Actrița de origine basarabeană, Ileana Popovici, care a devenit cunoscută publicului larg mai ales la începutul anilor 90 datorită unui film făcut încă în anii 60, dar interzis de regimul comunist din România, a fost omagiată joi seara la Filarmonica din Chișinău. Filmul Reconstituirea a dat și titlul unei cărți, Reconstituiri, lansată de nepoata actriței, aseară.
Ileana Popovici: „A fost mai mult un fel de destăinuire în a mă recunoaște așa cum sunt. E ca o destăinuire făcută rudelor regăsite. M-am gândit că e mai bine să mă cunoască de la mine, decât de pe internet.”
În „Reconstituiri” cartea-interviu despre care autoarea Radmila Popovici spune că este un film biografic-muzical-artistic, publicul o descoperă nu doar pe actrița Ileana Popovici, dar și pe cea care a fost ilustratoare muzicală, realizatoare și prezentatoare de emisiuni la televiziunea română și solistă de muzică ușoară. În același timp, spune Ileana Popovici a ținut să pomenească oamenii care i-au făcut memorabile anumite secvențe din viața ei și ceea ce a făcut cu dedicație:
„Timp de zece ani am fost un corespondent permanent pentru televiziune și îmi filmam singură, îmi făceam singură interviurile, puneam camera. Așa am avut ocazia să cunosc personalități și am vrut să le fac publice. Astea sunt frânturi din viața mea.”
Europa Liberă: Povestind, v-ați gândit la modul în care o să perceapă cititorul cele spuse de dumneavoastră sau cum ați vrea să vă perceapă?
„Nu, eu nu m-am gândit cum aș vrea să mă perceapă, m-am gândit să afle de la mine ceea ce sunt eu. Am vrut ca cititorul și cel care vrea să mă cunoască sau poate și să învețe din toate întâmplările mele, să-i arăt viața mea așa cum a fost, pentru că am avut și suișuri și coborâșuri, bineînțeles.”
Răsfoind paginile cărții, cititorii devin și martori ai unor povești de dragoste, descoperă momente picante din viața Ilenei Popovici sau din cele pe care actrița și le-a amintit cu tristețe, spune autoarea Radmila Popovici. Ea crede că această carte nu este doar despre Ileana Popovici, dar este și despre descoperiri și reîntâlniri:
„Eu zic că nu vin cu un mesaj moralizator prin această carte, eu vin să împărtășesc ceea ce cred eu că a fost important pentru mine. Bănuiesc că cine are lungimea măsurătorului ca și a mea, se va regăsi în acest volum, se va regăsi prin curiozitate. O viață de om cuprinde totul, cuprinde mai multe vieți și mai multe aspecte, mai multe capitole ale acesteia. Iată am vrut ca din fiecare să aduc ce este mai important, mai consistent, ca cititorul, când închide cartea să rămână cu un sentiment de împlinire.”
Publicul adunat la Filarmonică a cunoscut-o aseară pe Ileana Popovici prin cartea „Reconstituiri” și filmul „Reconstituirea”, apreciat de Asociația Criticilor Români de Film cu calificativul de cel mai bun film românesc din toate timpurile.
Cartea a preluat denumirea filmului, pentru că, spune Ileana Popovici, apariția sa în această peliculă a însemnat un început de alt drum pentru ea.
Realizat în 1968 de cunoscutul regizor român Lucian Pintilie, filmul este interzis la scurt timp după lansare și ajunge să fie vizionat într-o sală de cinema abia peste 22 de ani. Difuzarea lui a fost cenzurată pentru că pelicula se prezintă ca un protest față de totalitarism. Filmul arată cu un tânăr ajunge să moară într-un accident stupid, care e rezultatul unui moft al unor oameni din sistem, care își permit să fie stăpâni pe identitatea cetățeanului. Anume această latură anti sistem a impresionat spectatorii din sala filarmonicii:
„În astă seară am rămas șocat de ceea ce s-a făcut atunci când s-a făcut filmul, în 1968 și chiar este o persoană foarte curajoasă. În genere, toată echipa care a făcut filmul, să scoată la lumină o faptă atât de crudă care s-a întâmplat atunci, a fost un curaj pentru toată echipa.”
„Pentru mine a fost o descoperire și am avut răscoliri în adâncul sufletului, și am trăit unele emoții foarte diferit, deci am cunoscut o altă parte a realității, pot să zic așa.”
Filmul „Reconstituirea” a însemnat pentru Ileana Popovici intrarea în cinematografie. Ulterior s-a filmat în „Prea mic pentru un război atât de mare”, în filmul de acțiune „Parașutiștii”, în „Zile fierbinți” „Accident” sau „Capcana mercenarilor”.
