La Chișinău, revoluția română era urmărită cu sufletul la gură. Mișcarea de eliberare națională, de revenire la tricolor și la grafia latină, dar și de ieșire din sfera de influență a URSS, pornise aici cu mai bine de un an mai devreme.
În școli, la universitate, în instituții se discuta în acele zile doar despre evenimentele de la Timișoara și București. Discuțiile continuau și în stradă, iar în fața monumentului lui Ștefan cel Mare din centrului Chișinăului, unde oamenii se adunau tradițional atunci când aveau loc evenimente mai speciale, au fost afișate pancarte pe care scria „Jos Cizmarul și savanta”, „Nu trageți în poporul român! Nici la Timișoara, nici la Arad, nici la București, nici...”
