de altă parte, există însă și această realitate pragmatică - „alegerile”, care testează și scot la iveală eficiența modelului dat și arată cât de acceptat este acesta de o regiune sau alta. Respectiv, ar fi, probabil, prea puțin înțelept să venim acum cu evaluări și prognoze vizavi de vreun model anume. Lucrurile devin clare de la sine, prin: prezența unei idei, a unui program, existența unei echipei de susținere și, mai ales, a cererii din partea societății.
Dacă înțelegi că societatea este deja în așteptarea acestei noi viziuni, că există această cerere pentru schimbare și progres, la fel ca și dorința oamenilor de a participa la proces și nu doar de a urmări pasiv cum cineva își umple buzunarele, povestindu-le povești despre cât de bine va fi odată și că e nevoie doar să mai aștepte, să rabde un pic... Dacă ajungi să realizezi toate aceste lucruri, atunci, cu siguranță, nu ai cum să greșești.
Dacă însă nu ai să faci decât să scoți iar la tipar calendare și să le povestești oamenilor că acesta e cel mai bun candidat din partea celui mai darnic partid - este foarte puțin probabil că până și în prezența unei susțineri administrative și informaționale solide, acest partid va obține rezultatul pe care și l-ar dori să-l obțină.
Respectiv, avem de-a face cu o situație destul de controversată. Putem trage concluzii doar analizând rezultate concrete. Totul depinde de orientarea și intențiile persoanei respective, de faptul cât de departe e gata să meargă echipa sa și în ce măsură starea generală a lucrurilor din țara respectivă permite realizarea unui astfel de proiect, venit „de jos”, ca să-i zicem așa.
Europa Liberă: Dacă ar fi să ne avansăm imaginar în timp, să zicem cu 10 ani înainte, ce vedeți, unde se află acum Moldova și Transnistria?
Anatoli Dirun: În opinia mea, cea mai puternică sau, mai bine zis, atractivă parte a lucrurilor - atât în cazul Republicii Moldova, cât și în cazul Transnistriei - este dorința de a trăi; de a supraviețui, de a face față tuturor condițiilor extreme (și aici mă refer, mai ales, la Transnistria); este curajul oamenilor de a merge mai departe, în pofida tuturor greutăților, provocărilor și amenințărilor de orice gen, intern sau extern. Societatea în Transnistria reușește, în mod uimitor, să păstreze acest ax intern, care nu poate fi nici descris, nici explicat print-o anume formulă. E o calitate uimitoare a oamenilor care locuiesc aici, plus dorința lor de a rezolva problemele pe cale pașnică.
Europa Liberă: Opinia politologului de la Tiraspol, Anatoli Dirun, directorul Școlii de studii politice.
***
Europa Liberă: Șeful diplomației moldovene Nicu Popescu s-a aflat săptămâna trecută la Moscova, prima sa vizită în această calitate și a unui ministru de externe de la Chișinău în ultimii trei ani. La întrevedea cu Serghei Lavrov, omologul său, și cu alte oficialități ruse, Nicu Popescu a vorbit despre dorința Chișinăului de a normaliza relațiile cu Moscova, relații care „nu au fost ușoare în ultimii ani”, dar a insistat, pe de altă parte, ca Rusia să-și retragă trupele din Transnistria. Nicu Popescu a amintit că prezența militară rusească în raioanele din stânga Nistrului încalcă neutralitatea Republicii Moldova, prevăzută în Constituția țării. Unul din subiectele centrale ale întrevederii de miercuri, 11 septembrie, între Nicu Popescu și Serghei Lavrov a fost și propunerea recentă a ministrului rus al apărării Serghei Șoigu privind reluarea, după o pauză de aproape 20 de ani, a procesului de casare a munițiilor inutilizabile din depozitele de la Cobasna. Se pare că Moscova ar putea condiționa acest proces cu evoluțiile în procesul reglementării politice a conflictului transnistrean, după cum veți afla din relatarea Linei Grâu:
Ministrul rus de externe Serghei Lavrov apreciază că ar fi nevoie de aproximativ un an și jumătate pentru a pregăti casarea munițiilor din regiunea transnistreană, iar toate procesele ar urma să aibă loc în strictă conformitate cu standardele de securitate a armatei ruse, cu participarea specialiștilor și echipamentelor rusești.
După întrevederea de miercuri, la Moscova, cu omologul său moldovean Nicu Popescu, Lavrov a mai declarat că subiectul casării munițiilor de la depozitul de la Cobasna a fost printre temele principale de discuție. Partea rusă a transmis cu această ocazie propunerile cu privire la aspectele tehnice ale pregătirii procesului de casare. „Trebuie să fie respectate standardele militare ale Federaţiei Ruse”, a spus Lavrov, la conferința de presă comună cu Nicu Popescu.
Lavrov a subliniat că există o legătură directă între casarea munițiilor și avansarea negocierilor politice pentru reglementarea transnistreană. „Viața arată că asta este o parte indispensabilă a eforturilor pe care le depunem pentru a reglementa problema transnistreană, în cadrul unei Republici Moldova integre, neutre și cu un statut special pentru Transnistria”, a spus Lavrov. El a spus că în 2003, când „negocierile politice mergeau intens”, conducerea Transnistriei și-a dat acordul pentru evacuarea munițiilor de la Cobasna. „Dar după ce partea moldovenească a refuzat acordul parafat deja, sub presiunea UE, [refuzul de a semna Memorandumul Kozak – n.red.] Transnistria a spus că nu mai poate continua să susțină evacuarea”, a spus Lavrov.
Ministrul moldovean Nicu Popescu a spus la rândul său că Republica Moldova salută intenția Federaţiei Ruse de a casa munițiile din regiunea transnistreană. „Dorim un progres cât mai rapid pe această direcție, cu participarea OSCE. Reieșim din faptul că este armamentul Federaţiei Ruse și în momentul în care Rusia a decis să avanseze pe această direcție, nimeni nu poate avea drept de veto sau să împiedice aceste procese”, a mai spus miercuri la Moscova ministrul moldovean de Externe, Nicu Popescu.
Pe 24 august, după întrevederea cu ministrul rus al apărării Serghei Șoigu, președintele Igor Dodon a spus că Rusia „propune să fie început procesul de utilizare a munițiilor de la Cobasna” și că subiectul „va fi adus la cunoștința și celorlalți membri ai formatului 5+2 pentru reglementarea transnistreană”.
La depozitul de la Cobasna, aflat în gestiunea Grupului operativ de trupe ruse din stânga Nistrului, sunt stocate aproximativ 20 de mii de tone de muniții, multe dintre care datează încă din perioada celui de al Doilea Război Mondial. Chişinăul și alți membri ai formatului 5+2 au cerut în repetate rânduri o inspecție internațională la depozitul de muniții de la Cobasna, inspecție care însă a fost mereu refuzată de partea rusă.
O încercare de a evacuat acest depozit a fost făcută în anii 2001-2002, atunci când în regiune a fost adus, cu finanțarea OSCE, un echipament american pentru casarea în siguranță a obuzelor de la depozit, numit camera de detonare Donovan. OSCE anunța atunci că a cheltuit pentru un milion de dolari pentru acest proces, însă partea rusă a refuzat folosirea lui. Camera Donovan a fost depozitată o vreme în apropiere de Chişinău, deoarece administrația separatistă transnistreană nu a eliberat o autorizație pentru accesul echipamentului în regiune.
În perioada respectivă au fost evacuate câteva garnituri de tren cu muniții și armament de la Cobasna, însă la scurt timp procesul a fost blocat. Moscova a declarat atunci că Tiraspolul se opune acestei evacuări, pe motiv că munițiile de la Cobasna ar fi constituit „proprietate a poporului transnistrean” și ar fi cerut Rusiei compensații financiare pentru munițiile evacuate.
***
Europa Liberă: Despre eventuala reluare a casării munițiilor rusești în stânga Nistrului, dar și despre ce ar putea spune președintele Igor Dodon de la tribuna Adunării Generale a ONU, la finele lui septembrie, în chestiunea reglementării transnistrene, colega noastră Valentina Ursu a discutat cu analistul politic occidental Vladimir Socor.
Vladimir Socor: „Pe mine mă interesează foarte mult ce va spune dl Igor Dodon în discursul său la Adunarea Generală a Națiunilor Unite. Deci, întrebarea este: va cere dl Igor Dodon retragerea trupelor rusești de pe teritoriul R. Moldova? O va cere în mod răspicat, în mod explicit? - asta este întrebarea. Și mai este o întrebare inseparabilă de cea dintâi, și anume: retragere completă sau se face o excepție pentru așa-zișii „pacificatori”? Oricare reprezentant al R. Moldova în străinătate are, practic, mâinile legate de rezoluția adoptată de Națiunile Unite acum 2 ani la inițiativa guvernării conduse de dl Plahotniuc.
Rezoluția, la propunerea R. Moldova, face o excepție pentru așa-zișii „pacificatori” ruși; rezoluția cere retragerea numai a trupelor care nu fac serviciul de pacificare. Există o discrepanță complet neprofesională între titlul rezoluției și conținutul rezoluției. Titlul rezoluției vorbește despre retragerea completă a trupelor rusești, conținutul rezoluției permite trupelor zise „pacificatoare” să rămână. Nu-mi explic acest neprofesionalism, neconcordanță între titlul și conținutul rezoluției. Dar fapt este că guvernarea dlui Plahotniuc, care a propus această rezoluție, a admis prin aceasta rămânerea trupelor zise „pacificatoare” rusești, iar Rusia, din partea ei, nu face o distincție clară între trupele pacificatoare și trupele nepacificatoare și are temeiuri pentru aceasta, deoarece cele 3 batalioane rusești staționate în Transnistria, ilegal, fac serviciul de pacificare alternativ, prin rotație. În orice moment, unul dintre cele 3 batalioane face serviciul de pacificare, iar celelalte batalioane fac altceva. Și ele se rotesc în rolul de pacificator. Deci, Rusia cu ușurință poate să invoce această situație ca să refuze retragerea trupelor. Deci, rezoluția propusă de guvernarea dlui Plahotniuc a fost praf în ochi.”
Europa Liberă: În capitala rusă, cei doi miniștri de Externe – Nicu Popescu și Serghei Lavrov – au abordat acest subiect. Șeful diplomației de la Chișinău a spus că „retragerea deplină și necondiționată a trupelor militare ruse și a munițiilor stocate în depozitele din Cobasna rămâne o prioritate”. Se pare că și dl Lavrov a salutat acest lucru și s-a arătat într-un fel mulțumit că se reiau tratativele în formatul „5+2” și că problema munițiilor ar putea fi rezolvată chiar anul viitor. Dvs. credeți că la modul cel mai serios aceste muniții vor fi distruse acolo?
Vladimir Socor: „Acest lucru este posibil, dar un singur an nu va fi suficient. Alta este problema care mă preocupă, și anume: distrugerea sau lichidarea – într-un fel sau altul – a munițiilor să nu fie un proiect bilateral între R. Moldova și Rusia sau un proiect trilateral între Chișinău-Tiraspol-Rusia. De ce?
Deoarece Rusia poate să profite de procesul de lichidare a munițiilor pentru a aduce personal suplimentar rusesc și echipament militar rusesc suplimentar în Transnistria sub pretextul că aceste efective suplimentare ar lucra la lichidarea munițiilor. Mai mult decât atât, aceste efective suplimentare și echipament militar rusesc ar trebui să tranziteze pe teritoriul Ucrainei și mă îndoiesc că Ucraina ar permite acest tranzit, pe care Rusia ar putea să-l interpreteze în felul ei, să-l pervertească și să-l folosească și împotriva Ucrainei, și împotriva R. Moldova. De aceea, proiectul lichidării munițiilor de la Cobasna nu poate fi decât unul internațional și când spun internațional nu am în vedere OSCE, pentru că OSCE este la cheremul Rusiei, am în vedere Statele Unite, în primul rând, și alte puteri din Europa Occidentală care ar putea să coopereze cu Rusia pentru lichidarea munițiilor.”
Europa Liberă: Dar dacă s-a insistat până acum pe această garanție a neutralității, de ce Rusia nu ar fi statul care ar recunoaște această neutralitate?
Vladimir Socor: „Rusia ar dori în mod ideal – nerealist, dar ideal – un sistem de garanții, Rusia s-a convins că nimeni nu va accepta garanții unilaterale din partea Rusiei. Revin la „memorandumul Kozak” din 2003. Marea lecție trasă de Rusia din „memorandumul Kozak” a fost că R. Moldova și, în general, nimeni pe mapamond nu va accepta garanții unilaterale din partea Rusiei. De aceea, Rusia dorește prin definiție o soluție în aparență multilaterală, o soluție consemnată de puteri occidentale, care însă ar lăsa Rusia ca actorul decisiv pe teren, Rusia fiind prezentă pe teren. Rusia nu va propune nimic final, nimic definitiv, nimic substanțial atâta vreme cât nu se asigură de sprijinul unor puteri occidentale, iar acest sprijin nu va veni.”