Linkuri accesibilitate

Alfred ADLER. Sensul vieţii


O concepţie teleologică a devenirii umane, îndreptată spre viitor şi nu spre trecut.

Cel dintâi care l-a părăsit pe Freud spre a fonda Societatea pentru Psihologie Individuală, la începutul deceniului al doilea din sec. XX, austriacul Alfred Adler (1870 – 1937) ne „propune mai mult decât o tehnică de tratament şi de educaţie”, insistând „asupra necesităţii de a rezolva conflictele pe baza respectului reciproc” (Rudolf Dreikurs), iar încununarea carierei sale de om de ştiinţă îl constituie studiul Sensul vieţii. O cercetare de psihologie individuală, Cartex, 2018, publicat cu doar patru ani înainte de moarte.

Împărţită în 15 părţi, de la „I. Opinia noastră despre noi înşine şi despre lume” la „XV. Sensul vieţii”, lucrarea propune o concepţie teleologică a devenirii umane, îndreptată spre viitor şi nu spre trecut, de unde şi respectul sporit pentru autorul acesteia începând cu anii 1970 încoace – cercetătorul Abraham Maslow constatând că viziunea holistică a lui Adler asupra individului şi-a devansat epoca. Şi Rudolf Dreikurs consideră că „Adler a făcut mai mult decât să deschidă calea unei noi orientări în psihologie care, de atunci, a fost confirmată de diferite perspective”. Nu am căderea să mă pronunţ asupra caracterului ştiinţific al lucrării, apreciez însă eleganţa cu care savantul îşi expune gândurile, de-ar fi să citez din capitolul final, ce dă titlul lucrării:

„A căuta un sens al vieţii are valoare şi semnificaţie numai dacă luăm în calcul întreg sistemul relaţional Om – Cosmos. Este în acest caz uşor de observat că, în această relaţie, Cosmosul posedă o putere modelatoare. Cosmosul este, ca să spunem aşa, tatăl tuturor vietăţilor, iar întreaga viaţă este semnul unei lupte permanente de satisfacere a cerinţelor Cosmosului. Nu ca şi cum ar exista o impulsie care mai târziu în viaţă ar fi în stare să ducă totul la final şi care nu trebuie decât să se desfăşoare, ci ceva înnăscut ce aparţine vieţii, o tendinţă, un impuls, o dezvoltare de la sine, un Ceva fără de care viaţa nu poate fi reprezentată: viaţa înseamnă a te dezvolta de la sine.”

Reluând o ideea a autorului, cred şi eu că „principala misiune a acestei cărţi este nu numai aceea de a-l face pe cititor capabil de a-i înţelege pe ceilalţi, ci şi aceea de a-l face să sesizeze importanţa sentimentului social şi de a-i da viaţă în sine însuşi”.

10 decembrie ’18

XS
SM
MD
LG