Aflat la ceremoniile de aniversare a 25 de ani de la crearea Memorialului de la Sighet, Sorin Șerb i-a cerut poetei și fostei disidente Ana Blandiana să evoce figura regizorului și omului Lucian Pintilie, dispărut cu 24 de ore în urmă.
Ana Blandiana: „Este chiar o mărturisire de credință artistică, spunând că Lucian Pintilie a fost artistul, artistul în sensul de aparținând artelor în general, nu doar artei teatrului, pe care cred că l-am admirat cel mai mult și cu care eram mândră că sunt contemporană.
Au fost ani în care faptul că Lucian Pintilie filma, că reușise să facă „Reconstituirea” și prin lupta tuturor scriitorilor, plasticienilor, care s-au solidarizat cu el, „Reconstituirea” a reușit să ajungă pe ecrane. Locuiam în blocul de vizavi de Universitate și vedeam pe geam coada nesfârșită, nesfârșită a spectatorilor care voiau să intre la „Reconstituirea” în acea mică, scurtă perioadă în care ea a rulat.
Lucian Pintilie și „Reconstituirea” au fost o imagine-simbol al faptului că prin artă se poate rezista, că a avea geniu într-o artă implică inclusiv faptul de a avea curaj, de a avea caracter, de a-ți reprezenta poporul din toate punctele de vedere.
Nu cred că exagerez spunând că faptul că a existat Lucian Pintilie în anii ’70-’80 a fost un punct de sprijin pentru noi toți; pentru mine, în orice caz, ca scriitor. Adică mă simțeam mai de neînfrânt, fiindcă știam că există el, care este de neînfrânt. Și vreau să vă mai spun ceva.
M-am gândit la Lucian Pintilie și în pofida faptului că, spunându-i lui, el a protestat, m-am gândit la Lucian Pintilie la fiecare succes al filmului românesc de după ’89, pentru că sentimentul meu este convingerea de spectator și de scriitor-spectator este că toată perioada de buni regizori din ultimul timp care au avut șansa, pentru că întotdeauna succesul este o chestiune în mare măsură de șansă, să pășească cu mare succes pe scena internațională au ieșit în continuarea operei lui Pintilie, au ieșit din mantaua „Reconstituirii”.”
