Propunerea lui Tudorel Toader pentru șefia DNA întrunește toate condițiile: Adina Florea este o persoană modestă profesional - a lucrat în Parchetul Constanța pe care l-a și condus o vreme, însă aceasta părea să fie maxima sa performanță - dar are dosar beton la partid, tatăl ei fiind consilier județean PSD de șase mandate și se pregătește de al șaptelea. Preferata lui Tudorel Toader seamănă cumva cu fosta șefă DNA, și ea fiică de procuror comunist și figurantă prin Procuratura Sibiu înainte de a urca vertiginos în fruntea ierarhiei. Sunt și deosebiri notabile. Adina Florea e prinsă într-un dosar penal in rem (se cercetează fapta, și nu oamenii) instrumentat chiar de procurorii DNA, ceea ce în logica contorsionată a oamenilor lui Toader ar fi o garanție că nu a făcut jocurile fostei conduceri. Trebuie spus că magistrata nu este urmărită, ci doar intimată, adică pusă în legătură cu o cauză fără a avea calitate procesuală.
A fost aleasa inimii lui Toader, nu a mai trebuit concurs, mai ales că, după cum s-a văzut prima dată, concursurile sunt inutile. Ministrul nu a mai simulat îndoielile, conflictele interioare sau lupta cu conștiința. Din cele șase noi candidaturi a ales parcă hipnotizat una. Nu a avut dubii, nici păreri de rău. A aplicat principiul văzut, plăcut, cumpărat. Gazele lacrimogene din 10 august îl fac și azi să râdă până la lacrimi. Justiție independentă? Jos corupții? Hoții? Preocuparea pentru proceduri și dosare profesionale care a dus la eliminarea tuturor candidaților credibili, compatibili și pare-se competenți era doar o cortină de praf. De fapt aștepta ca răbdarea presei și a opiniei publice să obosească pentru a scoate din jobenul partidului combatantul ideal cu „Statul paralel.”
Nu e o întâmplare că proiectul de management al Adinei Florea zăbovește în mare măsură asupra acestei fixații PSD, descriind chiar cu lux de amănunte mecanismele care au transformat DNA în armă de ucidere în masă a carierelor politice și profesionale în rândul coaliției guvernamentale și nu numai. Proiectul candidatei a apărut pe pagina de Internet a ministerului și pare a fi un conspect al ultimelor declarații publice ale ministrului iar bibliografia are, la primul punct, într-un gest suprem de reverență (unii ar spune de slugărnici), chiar raportul pe baza căruia ministrul a cerut în februarie demiterea Laurei Kovesi. Adina Florea acuză fosta conducere a Direcției că a avut alte idei fixe decât combaterea corupției, că s-a îndepărtat simţitor de la „abordarea profesionistă, echilibrată, în contrast cu statutul profesiei, iar uneori chiar în conflict cu legea.” Așadar, odată ajunsă pe caii cei mari și albi ai șefiei, nu ar trebui să ne mire dacă Adina Florea va declanșa o anchetă penală împotriva foștilor șefi să-i înfiereze cum vrea partidul. Își propune ca în mandatul ei de trei ani să spele imaginea DNA de cele mai frecvente o sută de pete (insubordonare, manipulare a probelor, interceptări ilegale etc.)
Lupta pentru DNA intră așadar pe ultima turnantă, ultimul drum, cum ar veni. Am asistat la degradarea unei instituții în care mulți și-au investit speranțele, uitând că același lucru s-a întâmplat și cu CNSAS, castrat tot de PSD în numele păcii sociale a clienților politici. Puțini și naivi sunt cei care și-au făcut iluzii că ar fi un concurs de competențe, și nu o licitație trucată. Alegerea de procuror șef la DNA nu a fost însă doar o chestiune de gust, ci și o repetiție cu costume, cum se spune la Operă, pentru viitoarea și mult-dorita demitere a procurorului general Augustin Lazăr. Acesta e implicat nu doar în vocala apărare a fostei șefe DNA, ci și în instrumentarea unor dosare care deranjează starea de zen preelectoral a partidului stat. Este foarte posibil ca de la bun început rolul lui Tudorel Toader să fi fost acela de a descăpățâna parchetele de persoanele incomode numind în schimbul lor marionetele partidului. După ce-și va vedea acest vis îndeplinit, ministrul se va putea relaxa făcând pe notarul (doar a cerut autorizație zilele trecute!), că trebuie ca mafia partidului să-și poată acoperi urmele cu acte legalizate. A anunțat deja că va face o evaluare a activității Parchetului general și probabil că acum pregătește un nou raport de demitere.
Tatăl candidatei, consilier PSD, garantează pentru ea spunând că va face prăpăd printre corupți. În spatele mândriei paterne se aude un suspin de ușurare: a fost consilier județean atâta vreme, i-a avut șefi pe penalii Nicușor Constantinescu și Radu Mazăre, probabil că le-a votat cu abnegație propunerile. Acum are imunitate. Cine ar da orbește cu sabia justiției în propriul părinte? Altminteri, Adina Florea promite că va face curat de sărbătorile electorale de anul viitor („în trei luni,” ne promite tatăl justițiarei) și nici nu știm ce să facem? Să ne bucurăm sau să mai tragem în piept un jet lacrimogen?
Posibil ca și această decizie ministerială să-l fi făcut pe președintele Iohannis să evite întâlnirea cu Tudorel Toader care, alături de Eugen Todorovici, ministrul finanțelor, urma să explice la Cotroceni cum se face că, deși respinsă de Consiliul Suprem de Apărare a Țării, rectificarea bugetară a fost adoptată de guvern. Nu demult, în cadrul ultimei ședințe CSAT, președintele le spunea miniștrilor că este nemulțumit de noua distribuție a banilor bugetari. Ar fi fost prea puțini bani pentru serviciile secrete. De fapt era iritat și de decupajul financiar făcut prin banii președinției. Nemulțumirea sa a dus la respingerea propunerii de rectificare. Teoretic, guvernul ar fi trebuit să refacă proiectul, pentru a-l adapta la necesitățile curente. Numai că guvernul a adoptat prin ordonanță proiectul în ajunul plecării prim-ministrei Dăncilă în vizita oficială din Spania. La rându-i președintele spune că guvernul forțează „limitele Constituției” pentru că a creat un „blocaj de comunicare instituțională”. El a cerut Avocatului Poporului să sesizeze cu Curtea Constituțională pentru a verifica dacă „Ordonanța de urgență de rectificare a bugetului de stat pe anul 2018 îndeplinește exigențele constituționale de adoptare.” Nu ar trebui să ne mire dacă Avocatul poporului va avea aceeași reacție ca în cazul sesizărilor legate de acțiunile Jandarmeriei în 10 august: de nepăsare.
Este posibil ca aceste reduceri bugetare să aibă legătură cu viziunea pe care o are PSD-ul, adică Dragnea și clonele lui, despre agențiile de informații ca prelungiri subterane ale puterii prezidențiale. Sau poate că este îngrijorat că președintele vrea să fie a patra putere în stat care, în virtutea pretenției de arbitraj și echilibrare a scenei politice, să acționeze discreționar scurtcircuitând deciziile guvernului. CSAT, dominat de oamenii președintelui (servicii secrete, magistratură), ar putea deveni un fel de supraguvern care să desfigureze toate deciziile ministeriale sau politice după voia președintelui.
Este motivul pentru care alianța PDS-ALDE dă bice, încercând să grăbească adoptarea unei legi referitoare la Autoritatea națională de interceptări pentru „scoaterea serviciilor de informații și a ofițerilor serviciilor din justiție și politică”, după cum spun documentele discutate la sfârșitul săptămânii trecute de Consiliul executiv PSD la Neptun (mulți tovarăși ai lui Dragnea vor fi avut nostalgii făcând băi de soare pe plaja lui Ceaușescu și Băsescu). Legea referitoare la această agenție, dragă lui Călin Popescu Tăriceanu se pare, va fi adoptată până în decembrie, ne promit politicienii PSD. Se poate ca întrunirea de la Neptun să fi fost ultima întrunire de Stat major general a PSD înainte de luptele care vor fi date până la sfârșitul anului: Dragnea a anunțat că referendumul pentru familia tradițională va avea loc pe 7 octombrie. Este un punct marcat cu roșu în calendarul partidului, ca marile sărbători religioase, căci atunci va fi testat angajamentul sufletesc al enoriașilor din bazinul electoral.
De asemenea, conflictul de interese va mai primi o lovitură prin adoptarea unei legi a lobby-ului până în decembrie. Și ALDE și UDMR au toate motivele penale să voteze o asemenea lege. Tot la Neptun așa-zisul război între Dragnea și Firea a mai marcat sufletește câțiva creduli care vorbesc acum despre inevitabila scindare a partidului-stat, despre ultimele clipe ale lui Dragnea etc. De parcă nu s-ar fi lămurit că, dacă tai un cap în PSD, cresc de îndată zece mai mititele dar gureșe și flămânde. Scandalul pe tema demiterii ministrei de Interne care a dat cu gaze în Piața Victoriei declanșat de Firea face parte din sceneta democrației interne teoretizată de Silviu Brucan pe când FSN nu era partid (e singurul text ideologic al partidului în afara dosarelor penale ale șefilor). Gabriela Firea și-a declarat nu de puține ori iubirea față de partid și susținerea pentru Dragnea și e nefiresc să interpretăm aceste gesticulații cumva comice altfel decât ca o ceartă într-un cuplu fericit care simte din când în când nevoia să se elibereze de energiile negative spărgând farfurii și pahare de baldachinul patului nupțial. De altfel, când dă o palmă complezentă pe obrajii partidului, Gabriela Firea nu uită să adauge că nici nu-i trece prin cap să vrea șefia partidului sau nominalizarea la președinție.
Toate aceste decizii și discuții înfierbântate sunt trucuri psihologice dacă nu mutări dintr-o partidă de șah pozițional: alianța guvernamentală își plasează piesele în poziții de control pentru a lansa atacul când răbdarea adversarului se isprăvește și face primele greșeli. Ritualurile de împerechere ale păsărilor migratoare politice sunt pe punctul să atingă climaxul și PSD e foarte atent de teamă să nu piardă majoritatea parlamentară înainte de a adopta legi importante. Oamenii sensibili se ghidează ca păsările migratoare după polul negativ al partidului: a început deja migrația (ei spun „redefinirea”) către și dinspre coaliția majoritară a unor politicieni. O deputată PSD, Mihaela Hunca, ilustră prin anonimatul în care se zbate, și-a dat demisia din partid invocând recentele scandaluri. A intrat în partid acum 18 ani, dar de-abia acum a înțeles că „social-democraţia în care cred eu, bazată pe valori autentice, pe meritocraţie şi pe competenţă nu se mai regăseşte astăzi în PSD, fiindcă PSD, din motive ce nu pot să le înţeleg, şi-a uitat şi menirea, şi ideologia.” După cum se vede, crede că meritele personale sunt cele care au menținut-o atâta vreme în prim-planul politicii. A adunat, între timp, cu creditul de la partid, directorate de școală, funcții de inspectori școlari, nenumărate călătorii de studii (soldate cu certificate de prezență!), două masterate și un doctorat într-un domeniu străin (dar conex) pregătirii sale, Științele pedagogice. Rămâne desigur în parlament și își va căuta, probabil, social-democrația preferată sub alte sigle de partid, în funcție de licitație. Este posibil și ca revolta ei să fie una de carton, ca și a tigroaicei de la Primăria Bucureștilor. La rândul ei, o altă migratoare, Renate Weber, fostă șefă de cancelarie la Cotroceniul lui Băsescu, ulterior gălăgioasă europarlamentară liberală (două mandate), și-a anunțat înscrierea în partidul lui Tăriceanu, ALDE, unde recunoaște valori doctrinare de multă vreme uitate. Renate Weber a fost, cândva, când protejarea drepturilor omului dădea bine în CV, președinta Fundației pentru o Societate Deschisă și e curios să o găsim acum atașată la remorca unui partid care și-a făcut un nărav din atacarea organizației și a finanțatorului acesteia, George Soros. La rândul său Péter Eckstein-Kovács, demisionat din UDMR, apare tot mai des alături de „politicienii” fără doctrină din USR și este posibil să-l vedem sărind pe lista acestora în cadrul oferte electorale primăvară-vară pentru Parlamentul european.
Firește tot acest vacarm din prim-planul televiziunilor obturează racourciul panoramic al unei țări tot mai sărace care începe un nou an școlar cu mii de școli tot cu veceurile în curte, fără apă, pe jumătate prăbușite de nepăsarea poate chiar corupția autorităților locale. Nici în acest an nu au primit autorizație sanitară aproape patru mii de școli și, cu toate acestea, își vor deschide porțile (dacă nu sunt prăbușite de nepăsarea primăriilor) și vor primi elevii în igrasia lor. Despre aceste vulnerabilități la adresa siguranței naționale nu se va discuta nici în CSAT, nici la Comitetul executiv al partidelor. Nu e loc de discuții nici despre impactul pestei porcine asupra prețurilor de pe piața agroalimentară care cresc într-o zi cât salariile într-un an. După ce porcii au fost sacrificați cu sutele de mii, aflăm dintr-un comunicat al Procuraturii că a fost înregistrat un dosar referitor la epidemia de pestă porcină ca urmare a unui denunț și a autosesizării procurorilor. Subalternii lui Augustin Lazăr urmează să facă „cercetări in rem pentru infracţiunile de răspândirea bolilor la animale sau plante şi neglijenţă în serviciu.” Președintele ceruse Parchetului să stabilească vinovățiile, dacă sunt, întrucât devine tot mai clar că marea hecatombă porcină este manipulată politic, așa cum pe vremuri, gripa aviară era folosită pentru căpătuiala politicienilor. Comunicatul prezidențial (probabil chiar denunțul care a pus în mișcare acțiunea penală a Parchetului) susține că „luarea de măsuri tardive, necoordonate şi insuficiente în raport cu nevoile şi situaţia din teren, au reprezentat factori esenţiali care au favorizat răspândirea virusului pestei porcine, cu riscul de a afecta întreg sectorul zootehnic românesc.”
Adevărul e că autoritățile fuseseră avertizate de oficialii europeni încă de anul trecut că există pericolul declanșării epidemiei. Guvernul s-a comportat de parcă era vorba despre o epidemie de hipermetropie și a tratat toată afacerea cu indiferență în vreme ce persoanele interesate își lichidau combinatele de suine. Porcii lui Dragnea junior s-au bucurat și ei de imunitatea lui Dragnea senior. Devine astfel și mai clară adevărata miză a imunității parlamentare: supraviețuirea porcilor, printre altele. Dar pe agenda candidatei favorite a ministrului Toader pentru șefia DNA nu găsim nici această anchetă, nici cea referitoare la imensele sume alocate degeaba renovării școlilor și nici cea referitoare la abuzurilor făcute de autorități în timpul conflictelor din 10 august. În schimb, la loc de frunte se află ancheta internă prin care Adina Florea vrea să curețe propria ogradă, la nevoie cu aruncătorul de flăcări.
