Linkuri accesibilitate

Alexandru Solomon: „Fiecare film s-a născut dintr-o preocupare care nu era numai a mea, din ceva comun cu aerul timpului”


Alexandru Solomon protestînd împotriva vizitei Patriarhului Rusiei la București

Alexandru Solomon este unul dintre numele sonore ale cinematografiei contemporane. Din 2008, este unul dintre cei care au dat viață Festivalului One World Romania. Printre altele, organizația pe care o conduce recuperează și protejează patrimoniul de documentare românești. Despre Festival și opiniile sale de om de cultură în Agora, un interviu acordat corespondentului la București al Europei Libere.

Alexandru Solomon: „Simt că ne-am întors într-un punct zero, într-un punct în care eram la începutul anilor 1990!”
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:06:35 0:00

Europa Liberă: Domnule Alexandru Solomon, ați realizat din 1993 până azi aproape 20 de filme, multe dintre ele pe teme de actualitate pentru trecutul recent, dar și pentru prezentul continuu al României. Ce v-a atras, în principal, către aceste teme?

Alexandru Solomon: „Practic, fiecare film s-a născut dintr-o preocupare care nu era numai a mea, mi s-a părut că e ceva comun cu aerul timpului. Vorbind despre filmul Viață de câine, de pildă, spre finalul anilor 1990, situația era mult mai dramatică decât este acum, populația câinească din București de pe străzi era mult mai numeroasă, era așadar ceva care preocupa lumea și care devenise o marcă a orașului acesta. Deci temele au venit în felul acesta și - sigur! - în timp, am încercat să construiesc un soi de continuitate între ele.

În orice loc de pe lumea asta există o continuitate, indiferent de momentul de dinainte sau de după o revoluție. Și în Ungaria, sau în Bulgaria, sau în Germania există o continuitate de mentalitate, societală, chit că lucrurile s-au schimbat mai mult sau mai puțin radical în aceste țări.

Noi am avut parte de o trecere, în afară de această brutalitate a Revoluției Române care s-a soldat, din păcate, cu o mie de morți și cu execuția cuplului Ceaușescu, dincolo de această violență relativ scurtă în timp, după aceea, lucrurile au fost mai degrabă bazate pe un soi de continuitate, nu ? Partidul-stat a supraviețuit într-o formă prin FSN...

Ceea ce mi se pare trist și bizar este că eu resimt asta, după 30 de ani, că ne-am întors într-un punct zero, într-un punct în

Eu resimt, după 30 de ani, că ne-am întors într-un punct zero, într-un punct în care eram la începutul anilor 1990...

care eram la începutul anilor 1990. Și de aceea am și vrut să avem această discuție la One World România de la cetățean la om politic, pentru că mi se pare că am ajuns într-un punct în care presa, în afară de câteva excepții notabile de față, este foarte aservită puterii, că există un sistem oligarhic de stat care a acaparat aproape orice ramură economică, socială, culturală, că suntem într-un moment în care oamenii sunt nemulțumiți, ies în stradă din când în când dar asta nu se transformă într-o structură politică în stare să aibă un cuvânt de zis.”

Europa Liberă: Spuneați acum câțiva ani, când făceați referire la filmul Cold War, cel despre Radio Europa Liberă, spuneați că Europa Liberă continuă să fie o oglindă, e drept cam afumată, dar o oglindă care ne reprezintă. Mai puteți spune asta acum, la cinci ani de când ați făcut această afirmație?

Alexandru Solomon: „Sigur că secția românească a Europei Libere era un soi de oglindă a societății românești în mic. Oamenii care lucrau acolo erau emigranți, exilați din România care purtau cu ei toate obsesiile, mentalitățile, ofurile cetățenilor români de aici. Și a existat un fel de oglindire foarte puternică și o dovadă e că oamenii se identificau atât de mult cu radioul. După care momentul '90 a însemnat un soi de cădere drastică, a apărut televiziunea, lucrurile s-au transferat asupra televiziunii, radioul a dispărut brusc și Europa Liberă nu a mai avut acest rol.

În mod bizar, ca semnal de alarmă, aș zice eu, iată că astăzi

Mă bucur că există postul în limba română, dar ăsta nu e un semn bun pentru noi. E un semn că problemele s-au înrăutățit...

Europa Liberă se întoarce în România, cu o secție dedicată spațiului românesc nu moldovenesc... Sigur, eu mă bucur că există postul în limba română, dar ăsta nu e un semn bun pentru noi. E un semn că problemele s-au înrăutățit și că starea societății românești are nevoie de așa ceva.”

Europa Liberă: Ați păstorit multă vreme acest festival One World România, acum la a douăsprezecea ediție. El are subtitlul Festival internațional de documentare și drepturile omului.

Alexandru Solomon: One World România” e gândit de la început ca un soi de platformă pentru film documentar dar ca expresie a societății civile și a drepturilor omului. Însă drepturile omului, așa cum le-am înțeles noi și cum cred că le înțelege și echipa de acum care programează festivalul sunt văzute într-un sens nu neapărat militant, ci într-un sens mai

Pentru noi e foarte important ca latura cinematografică, artistică, creativă, libertatea asta de gândire creativă, să fie foarte bine reprezentată în aceste filme ...

degrabă de dialog și dezbatere. Sigur lucrăm cu activiști, cu oameni care sunt foarte angajați, dar pentru noi e foarte important ca latura cinematografică, artistică, creativă, libertatea asta de gândire creativă, să fie foarte bine reprezentată în aceste filme. Partenerii sunt instituționali, colaborăm cu Centrul Național al Cinematografiei, cu Uniunea Cineaștilor, dar și cu fundația Konrad Adenauer care e parteneră de lungă durată, cred că de la prima ediție, și pe constanța și loialitatea acest parteneri ne-am clădit și noi festivalul.

Un festival de film este un lucru foarte fragil și el poate dispărea oricând de la o zi la alta, în fiecare an te întrebi dacă o să mai existe, dar faptul că există această asociație, One World România, în spatele festivalului, că noi producem și alte lucruri și avem și alte programe și sunt oameni care lucrează peste an la aceste programe, la un program școlar care este foarte intens, avem un program de recuperare a patrimoniului de film documentar românesc, sunt mai multe lucruri care ne țin cumva nu doar ocupați ci și în viață de-a lungul anului pe parcursul anului.”

Europa Liberă: Am să fac o mică indiscreție. Mi-ați spus că veți avea o prezență specială săptămâna viitoare.

Alexandru Solomon: „Sigur că suntem onorați și bucuroși că președintele României a vrut să vină la One World România în cadrul unui festival de documentar și drepturile omului. Va avea un dialog cu publicul în cadrul festivalului marți, 19 martie, la ora 18 în Palatul Universul, la sala mezanin, un dialog moderat de Ovidiu Șimonca, pe tema Președinte și cetățean, om politic și societate civilă.
Ne uităm, practic, la această relație de pe partea cealaltă a baricadei, de pe partea politică a baricadei, pentru că în deschidere, cum spuneam, ne uităm de dincoace de gard, de partea celor care s-au angajat în mișcările civice în anii 1990. Pe lângă proiecțiile de filme sunt o groază de evenimente care împlinesc imaginea aceasta a celor 30 de ani de la Revoluție și retrospective dedicate unor autori speciali. Avem o dublă retrospectivă dedicată unui autor israelian și unuia palestinian. Evident că sunt puse în oglindă operele lor: Avi Mograbi și Michel Khleifi. Și avem, de exemplu, un fel de selecție specială făcută de un istoric foarte reputat, de Ian Buruma, un om care e și apropiat de cinema, a scris mult despre cinema, a condus New York Review of Books, și a scos două cărți fundamentale pentru înțelegerea istoriei recente: Anul 1945 și Occidentalismul. Pe Ian Buruma l-am rugat să facă o mică selecție de filme din istoria cinemaului, a făcut o selecție de patru filme foarte interesante. Vine la București, va discuta cu publicul despre aceste filme, împreună cu Radu Jude, de exemplu, și cu alte personalități din România.”

Europa Liberă: Mulțumim foarte mult, domnule Alexandru Solomon, să sperăm că vor veni cât mai mulți oameni pentru că pare foarte interesant.

Alexandru Solomon: „Eu mulțumesc, trăiască Europa Liberă!”

XS
SM
MD
LG