Născut la 1 martie 1984, Chișinău. Studii: Masterat în Bănci și Burse de Valori (Chișinău) Masterat Management Politic (București). Coordonatorul regiunii Parteneriatului Estic și Asia Centrală în cadrul Asociației Europene pentru Democrație Locală (ALDA) – www.alda-europe.eu
Îl puteți găsi pe Alexandru Coica și la adresa https://www.facebook.com/profile.php?id=100014835378638
Luni
Una din acele rare zile când m-am trezit la timp și ajung la birou la 8:30. Pe drum am fost mirat de traficul lejer. Abia mai târziu mi-aduc aminte că azi sunt ”Blajinii pe nou” și majoritatea sunt plecați din oraș.
Din reflex deschid site-urile obișnuite de știri pe care le citesc dimineața cât îmi beau cafeaua la birou. Nimic nou: numărul de îmbolnăviri în creștere, se așteaptă colapsul sistemului de sănătate de la o zi la alta, lumea în țară sărbătorește pe la cimitire, puterea e dezorganizată unii închizând cimitirele în timp ce președintele îndeamnă să pomenim morții, asistăm la slujbe și mergem la cimitir doar cu păstrarea distanței.
În rest ziua trece repede cu o mulțime de deadline-uri, conference calls cu directorii de filiale din alte țări și nesfârșitele replanificări a activităților pentru perioada când vom reveni la normal. Seara, în drum spre casă iarăși mă cufund în meditații. Mă conving tot mai mult că probabil normalul pe care-l știam până în martie, puțin probabil să mai revină. Ar fi cazul să ne adaptăm la noua normalitate.
Marți
Mă trezesc neobișnuit de devreme. E din cauza păsărilor. Timpul de afară deja e frumos și pot dormi cu balconul deschis. Gălăgia plăcută din parcul din fața blocului își face treaba de deșteptător.
Primul lucru pe agendă era o vizită la fisc. Evident că se lasă cu nervi și cu reconfirmarea concluziei că de cele mai deseori statul, în setea sa pentru impozite, creează condiții abuzive pentru a te scurge de taxe la maximum. Dacă ar avea o viziune pe termen ceva mai lung, de a încuraja și susține antreprenoriatul – la final ar strânge mai multe impozite având o bază mai mare de afaceri prospere.
Conștientizez că purtatul măștii deja devine reflex condiționat. Până acum zilnic mi se întâmpla să fac cale întoarsă de la ușa magazinului sau vreo unei instituții pentru că uitasem masca. Acum e mai mereu cu mine.
Coaliția de guvernare mai pierde un mandat. Teoretic, de azi actualul guvern este unul minoritar. Nu mă surprinde. Oricum nu cred să cadă curând și asta nu pentru că este un guvern bun, spre regret...
Până să adorm mai listez o dată știrile zilei. Doi deputați și-au dat pumni și palme într-un platou TV. Nici nu vreau să comentez asta...
Miercuri
Cresc alarmant zvonurile precum cetățenii bolnavi sau rudele celor răpuși sunt plătiți să declare că de vină e coronavirusul. Apreciez poziția care au luat-o jurnaliștii de investigație: scrieți-ne dacă ați fost în asemenea situație sau știți cazuri concrete. Garantăm securitatea și confidențialitatea. Precum era de așteptat – deocamdată liniște...
După o lungă perioadă în sfârșit vine o veste bună. Partenerii din Kyrgystan mi-au zis că din 22 iunie aeroportul din Bishkek se redeschide pentru zborurile internaționale. Rămâne doar și la noi să se restabilească zborurile ca să pot relua deplasările și reveni la planul inițial de implementare a proiectului. Din păcate deocamdată nu am aceleași vești bune de la colegii din Armenia, Belarus și Rusia.
Pe parcursul zilei de mai multe ori îmi vin gânduri că ne aflăm în mijlocul unei ”furtuni perfecte”: haos politic, dezastru economic, sistem medical aproape de colaps, epidemie în plină dezlănțuire și o populație total disperată care preferă să moară răpusă de virus decât de foame. Seara aceste gânduri sunt confirmate, pe parcursul zilei încă aproape 300 de persoane au fost depistate cu virus. Efectele redeschiderii piețelor și repornirii transportului public de acum 2 săptămâni încep a se vedea.
Joi
Evenimentul zilei, incontestabil, este ședința parlamentului. Trei ore deputații s-au certat cine pe cine a cumpărat de-a lungul anilor și nici măcar nu s-a ajuns la aprobarea ordinii de zi. Nu pentru prima dată mă-ntreb dacă ar fi vreo metodă de a oferi salariul aleșilor în bază de performanțe și rezultate. Poate asta i-ar disciplina dacă deputații într-adevăr ar trăi (doar) din salariu.
Spațiul public e invadat de gunoi informațional despre discuțiile din parlament. Cumva știrea că ieri au fost depistate cele mai multe infectări de la anularea stării de urgență trece fără prea multă atenție. Asta deja nu e știre, am obosit să auzim de virus și nu dăm importanță noutăților la propriu importante pentru viața noastră.
Din perspectiva mea și adoptarea legii cu privire la Zona Economică Liberă ”Bălți” a fost un eveniment important trecut cu vederea. Practic ieri s-a făcut un pas important ca Moldova să aibă un centru de dezvoltare și cercetare în domeniul roboticii industriale, inginerie aplicată, hidraulică, pneumatică, optoelectronică etc.
Numărul de infectări anunțat spre seară este de 406...
Adorm cu gândul: să ne ajute Dumnezeu...
Vineri
Nu mi-e plăcut să realizez asta, dar pe bună dreptate cea mai discutată temă este creșterea infectărilor. Toți se dau cu părerea cine-i vinovat, autoritățile care nu au fost suficient de hotărâte să asigure o reală izolare până la 15 mai, nu au asigurat suficiente echipamente de protecție și condiții și prea repede au început măsurile de relaxare sau cetățenii care nu respectă măsurile impuse de autorități.
Personal prefer să mă concentrez pe soluții. Unicul plan de depășire a situației create am văzut să fie propus de fosta ministră Ala Nemerenco. Din perspectiva mea de simplu cetățean, fără cunoștințe în domeniu, mi se pare un plan adecvat. Aștept să văd ce o să facă autoritățile, vor mai amâna relaxările economice planificate începând de luni, sau dimpotrivă – vor reveni la anumite restricții.
La prânz am ședința tradițională cu ceilalți colegi din echipa de conducere a organizației. Mă bucur să aflu că oficiile din Strasbourg, Bruxelles și Vicenza au revenit deja la un regim normal de lucru de la birou. În cazul Chișinăului, cu regret, i-am informat că de luni s-ar putea să revenim la munca de acasă...