Dacă tot căutăm un nume, putem numi vremurile noastre „era ambalajelor”. Ce nu e ambalat? Atât de bine ambalat, încât de multe ori, cumpărăm pentru ambalaj. Pentru iscusința și promisiunile lui. Și ce producător nu pune bani și imaginație în ambalaje? De aici, proba de desfăcut ambalaje. Deseori, nu o trecem. Între noi și orez, cafea dar și telefon, bicicletă sau mobilă stau ambalaje complexe care ne arată că am rămas în urmă. Tot ambalaj, invizibil dar generalizat, e și comunicarea. Politicienii țin discursuri și, mai toate, sunt ambalajul care promite ceva complet diferit de conținut, dacă există vreun conținut. Dar ce nu e ambalat? Era ambalajelor spune că mai tot e mijlocit și mai nimic nu corespunde cu anunțul de pe cutie, copertă sau generic. Era ambalajelor e perfect ambalată.
