Săptămîna trecută, s-a sins din viața, la 80 de ani, Ginger Baker. Cine n-a auzit de el e tînăr și parte a unei generații care nu mai cunoaște cultura din care vine.
Baker a fost un artist formidabil. Toboșar al faimosului grup Cream. Oamenii care au făcut din rock, pop, jazz și blues cultura muzicală dominantă a epocii încep să dispară.
Cine n-a fost răpus, în tinerețe, de excesele legendare ale epocii e, azi, trecut de 70 de ani. Joplin, Hendrix și Morrison au murit tineri și au lăsat în urmă legenda. Plant, Jagger și McCartney au supraviețuit și fac figură de statui înconjurate de respect, dar nu de cunoaștere.
Anii ’60 au schimbat lumea, au domnit, după care s-au pierdut pe drum și au fost ei înșiși schimbați de o generație care i-a dezvoltat fără să-i mai cunoască. Trecerea culturilor are, în acest caz, ceva trist și răzbunător. Pretenția de veșnicie inoxidabilă se destramă. După o tinerețe nespus de lungă, anii ’60 au început să treacă.
