Giorgia Meloni, șefa formațiunii neo-fasciste Fratelli Italia și a noului guvern de dreapta de la Roma, și-a început joi 3 noiembrie activitatea de politică externă printr-o vizită la Bruxelles, unde s-a întâlnit cu cei trei președinți ai instituțiilor UE, Ursula von der Leyen (Comisie), Roberta Metsola (Parlament) și Charles Michel (Consiliu).
Nici o conferință de presă n-a fost organizată după cele trei întâlniri. Dar, cum o scrie La Repubblica, deplasarea Georgiei Meloni în „capitala Europei” a fost precedată de o dispută în chestiunea migranților. Ambasada Germaniei a cerut apăsat ca Italia să acorde rapid asistență celor 104 minori neînsoțiți salvați în Marea Mediterană de nava Humanity 1, care navighează sub pavilion german.
La Bruxelles, Meloni a mers ca pe ouă. Italia este cel mai mare beneficiar efectiv de fonduri din UE în cadrul bugetului comun fără precedent, finanțat prin euro-obligațiuni, Roma urmând să primească rapid aproape 70 de miliarde de euro sub formă de granturi și peste 120 de miliarde de euro în împrumuturi. Dar, în conformitate cu termenii pachetului de ajutoare financiare, Bruxelles-ul trebuie să verifice în mod continuu dacă Italia îndeplinește obiectivele reformei și cheltuiește banii corect, înainte de a plăti următoarea tranșă.
«În campanie» vs. «La putere»
După ce, în timpul campaniei electorale, Meloni a tot promis că prima ei prioritate ca lider va fi să-i ajute pe italieni să treacă nezgribuliți prin criza energetică, acțiunile ei recente în fruntea guvernului au constat mai mult în trimiterea de semnale către baza de alegători identitari, mai mult decât a face eforturi pentru reducerea presiunilor legate de costul vieții.
Cum o deapănă La Repubblica, Meloni a reinstalat medicii anti-vaxx... a răspuns la o petrecere rave din Modena cu noi reguli draconice, extrem de stricte... iar noul ei ministru de Interne Matteo Piantedosi, un aliat apropiat al lui Matteo Salvini, a interzis accesul navelor ONG-urilor europene care salvează migranți în porturile italiene.
A fost de două ori, ca niciodată, America
Săptămânalul francez Courrier International și-a structurat ediția din săptămâna aceasta pe discutarea și anticiparea alegerilor midterm (la jumătate de mandat) din SUA de săptămâna viitoare, marți 8 noiembrie. Numărul special e intitulat Il était deux fois l’Amérique (“A fost de două ori, ca niciodată, America”), aluzie la faptul că țara lui Trump și Biden e acum mai sfâșiată ca oricând și a ajuns într-un punct de ruptură.
Ireconciliabili, în pragul dezbinării, chiar al secesiunii, foarte aproape de o ruptură, în orice caz: în ajunul alegerilor intermediare, marți, 8 noiembrie, americanii par mai divizați ca niciodată. Și este greu de văzut ce ar putea de acum până săptămâna viitoare – și cu atât mai puțin după scrutin – dacă nu să-i împace, măcar să-i apropie.
Într-un discurs, reprodus integral de New York Times, Joe Biden a părut descurajat.
Ce-a devenit visul american?
Răul pare înfiripat adânc, cum o arată dosarul de articole preluate de Courrier International din presa americană. Avortul, controlul armelor de foc, imigrația, economia, ecologia, ajutoarele pentru Ucraina... Totul îi desparte pe democrați și pe republicani, până la punctul în care New York Times a scris recent despre „două națiuni distincte, care aplică politici sociale, de mediu și de sănătate diametral opuse”.
Dovadă a acestui decalaj tot mai mare de la un capăt la altul al Statelor Unite, mulți cetățeni (și întreprinderi) aleg să se mute în state mai apropiate de ideile lor.
Doi ani de discordie în perspectivă?
În mai puțin de o săptămână, dacă e de dat crezare sondajelor, Camera Reprezentanților ar putea trece în mâinile republicanilor. Începând din acel moment, ne putem aștepta la doi ani de zâzanie la Washington, explică Los Angeles Times. Mai ales că, printre viitorii aleși, se numără unele dintre cele mai radicale figuri ale Partidului Republican, libertarieni (tabăra lui Trump și a lui Elon Musk) care vor face totul pentru a se opune lui Joe Biden și a-l împiedica să guverneze fără piedici permanente.
Ba chiar și mai rău, se alarmează The Nation, care se proiectează deja spre alegerile prezidențiale din 2024: “Niciodată, de la Războiul de Secesiune încoace, nu s-au văzut atât de mulți candidați la înalte funcții care neagă legitimitatea sistemului electoral american”. Ei sunt numiți deniers, un cuvânt care ar putea fi tradus prin „negaționiști”. Pentru ei, în 2020, alegerile i-au fost furate lui Donald Trump. Și au acum o singură idee: să se răzbune. „6 ianuarie [2021] a fost doar o încălzire”, spune un politolog citat de The Nation.
„În multe privințe, insurgenții Capitoliului sunt mai puternici azi decât erau acum douăzeci de luni.”
Goncourt și la « rentrée littéraire »
În Franța, în acest timp, chiar dacă vor plăti mai mult gazul, cel puțin vor avea ce citi în iarna asta. A început, ca în fiecare toamnă, ritualul tarabelor cu sutele de noi apariții editoriale, așa-numita «rentrée littéraire», eveniment specific franțuzesc (sau francofon, mai degrabă, pentru că el include și Belgia și Elveția vorbitoare de franceză).
În țările anglo-saxone, în Germania, Italia sau Spania nu există un asemenea fenomen anual. E vorba de fapt de începutul toamnei și reînceperea cursurilor școlare, când din ultima săptămână a lui august și până în prima săptămână a lunii noiembrie toate editurile purced la un tir grupat asupra librăriilor și cititorilor. Este și perioada premiilor literare, la fel de importante pentru francezi pe cât e Nobelul pentru restul lumii: Goncourt, Renaudot, Femina, Médicis etc.
Notre tour dans votre Goncourt: premii în «Republica Literelor»
Începutul lunii noiembrie deschide sezonul premiilor, cu tot ceea ce implică asta în « Republica Literelor ». În Franța, atribuirea premiului Goncourt e chiar mai urmărită decât Nobelul: dacă se știe că Nobelul literar e distribuit potrivit unor algoritmi politici, care țin cont de buna repartizare geografică și sexuală a onorurilor, Franța are în schimb ca titlu de glorie aceea că premiază doar marea calitate, cu toate că și aici funcționează o împărțire a premiilor în funcție de niște algoritmi deloc misterioși, ajungându-se la un soi de lottizzazione, cum zic italienii, la o împărțire a premiilor între marile edituri.
Pentru Goncourt, premiul a fost astfel sistematic acordat până acum autorilor publicați de monstrul poreclit Galligrasseuil (cele trei mari edituri: Gallimard, Grasset și Seuil). Din cele circa zece premii atribuite anual în noiembrie, două au fost deja anunțate joi 3 noiembrie, cele mai mari: Goncourt și Renaudot.
Goncourt, “Nobelul francez”, a fost acordat anul acesta scriitoarei Brigitte Giraud, pentru Vivre vite (Flammarion), roman psihologic care, cum o rezumă Le Monde, retrasează moartea iubitului ei. Premiul Renaudot — scriitorului Simon Liberati pentru romanul Performance, despre care nici măcar Libération nu are nimic de spus, pentru că aparent nimeni nu l-a citit încă.
Premiile sunt anunțate de la restaurantul Drouant din Paris, unde, în bună tradiție a boemei literare franceze, se reunește juriul.
„La rentrée” este în Franța o prelungire a inflației de literatură a jumătății de secol care a mers din anii 1960 până la instalarea definitivă a internetului, deceniile în care emisiunile televizate de dezbateri literare, precum Apostrophes sau Bouillon de Culture, atrăgeau un public de neimaginat prin alte părți.
L’empire des clercs
Trebuie însă amintit că în Franța, intelectualii și scriitorii au beneficiat întotdeauna de un rang aproape preoțesc, pe care si l-au pierdut doar recent, după dispariția ultimilor pontifi ce au fost Sartre, Foucault, Derrida sau Bourdieu. Intelectualii și marii scriitori erau acei clercs (clerici, spus metaforic) a căror trădare în mari momente a fost amar deplânsă. După dispariția lui Bourdieu, rămăsese un gol în preoția spiritului, care a fost umplut de specialistul inegalităților, Thomas Piketty, iar în domeniul literelor, de Michel Houellebecq.
În sfârșit, pentru a încheia cu premiul Goncourt, o altă particularitate franceză este aceea că premiul nu e însoțit de un cec substanțial, ca alte mari premii (Nobelul, de pildă, care vine cu un milion de euro). Totuși, premiul Goncourt înseamnă bani, foarte mulți bani, cum a amintit-o președintele academiei Goncourt, Bernard Pivot, pentru că orice premiu Goncourt se vinde în Franța întotdeauna în sute de mii de exemplare, iar autorul primește în medie 15%.
Elon Musk lichidează jumătate din personalul Twitter
Cum o deapănă în detaliu la Londra The Daily Telegraph, Elon Musk a negat anterior că ar intenționa să concedieze 75% din personalul Twitter – în schimb se pare că 50% este cifra corectă. 3.700 de angajați așteaptă acum să li se spună care le va fi soarta – și oricum li s-a ordonat să fie luni la birouri, pentru că munca de acasă s-a încheiat.
Musk a dat deja afară echipa veche de conducere a Twitter, inclusiv directorul executiv, iar o serie de alți directori de rang înalt au demisionat de când el a preluat compania. Cele mai recent, el i-a concediat și pe șeful de contabilitate, șeful de marketing și șeful cu publicitatea.
Musk, care își zice „Chief Twit” pe profilul său de Twitter, va prezenta vineri planuri pentru a reduce numărul de angajați la jumătate, a relatat Bloomberg. Lucrătorilor zvârliți din companie li se va oferi o indemnizație de concediere în valoare de 60 de zile, au declarat două surse din Twitter pentru Bloomberg.
Cum o scrie tot Daily Telegraph, angajații de la Twittter nu au nici cea mai mică idee despre planurile miliiardarului. O reuniune a conducerii miercurea aceasta a fost anulată fără explicații.
Bloomberg scrie că inginerii Tesla au fost aduși să revizuiască codul Twitter și că concedierile au fost decise pe baza contribuțiilor angajaților.
Totul vine pe fundalul îngrijorărilor din partea companiilor de publicitate și a grupurilor pentru libertățile civile că planurile lui Musk de a stimula libertatea de exprimare pe rețeaua de socializare ar putea duce de fapt la o creștere exponențială a discursurilor instigatoare la ură. De asemenea, el plănuiește să elimine interdicțiile permanente pentru sute de conturi, care l-ar putea include și pe fostul președinte american Donald Trump.
Săptămâna trecută, compania auto General Motors și-a suspendat cheltuielile publicitare pe Twitter. Surse din sectorul publicitar au spus că o serie de mari mărci industriale sunt îngrijorate de faptul că schimbările ar putea reduce moderarea pe rețeaua de socializare și le-ar determina să-și retragă reclamele dacă Musk va face ceea ce anunță.
«Regele imbecililor cumpără Twitter»
Regele imbecililor cumpără Twitter, este titlul editorialului din ultimul număr al săptămânalului politico-satiric francez Charlie Hebdo.
Scrie Charlie Hebdo: «Orice ar face Musk cu noua sa jucărie, el e doar un nabab care, pentru 44 de miliarde de dolari, a cumpărat puterea de a decide ce este sau nu permis să se spună. Musk este un libertarian, adică un apărător al libertății nelimitate, pentru că urăște statul. Iar interesul general, apărat de reprezentanții aleși democratic ai poporului în Parlament, nu are nicio valoare în ochii lui, întrucât el consideră legitim că poate să decidă ce este bine pentru miliarde de cetățeni care nu i-au dat niciun mandat.
Libertatea de exprimare a devenit un vulgar produs financiar care se vinde si se cumpără dupa starea de spirit a miliardarilor cărora de fapt nu le pasă de presa autentică, pentru simplul motiv ca n-au nimic interesant de spus.»
De altfel, ce libertate de exprimare? Libération revelează structura montajului financiar care i-a permis lui Elon Musk să strângă cei 44 de miliarde de dolari pentru Twitter. Mari finanțatori chinezi și saudiți: Musk s-a asociat cu site-ul Binance lansat de chinezo-canadianul Changpeng Zhao, cu fondul suveran Qatar Investment Authority, și mai ales cu prințul saudit Al-Walid ben Talal și compania sa de investiții Kingdom Holding Company(KHC).
"Elon Musk și capitalismul pentru proști" (potrivit Charlie Hebdo)
Elon Musk este o veche țintă pentru Charlie Hebdo, începând din momentul când patronul Tesla a făcut cunoscut că-l sprijină pe Donald Trump în alegerile prezidențiale.
În 2018, Charlie se întreba, în foarte serioasa sa rubrică economică, pentru ce acționarii i-au oferit lui Elon Musk 56 de miliarde de dolari, echivalentul PIB-ului unei țări sud-americane. Oare pentru că firma Tesla varsă beneficii precum un vulcan scuipă lavă?
Nici vorbă: Tesla pierduse două miliarde în anul precedent, 2017, exact cât căile ferate franceze. Atunci să fi fost oare pentru că întreprinderea era extrem de performantă? Nicidecum: Tesla încă nu poate să livreze Model 3, cel presupus a aduce prosperitatea firmei.
Este Tesla o gigantică firmă de automobile? Aiurea: anual, Renault vinde mai multe mașinuțe Clio pe piața internă franceză decât Tesla pe toată planeta. În realitate, scria Charlie Hebdo, Tesla este un fabricant marginal, care merge din eșec în eșec, dar al cărui patron e unul din cei mai bine plătiți oameni din lume. De ce?
Acționarii blufează pentru bursă, unde Tesla e cotată mai mult decât General Motors. O catalogare delirantă pentru o firmă care face mașinuțe electrice în momentul în care de fapt toți fabricanții de automobile trec pe baterie electrică. În realitate, însă, pe nimeni nu interesează dacă firma e rentabilă. Trebuie doar ca acțiunile să rămână sus și scumpe, iar patronul firmei – popular și sexy si provocator.
Acesta e secretul noii economii: fluviul de pierderi financiare este înecat într-un ocean de comunicare triumfalistă (și o mașină nevândută pușcată în spațiu). E suficient ca proștii să creadă în cota de la bursă pentru ca ea să crească, indiferent de rezultate.
Înainte se vindeau produse pentru a face să crească valoarea acțiunilor; acum produsele sunt doar un pretext pentru a vinde acțiuni.
Elon Musk „phone home"
Că Musk este un om bizar știm de mult, de la acel tweet în care el spunea, că este evident că extratereștrii au construit piramidele din Egipt (Aliens built the pyramids obv). Ulterior, el a primit o invitație umoristică din partea ministrei Egiptului pentru cooperarea internațională, Rania al-Mashat, să viziteze Egiptul și să vadă cu ochii lui cum sunt făcute: „Mr. Musk, we are waiting for you.”
Presa de limba engleză din Egipt nu pierduse atunci ocazia de a pune o poză a foarte modernei ministre Rania lângă cea a lui Musk arătând cam răvășit. La fel, presa din Iran se dezlănțuise în ironii. Astfel, site-ul de știri iranian ISNA titrase: „Elon Musk delirează”!, ocazie cu care am aflat și cum au decis lingviștii regimului mollahilor să-i numească pe extratereștri: بیگانگان, bigangan, literalmente: „străini”, adică... Aliens.
Omul care urina mai repede decât umbra lui
În sfârșit, celălalt săptămânal politico-satiric francez, Le Canard enchaîné, a schițat la rândul său un portret acid al lui Elon Musk, antreprenor libertarian abonat la ajutoarele statului: „Pentru el, drepturile angajaților sunt o glumă proastă. «Nu vreți să veniți sâmbătă? Inutil să mai veniți luni» scrie la intrarea uzinei lui SpaceX. Nu-i pasă de autorități, iar în plină carantină de Covid el a decis să redeschidă uzina din Fremont, calificând măsurile sanitare drept «fasciste» (și bucurându-se atunci de sprijinul lui Trump).”
Și Le Canard continuă portretul: „Se descrie singur ca un «anarhist» și nu pierde nici o ocazie să critice intervenția autorităților. Statul e Satana. Dar când în 2008 Tesla avea probleme și băncile îl lepădau, NASA i-a propus un miliard de dolari pentru un parteneriat, iar el a acceptat imediat, fără să mulțumească.
«Se autoproclamă libertarian, dar a știut foarte bine să profite de dărnicia statului, nu doar de fondurile de la NASA, dar și de subvenții generoase pentru energia solară», ricanează un specialist. Aflat în fruntea primei averi din lume, își îngrijește imaginea între două nopți de discotecă. Un joint fumat într-o emisiune la radio ca să pară bad boy, o caricatură în Simpsons ca să pară că are simțul umorului, o prietenie foarte mediatizată cu George Clooney, ca să arate că nu e doar un reacționar. Trebuie să placă tuturor investitorilor.”
Și Le Canard își încheie portretul cu acest denunț al unui fost colaborator, Kevin Brogan: „Caută să sfârșească repede tot ce începe. Chiar și când merge la toaletă, urinează repede, ca o pompă de incendiu, trei secunde și gata!”
Putem încheia această trecere în revistă cu nașterea copilului lui. Sunt tot felul de presupuneri de ce Elon Musk și-a botezat ultimul copil X AE A-12. Adevărul este că R2-D2 suna mai bine, dar era luat deja.
