Aeroportul Internaționali Fuzuli era plin de jurnaliști și angajați la 21 octombrie 2021, când președintele azer Ilham Aliev a deschis obiectivul alături de omologul său turc, Recep Tayip Erdogan.

Dar de atunci, noul aeroport este în mare parte pustiu.

La un an de la inaugurare, Azerbaidjan raporta că un singur avion aterizează în fiecare săptămână în aerogara de 44 milioane de dolari. Până în prezent, în 2024, serviciile web de monitorizare a zborurilor arată zero plecări sau decolări.

La 70 de kilometri nord-est de Fuzuli, un alt aeroport internațional elegant a fost deschis în apropiere de Zangilan, în octombrie 2022. Iar în munții din apropierea orașului Lacin, un al treilea aeroport este în construcție.

Aeroporturile sunt parte a unui masiv proiect de construcție de noi obiective de infrastructură și rezidențiale în teritoriile recucerite de la etnicii armeni, în urma celui de-al doilea război din Nagorno-Karabah, lansat de Baku în 2020. Conflictul de decenii s-a încheiat cu preluarea integrală a regiunii de către Azerbaidjan în septembrie 2023.

Baku a prezentat proiectele din regiune ca parte a „marii reveniri a teritoriilor eliberate la Azerbaidjan” pentru sutele de mii de etnici azeri care au fugit din calea forțelor armene în timpul războiului din 1988 – 1994 în regiunea Nagorno-Karabah, în perioada de destrămare a Uniunii Sovietice.

Economistul azer Toghrul Valiev a spus pentru RFE/RL că scara largă la care se realizează proiecte în aceste regiuni izolate se poate explica prin faptul că diverse instituții ale statului azer au concurat pentru a obține finanțare de la buget, oferită în condiții relativ simple.

„Toate agențiile guvernamentale caută să ia parte la distribuirea miliardelor de dolari din fondurile guvernamentale”, spune Valiev.

Doar în 2023, Baku a alocat 3,1 miliarde de dolari pentru lucrările de reconstrucție în zonele recucerite.

Ca exemple a ceea ce el descrie ca fiind idei „creative” pentru cheltuieli în regiunile izolate, Valiev descrie situația în care Ministerul Agriculturii propune înființarea unui „sat inteligent”, chiar dacă construcția orașelor și a satelor este în sarcina altor instituții și organizații.

„Compania aeriană a Azerbaidjanului recomandă construcția unui aeroport în Zangilan”, adaugă economistul, deși la distanțe de vreo oră-două de mers cu mașina se află deja altele.

„Integrarea” cu proiecte mai mult sau mai puțin lipsite de sens începe să se vadă și în cel mai recent teritoriu cucerit de azeri.

Aproape întreaga populație de etnie armeană a regiunii Nagorno-Karabah de circa 100.000 de persoane a fugit în Armenia în septembrie 2023, după ce Baku a lansat o ofensivă militară care a adus regiunea separatistă sub propriul control.

La nivel internațional, Nagorno-Karabah a fost recunoscut ca parte integrantă a Azerbaidjanului, dar a fost populat vreme de secole de etnici armeni.

Consilierul prezidențial azer Hikmet Hajiyev susține că populația armeană a regiunii Nagorno-Karabah a plecat voluntar, afirmând că „noi am deschis poarta și am respectat libertatea de mișcare, libertatea de a alege”.

Dar lunile de blocadă a regiunii care au precedat ofensiva militară, ca și presupusele asasinate ale unor etnici armeni căzuți în mâinile soldaților azeri, au făcut ca juriștii și experții internaționali să vadă exodul ca rezultatul unui act de constrângere ce ar putea constitui inclusiv o crimă de război.

Până în octombrie 2023, într-un an de zile de la exod, doar în jur de 2.000 de azeri s-au întors în regiunile pustii. Baku spune că își propune să aducă în zonă aproximativ 150.000 de persoane până în 2027.

Cercetătorul american de origine armeană Simon Maghakyan, care a dezvăluit distrugerea aproape completă de către Azerbaidjan a patrimoniului armean creștin din exclava Nahicevan, crede că proiectele masive de construcții pot fi în unele cazuri utilizate ca o „acoperire pentru distrugerea continuă” a câtorva din miile de situri istorice armene din și în jurul regiunii Nagorno-Karabah.

Patrimoniul cultural armean este vizibil „prin absența sa” din pozele oficiale publicate de autoritățile din Azerbaidjan.

Maghakyan, care a cercetat atent imaginile din surse deschise ale regiunii recucerite, spune că „accesul în Nagorno-Karabah pare să fie strict controlat, chiar și pentru turiștii azeri sau foștii locuitori”.

Câțiva membri ai instituțiilor media azere care au vizitat regiunile recucerite au refuzat să descrie situația din regiune pentru RFE/RL, ceea ce nici nu a fost așa de suprinzător după un val de arestări de jurnaliști, din săptămânile recente.

În decembrie 2021, Curtea Internațională de Justiție (CJI) a emis o decizie provizorie prin care a stabilit că Azerbaidjanul trebuie să „pedepsească și să prevină” distrugerea monumentelor armene.

Înainte de decizia provizorie din 2021 a CJI, una dintre cele mai cunoscute clădiri din Nagorno-Karabah, Catedrala Ghazanchetots, a rămas fără turla ei emblematică, fiind redusă la o cupolă de tip bizantin după capturarea ei de către forțele azere.

De la decizia pronunțată de CJI, observatorii spun că autoritățile de la Baku sunt relativ atente în ce privește siturile culturale armene, existând o anumită speranță că proeminentul patrimoniu cultural armean ar putea supraviețui dacă monitorizarea prin satelit și presiunea internațională vor continua.