Obsesia că unii săraci fac copii pentru a primi alocații familiale există... de când există și alocațiile. Altfel zis de un secol, căci acestea au fost introduse după Primul Război Mondial, originând în Elveția, Franța și Belgia, mai întâi privat, individual, din partea unor patroni membri ai unor mișcări asocial-creștine, preluate fiind apoi în legislație.
Sistemul a pornit de altfel, în Franța, de la patronii filantropi din construcții și siderurgie, înainte de a deveni legal și obligatoriu.
Apoi, unele țări, Belgia fiind aici o pionieră, au lansat și ideea unui mic cadou financiar pentru fiecare naștere, primă de copil, în afara alocației lunare ce va fi vărsată până la 18 ani, sau până la încheierea studiilor universitare.
Pragul alocațiilor nu este foarte mare, dat fiind nivelul de trai în occident...
Pragul alocațiilor nu este foarte mare, dat fiind nivelul de trai în occident: între 100 și 200 de euro pe lună, iar anumite țări le condiționează, altfel zis le reduc sau măresc în funcție de salariul părinților.
Pentru a da o idee precisă: în Franța, o familie cu doi copii primește circa 130 de euro, cu trei se ajunge la 300 euro pe lună și câte 150 pentru fiecare copil suplimentar.
În Germania e vorba de circa 200 euro pentru fiecare copil. E limpede că sumele cumulate sunt departe de a asigura supraviețuirea unei familii. În schimb, în Germania, tatăl sau mama care doresc să oprească munca vreme de un an primesc 65% din media ultimelor salarii.
În Spania, alocațiile pentru copii sunt rezervate pentru familiile care nu câștigă mai mult de 1.000 euro pe lună, 1.000 de euro fiind limita sărăciei într-o țară occidentală.
Nici țările nordice, scandinave, nu sunt cele mai generoase. În Danemarca, de pildă, o familie ar trebui să facă opt copii pentru a primi cu totul o mie de euro în alocații pe lună.
În Belgia, alocațiile nu sunt determinate de salariu, dar până și într-o țară ca Franța, încă de la guvernul lui Manuel Valls, în timpul președinției lui Francois Hollande, s-a decis să reducă cu 50% alocațiile cuplurilor care câștigă mai mult de 6.000 euro pe lună.
În Statele Unite nu există alocații familiale, în schimb familiile cu venituri mici și copii beneficiază de facilități la obținerea unor împrumuturi. În țările Europei de sud unde nivelul de trai este foarte redus potrivit standardelor europene, precum Grecia, alocațiile pot de asemenea fi extrem de coborâte, aproape simbolice: 6 euro pe lună pentru un singur copil, 18 euro pentru doi.
Așa încât, dacă privim cifrele, legenda familiilor care fac copii pentru a trăi din alocații se arată a nu avea nici cea mai mică bază reală.
***
După ce guvernului de la Chișinău a anunțat că are bani pentru a indexa pensiile funcție de rata anuală a inflaţiei, Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare îi cere cabinetului de miniștri să fie consecvent și să trateze la fel toate plăţile acoperite din bugetul de stat, în special indemnizația lunară pentru îngrijirea copilului. În prezent indemnizațiile sunt șubrezite puternic de inflație, ceea ce îi dezavantajează tocmai pe beneficiarii de alocații relativ mici, constată Alina Andronache de la Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare.
Calculele organizaţiei arată că o familie pierde din cauza inflației în medie în jur de 3 mii de lei, echivalentul a 165 de dolari americani, pe durata concediului de îngrijire a copilului. Iată de ce experţii propun ca indemnizația să fie indexată anual, la 1 aprilie, în baza indicelui prețurilor de consum pentru anul precedent. În cazul în care creșterea anuală a indicelui prețurilor de consum este mai mică de 2%, indexarea nu se efectuează. E un mecanism similar cu cel aplicat în cazul pensiilor care din acest an urmează a fi indexate bianual.
Economistul Viorel Gîrbu consideră că în cazul indemnizațiilor pentru îngrijirea copilului, care se acordă pentru o durată mai scurtă decât pensiile, indexarea nu ar fi cea mai bună soluţie. Ar fi nevoie de o reformă mai amplă, consideră expertul:
„Statul în general trebuie să-şi schimbe abordarea în domeniul plăţilor pe care le oferă pe perioada maternităţii. Cred că sistemul care se aplică în R. Moldova trebuie revăzut. În înţelegerea mea sistemul este un pic viciat fiindcă până la urmă acel ajutor pentru familiile care nu au experienţă de lucru până a ieşi în concediul de maternitate această abordare nu este corectă.
Este un conflict în aceste abordări...
Noi tot vorbim de lipsa natalităţii, de faptul că nu se nasc copii suficienţi, dar cum să apară copiii dacă statul nu oferă nici un suport. Statul de fapt condiţionează toate aceste indemnizaţii de salariul pe care l-ai avut până atunci, ori salariul poate fi mare doar în cazul în care ai lucrat mult, ai o experienţă de 5-10 ani de muncă. Este un conflict în aceste abordări. Cred că la acest lucru ar fi mai important să se lucreze.”
Începând cu anul 2020 părinţii care au contribuit la fondul de asigurări sociale au două opţiuni de a accesa indemnizaţia pentru creşterea copilului. Dacă aleg durata concediului de îngrijire de trei ani indemnizaţia lunară constituie 30 la sută din salariul mediu obţinut pe durata a 12 luni.
A doua opţiune e - durata concediului mai scurtă, de 2 ani, cu o indemnizaţie lunară de 60 la sută din media salarială în primul an şi de 30 la sută - în următorul. Începând cu iulie 2019 părintele aflat în concediu de îngrijire a copilului poate beneficia în acelaşi timp şi de indemnizaţie şi de salariu în cazul în care decide să își reia activitatea de muncă înainte de expirarea concediului.
Părinţii neasiguraţi primesc lunar timp de 2 ani o indemnizație de 640 de lei, sumă echivalentă cu aproximativ 36 de dolari, şi asta în condiţiile în care cei mai mulți din copii au părinți neasigurați.
