Curtea Constituțională și-a atras critici după ce în planul de achiziții al instituției pentru acest an a inclus cheltuieli de 800 de mii de lei, adică puțin peste 40 de mii de euro, pentru procurarea unui automobil. Înalta Curte a planificat și cheltuieli de 200 de mii de lei, adică 10 mii de euro pentru servicii hoteliere în timpul conferinței internaționale din iulie, dedicată aniversării de 25 de ani ai Curții, sau o sută de mii de lei pentru servicii „de divertisment și deservire a delegațiilor” pentru același eveniment. De la începutul acestui an și administrația Parlamentului a ajuns în atenția publică după ce a planificat procurarea a peste o sută de tablete cu 2 milioane de lei sau aproape o sută de mii de euro. Sunt aceste cheltuieli justificate, sau exagerate?
Achizițiile făcute de instituțiile de stat întotdeauna au fost în vizorul societății în primul rând pentru că acestea cheltuiesc bani publici, adică fonduri adunate din impozitele colectate de la cetățeni. Iată de ce societatea este în drept să le ceară demnitarilor să nu fie „copii risipitori”. Uneori însă atitudinea funcționarilor față de achizițiile publice dovedește contrariul. Dovadă sunt situațiile de-a dreptul anecdotice din istoria guvernării statului independent Rep. Moldova. Una l-a avut protagonist pe fostul guvernator al Băncii Naționale, Dorin Drăguțanu, care în 2015 explica presei că are nevoie de două mașini de serviciu în eventualitatea în care una se strică.
Un recent scandal privind achizițiile publice a vizat administrația Parlamentului care a planificat procurarea a peste o sută de tablete contra sumei de 2 milioane de lei. Funcționari din Legislativ s-au apărat spunând că tabletele sunt necesare pentru instalarea sistemelor de votare electronică și că acestea „vor fi montate în sala de plen și nu vor fi mobile”. Explicația Parlamentului a fost contestată de experți în sisteme informaționale care au precizat că pentru instalarea unei asemenea rețele nu sunt neapărat necesare tablete performante, de 20 de mii de lei fiecare.
Atunci când funcționarii tratează cu neglijență modul în care cheltuie banii publici, își fac un mare deserviciu, spune experta anticorupție, Mariana Kalughin. Și asta pentru că atitudinea lor lasă loc de interpretări, prin urmare, oricând pot fi acuzați că nu organizează concursuri veritabile.
„În opinia mea, tot mai evident este că ne aflăm în pragul unei crize economice. Faptul că autoritățile publice își permit achiziții care sunt luxoase, bineînțeles că aceasta generează nedumerire și îndoieli privind faptul dacă autoritățile și funcționarii își înțeleg foarte bine misiunea. De fapt, în astfel de situații începi să fii mult mai grijuliu în cheltuirea banului public. Din păcate, atunci când e vorba de oportunitate, nu putem opera decât cu bunul simț care, din păcate, lipsește cu desăvârșire”.
Astăzi, la ședința Comisiei Parlamentare control finanțe publice a fost audiat raportul Curții de Conturi cu privire la gestionarea banilor din Fondul național de dezvoltare regională. Potrivit deputatului Radu Marian, din cadrul comisiei, unul din exemplele de cheltuire ineficientă a banului public a vizat satul Ruseștii Noi, din raionul Ialoveni. În cadrul unui proiect de investiții în turism de peste șase milioane lei, în 2018 s-a construit un muzeu al localității. „Deși în interior s-a făcut reparație capitală, nimeni nu s-a gândit că trebuie montat și un sistem de încălzire. Prin urmare, pereții interiori au început să se deterioreze”, afirmă deputatul într-o postare pe rețele sociale.
Experta Diana Enachi de la Institutul „Viitorul” monitorizează de aproape cinci ani bugetele și achizițiile publice. Ea spune că deseori procurările sunt realizate aparent conform parametrilor legali, însă la o privire mai atentă e clar că acestea nu țin cont de prevederea din Legea achizițiilor publice ce obligă funcționarii să „cheltuie eficient” banii:
„Sunt cazuri în care prevederile sunt urmate, dar totuși cetățeanul nu vede cum este argumentată această necesitate pentru autoritate în condițiile în care sunt alte priorități. Vorbind de priorități deja, trebuie să spun că asta la fel este stipulat în mai multe acte legale. Vă dau un simplu exemplu: o primărie nu poate să sădească copaci în curte în momentul în care nu poate primi cetățenii ca să le ofere servicii publice la care au dreptul. Deci, astea sunt niște priorități care se setează și în cazul în care nu sunt urmate, sigur că trezesc întrebări”.
În Republica Moldova, rolul oficial de „câine de pază” al bugetelor publice îi revine Curții de Conturi, al cărui audit vine însă mult prea târziu și doar după ce achiziția a fost deja făcută, susțin expertele cu care am stat de vorbă. Și chiar dacă Curtea a constatat în repetate rânduri că autoritățile publice cheltuie nejustificat sume enorme din bani publici, deocamdată nimeni nu a ajuns să fie și penalizat, ci doar este probozit în ședințe publice de la curte. În plus, și credibilitatea însăși a Curții a fost pusă la îndoială anul trecut, când a solicitat procurarea a cinci telefoane mobile de ultimă generație, fără de care ar fi imposibilă monitorizarea non-stop a activităților de audit.
