Chiar dacă nu are șanse realiste să formeze un guvern, partidul naționalist de stânga Sinn Féin este marele învingător simbolic al alegerilor generale care au avut loc sâmbătă în Irlanda.
Numărarea voturilor a început duminică la prânz, însă sâmbătă seara deja sondajele arătau aproape o cvazi-egalitate în procente între cele două partide de centru-dreapta care își împart puterea în Irlanda de un secol, Fine Gael (EPP) al premierului Leo Varadkar – 22,4% și Fianna Fáil (Renew Europe) - 22,3% pe de o parte, și Sinn Féin, cu 22,2%, pe de altă parte.
Figura cea mai populară în campania electorală a fost Mary Lou McDonald, șefa Sinn Féin din 2018, când ea a preluat rolul de la liderul istoric al mișcării, Gerry Adams.
Sinn Féin, brațul politic al Armatei Republicane Irlandeze (IRA), s-a metamorfozat într-un partid naționalist de stânga, anti-austeritate și care urmărește, așa cum a făcut-o întotdeauna, reunificarea insulei, chiar dacă în ultimele decenii a renunțat la lupta armată.
Mary Lou McDonald nu a fost niciodată un membru IRA, însă pentru mulți irlandezi imaginea de braț politic al IRA rămâne asociată cu violențele, racket și acele frecvente kneecapping (un glonț tras în genunchiul trădătorilor, sau al celor care nu plătesc impozitul revoluționar și care lasă schilod pe viață).
Actualul premier (taoiseach, cum se numește funcția în gaelică, limba irlandeză), Leo Vardkar, se află într-o situație deloc de invidiat. Când Varadkar, șeful Fina Gael, i-a luat locul lui Enda Kenny în 2017, el a sedus noua generație, mai ales câștigând referendumul care a legalizat avortul, interzis până atunci în această țară în care catolicismul face parte din identitatea națională.
Varadkar a delăsat situația economică de acasă, făcându-i pe tineri și mai ales clasele de mijloc să nu vadă niciun beneficiu din atitudinea sa intransigentă față de Londra....
În schimb, focalizându-se pe Brexit și pe relația ulterioară cu Marea Britanie, într-un mod care i-a atras aplauzele fără rezerve ale europenilor, Varadkar a delăsat situația economică de acasă, făcându-i pe tineri și mai ales clasele de mijloc să nu vadă niciun beneficiu din atitudinea sa intransigentă față de Londra.
Faptul că economia a redemarat după criza din 2010, altfel zis după un deceniu de austeritate, rămâne o ficțiune pentru o majoritate a populației, pentru care chiriile rămân prea mari, iar cumpărarea unui apartament rămâne un vis imposibil de îndeplinit.
In tot acest deceniu de criză, Fina Gael a guvernat neîntrerupt. Acum, după alegeri, nici măcar o alianță Fine Gael – Fianna Fáil nu ar aduce o majoritate.
Alegerile marchează astfel sfârșitul bipartismului irlandez și începutul unei perioade în care naționaliștii de stânga din Sinn Féin, care reprezintă aproape un sfert din alegători, vor constitui o redutabilă forță politică, fără a mai avea nevoie să recurgă la răpiri, kneecapping și bombe în discoteci.
