In tot conflictul cultural (și generațional) care are loc în România, dar și în Moldova, Polonia, Croația sau Ungaria se uită un lucru: oamenii aceștia, generația în vârstă, ieșită din comunism, unii știrbi, cum i-a acuzat un mare intelectual român, nu sunt o specie deviantă și malefică. Ei nu trebuie văzuți ca o rasă aparte, inferioară, deficitară genetic sau mental. Lor le trebuie timp, au fost condiționați să fie așa cum sunt.
A-i brusca și a-i insulta pentru că au votat, precum mulți pensionari în România, pentru PSD, crezând promisiunile magice, este ca și cum tu ai fi un conchistador spaniol în Amazonia Renașterii, scandalizat că indienii aceia nu primesc pe loc mesajul lui Hristos și al libertății, așa că hai să îi creștinăm pe toți cu forța!
Va trebui multă muncă și răbdare ca să se ajungă la o înțelegere peste generații. A se trata unii pe alții de cretini și rebuturi umane nu ajută. Smiorcăiala resentimentară e enunțată pe un ton de abandon, de neputința… „Nu se poate vorbi cu bătrânii”… tot auzi. „N-ai ce să le faci.”
Situația este însă excepțională si revelatoare pentru starea de societate spartă, lipsită de dialog intre generații, care e cea a României și Moldovei. Prin alte părți nu e așa: referendumul pentru independență din Scoția, de pildă, nu a fost o dezbatere între generații; la fel cel din Catalonia; putem da chiar și cazul unui dezastru cum a fost referendumul Brexit. Acolo, în realitate, putem spune că în Anglia bătrânii sunt mai educați decât tinerii.
În România, însă, copiii nu discută politică cu părinții. „E inutil”, auzi de la unii care se plânseseră că tata, sau mama, sau amândoi, votează sistematic pentru Dragnea si PSD.
Daca îi întrebi pe revoltații tineri de ce nu discută politică cu părinții, îți repetă că nu are rost. E vorba limpede de un abandon al tinerilor, fără altă ieșire decât moartea biologica a generațiilor reacționare actuale, care se vor stinge lent peste doua sau trei decenii.
Românii rămân dominați de părinți și bunici, și cum ar face altfel când aceștia le cresc copiii? Românii sunt, etern, o generație intermediară între bunici și copii. Responsabilizarea lor ar însemna asumare, lucru de care nu par a fi încă gata. O campanie politico-ludică „Convingeți un bătrân” ar fi de fapt ceea ce i-ar trebui României, nu oftaturi in presă si la televizor ale „generației intermediare”.
De altfel, chiar și cei inteligenți (puțini de altfel) din conducerea PSD încep să vadă problema de comunicare și ruptura dintre generații: ca să-și plătească electoratul improductiv, îmbătrânit și inert, incult și pe cale de evaporare biologică, ei au nevoie de impozitele celor care ies în stradă.
Părinților sau bunicilor PSD-iști încă întregi la cap și cu bun simț intact ar trebui să li se explice pe îndelete:
- Că într-o democrație, majoritatea parlamentară care a câștigat alegerile nu ar trebui să schimbe legile și constituția cum poftește.
- Că PSD este total izolat internațional, iar Dragnea nu primește nici un mesaj de sprijin de la socialiștii frați din alte țări UE; PSD ar trebui să fie, numeric și prin importanța României, unul din cele mai puternice partide printre socialiștii din UE. Ei bine, nu doar că PSD e inexistent în structurile socialiștilor europeni, dar aceștia se prefac chiar că nu îi cunosc. Explicați-le asta părinților și bunicilor.
- Izolarea internațională a PSD contrastează total cu sprijinul pe față pe care îl primea, de pildă, Băsescu de la grupul PPE și de la Comisia Europeană, dominată de Barroso și de comisari din PPE. De ce? Pentru că familiile acestea politice transnaționale își apără membrii naționali, în limitele decenței politice și câtă vreme ei nu dăunează grupului politic transnațional european prin fapte penale, ieșiri rasiste etc.
- PSD e total izolat internațional nu dintr-un complot, ci pentru că e reprezentat la nivelul superior exclusiv de coțcari cu probleme legale și de incompetenți inculți; PSD nu are un singur intelectual coerent care să vorbească în numele său, ceea ce e halucinant pentru un partid de guvernământ.
- Oamenii mai în vârstă, cu bun simț, ar trebui, cu răbdare, să fie făcuți să înțeleagă rușinea pentru România a acestei situații în care o ierarhie mafiotă de impostori incoerenți au reușit să creeze o mentalitate de asediați, rupând țara de Europa, în condițiile în care mafia lor provincială aflată la putere va trebui, tocmai, peste patru luni să preia președinția UE !…
Avem acum genul de situație tensionată în care numai structurând lent discursul adresat oamenilor pierduți moral și ideologic se poate repara ceva, lent. Dacă bunicii pricep măcar că aceștia, PSD, fac țara de râs pe termen lung este deja un prim pas.
Trebuie explicat simplu, fără enervări inutile, punând în discurs obrazul, rușinea și onoarea înainte.
Premiul de creativitate ar trebui acordat așadar aceluia va va reuși să stârnească simpatie în tineretul urban și corporatist pentru pensionarii lui Dragnea care nu știu ce e internetul. Și invers.
