Diana Roman-Lungu este ofițer de informații, maior al SIS. Născută la 2 februarie 1984 în Chișinău. În anul 2003 devine absolventă a Liceului Teoretic de Drept. În anul 2007 este licențiată în Drept Economic, Facultatea de Jurisprudență în cadrul Universității ”Perspectiva-INT” din Republica Moldova. Din 2007 până în 2017 a activat în funcție de ofițer al Ministerului Afacerilor Interne al RM. Din 2017 până în prezent este ofițer al Serviciului de Informații și Securitate, a urmat cursuri în management, în arta vorbirii, în elaborarea și coordonarea proiectelor de acte normative, în realizarea Proiectului Național de implementare a Rezoluției 1325 a Consiliului de Securitate ONU privind Femeia, Pacea și Securitatea; formator pe dimensiunea egalitatea de gen în cadrul Serviciului de Informații și Securitate; maior al SIS.
Luni
Se aude ciripitul păsărilor, îmi dau seama că de fapt a sunat alarma. Este ora 6:15 minute, soțul e deja plecat la serviciu, este și el ofițer.
Am nevoie de puțin timp pentru a mă dezmetici de-a binelea din somn. Îmi sărut ambii copii cu dragoste încercând astfel să le transmit căldură, speranță și iubire.
Împreună luăm micul dejun, după care urmează despărțirea grea la grădiniță. Augustin are 4 ani, e încă mic în comparație cu fratele său Gabriel care a împlinit vârsta de 14 ani, e băiat mare.
Pentru că trebuie să ajung la timp la locul de muncă, îmi grăbesc pasul. La telefon se aude glasul duios al mamei care îmi dorește o zi frumoasă.
Între timp mă gândesc la părinții mei, am crescut într-o familie unde mama este educatoare de grădiniță iar tatăl ofițer. Fiind una singură la părinți mi-a fost oferită toată dragostea și un univers în care să mă simt iubită. Deși mama și-a dorit un băiat, spre fericirea tatălui meu a fost să fie fată…fată care a crescut băiețește.
Părinții mei - un exemplu demn de urmat
Și acum îmi aduc aminte cum începeau diminețile – cu alergatul obligatoriu în jurul stadionului de lângă casă, iar seara avea loc a doua parte a antrenamentului, exerciții și lovitul cu pumnul din toată puterea în copac, pentru a mă căli, și cum zicea tata „pentru ca în viitor să fiu rezistentă la durere”. Părinții mei - un exemplu demn de urmat.
Întotdeauna mi-am dorit să calc pe urmele tatălui meu care până la vârsta de pensionare a activat în Poliția criminală. Și iată că am ajuns să port și eu epoleți și să servesc Republica Moldova.
Un deceniu din viață a fost dedicat Poliției capitalei. Au fost multe nopți nedormite, intervenții cu grad ridicat de risc, percheziții și rețineri ale infractorilor. Iar atunci când am primit oferta de angajare în Serviciul de Informații și Securitate am acceptat-o, fiind mândră că voi activa într-o instituție cu tradiții, unică în Republica Moldova.
Intru în incinta Serviciului, salut colegial ofițerul de gardă și ajungând în birou purced la muncă, care îmi provoacă atâta plăcere și satisfacție.
Primul pas spre o mai bună organizare este să îmi notez în agendă sarcinile și obiectivele de serviciu propuse pentru săptămâna curentă.
Urmează participări la ședințe de lucru, dezbateri cu colegii de serviciu. Se prevede a fi o săptămână plină, în care vor fi desfășurate instruiri cu efectivul, convorbiri cu candidații la angajare, multe analize și note informative.
Marți
Activitatea pe care o desfășor nu presupune întotdeauna situații de risc, dar știu și sunt conștientă că conduc o subunitate importantă, elementul instituțional responsabil de punctarea și selectarea candidaților pentru angajare în Serviciul de Informații și Securitate.
Nu este simplu. Este un proces complex care implică nu doar analiza competențelor profesionale, ci și a capacităților personale ale candidaților.
O spun cu siguranță, că este un domeniu foarte dinamic în care trebuie să faci față cu brio eventualelor obstacole care stau în calea atingerii obiectivelor. Este un domeniu unde nici o zi nu seamănă cu alta, iar satisfacția vine din numărul oamenilor profesioniști pe care reușești să îi aduci în Serviciu.
Rezultatele muncii se măsoară în performanțele și productivitatea efectivului, în longevitatea pe post a candidaților selectați.
Ador surprizele oricât de neînsemnate ar fi acestea
Fiind concentrată la studierea CV-urilor se aude ușa biroului deschizându-se, de unde apare buna mea colegă. În mână are o surpriză, o ciocolată pentru mine. Ador surprizele oricât de neînsemnate ar fi acestea. Lucrurile materiale nu au contat atât de mult în viața mea și nici nu contează. Sunt fericită dacă cei de lângă mine îmi arată stima și dragostea lor prin lucruri mici oferite din tot sufletul, cu toată inima.
Iau telefonul și contactez candidații selectați în baza cererilor înaintate de ei. Da, este și aceasta o modalitate de a candida la funcția de ofițer de informații și securitate. Totodată, în sala de audiență mă așteaptă candidatul punctat de către una dintre direcțiile operative. Mă implic activ în cadrul procesului de intervievare și selecție a candidatului. Trebuie să fiu atentă la orice detaliu și la criteriile de corespundere a acestuia condițiilor de angajare.
Miercuri
Particip la ședința dedicată realizării planului de acțiuni în implementarea Rezoluției 1325 a Consiliului de Securitate ONU privind Femeile, Pacea și Securitatea. Am adus la cunoștință rezultatele preliminare a implementării Planului instituțional, au fost puse în dezbatere punctele forte și provocările identificate. Au fost discuții pe alocuri aprinse. Știu ce am de făcut, am destulă inspirația și îmi vâjâie capul de noi idei.
Am revenit în birou. Repet cu voce tare tema ce urmează a doua zi să o aduc la cunoștință întregului efectiv. Am emoții mari pentru că mâine mă voi prezenta în calitate de formator pe un subiect deloc ușor. Scopul principal al acestuia este promovarea femeilor în sectorul de securitate și apărare. Repet că nu e deloc ușor, e greu să lupți cu stereotipurile formate de-a lungul anilor. Întotdeauna am fost și sunt o luptătoare pentru drepturile și libertățile femeilor, sunt de părerea că locul femeii nu este la bucătărie – ea trebuie să se afle acolo unde își dorește.
Joi
Și iată că mă văd în fața unui auditoriu plin, mi-a pierit orice spaimă, efectivul este binevoitor și interesat să asimileze cunoștințe.
Tematica este relativ nouă și o putem considera drept o necesitate cu multe provocări. În general provocările în cauză sunt determinate de stereotipurile privind masculinitatea și feminitatea.
Încerc să aduc argumentele necesare și să explic că femeia nu trebuie percepută drept adversar în câmpul profesional, ba dimpotrivă, că rolul și menirea ei este de a fi un partener care vine cu sugestii creative astfel încât rezultatele să fie pe măsura. Au fost discuții pe diferite tonalități, însă misiunea mea este să subliniez punctele forte și definiții care ne vor facilita abordarea corectă a perspectivei de gen.
Mă bucur enorm de mult că în Serviciu femeile sunt inteligente, perseverente, flexibile, posedă aptitudini de comunicare, manifestă echilibru în gândire și acțiuni, cât și dau dovadă de capacități organizatorice. Multe dintre colegele mele au accentuat că oferirea sprijinului și acordarea încrederii profesionale te face să îți valorifici capacitățile. Cu adevărat, primii pași au fost făcuți, femeile deja au acces la mai multe posturi de conducere dar și la cursuri specializate. Colegii noștri bărbați apreciază profesionalismul femeilor ofițeri de informații.
Până la sfârșit s-a dovedit a fi o sesiune interactivă și interesantă însă mai e mult de lucru. Urmează deplasările în teritoriu.
Vineri
Ora de sport. Activitatea mă împlinește atât fizic cât și spiritual, ea mă ajută să îmi păstrez abilitățile mintale cheie de-a lungul vieții.
Etapa pregătitoare o facem prin alergatul ușor. Între timp, mă copleșesc amintirile. Începând cu clasa a IV-a până la vârsta de 16 ani am practicat atletica ușoară.
În timp ce alți copii de vârsta mea savurau copilăria din plin, eu mergeam la 2 antrenamente pe zi, în ideea de a atinge rezultate înalte și de a-mi face părinții mândri de mine.
Și acum parcă mă văd la prima competiție de nivel național în Manejul de atletică ușoară - a doua casă a mea. Îmi i-au inima în dinți, îmi adun toate puterile și ajung prima la linia de finiș. Colegii sar de bucurie, antrenorul mă îmbrățișează iar eu sunt cu ochii în căutarea tatălui meu care probabil era ocupat cu investigarea infracțiunilor. La microfon se aude moderatoarea care îmi rostește numele iar eu urc pe cea mai înaltă treaptă a podiumului…și iată-l chipul blând al tatălui meu, al celui care mi-a insuflat dragostea față de sport. A reușit!
Revenind la activitatea zilnică particip la o ședință a unui grup de lucru. Ascult și îmi privesc cu atenție colegii, de la fiecare dintre ei am de învățat câte ceva - ofițeri cu mare experiență profesională și oameni cu litera mare.
Sunt fericită și mândră că sunt parte a echipei Serviciului de Informație și Securitate.
E sfârșit de săptămâna de lucru. Multe am reușit să fac, dar încă multe mai am de realizat.
Sâmbătă
M-am trezit datorită vocilor fiilor mei, care mă tot chemau la masă, bucuroși că tatăl lor a pregătit micul dejun.
Sunt fericită și norocoasă că am trei bărbați în casă, doi prinți, un rege și eu regina lor, așa mă dezmiardă ei.
Sunt mândră de familia mea care mereu îmi este alături. Fiecare membru de familie este responsabil de câte ceva din treburile casnice. Îndată cum finalizăm mergem la părinți, care locuiesc în preajmă. Doamne, cât de fericită sunt că îi am alături. Mă rog la bunul Dumnezeu să-i ocrotească și să-i am alături cât mai mult timp în viață. Ei sunt cei care mă susțin și nu încetează niciodată să își facă griji pentru mine chiar dacă am devenit și eu părinte la rândul meu.
Părinții, soțul, copii sunt cei care mă încurajează și mă ajută. Datorită susținerii lor le reușesc pe toate: să combin viața de familie cu cea profesională, să fiu mamă, soție, o fiică bună și în același timp un brav ofițer.