Uniunea Europeană examinează posibilitatea reglementării spălării de bani prin comerțul ilegal de opere de artă. Zonele de conflict, mai ales cele unde există și un conflict armat, au facilitat înflorirea traficului cu opere de artă și artefacte din aceste zone, mai ales către state ale Uniunii Europene. Comerțul cu opere de artă este oricum profitabil, ridicându-se la 56 de miliarde de euro, în vânzări, doar în 2017, însă neimpozitat, acest tip de activitate aduce profituri și mai mari, fiind foarte atractiv pentru jucătorii din piață, spune într-un interviu cu Europa Liberă eurodeputata poloneză Anna Elżbieta Fotyga (Grupul Conservator și Reformist- ECR), vicepreședinte al Subcomisiei pentru apărare din Parlamentul European. În joc sunt nu doar bani, dar și cultura și istoria universală, mai arată eurodeputata.
Europa Liberă: Doamnă Fotyga, ați atras atenția în mai multe rânduri asupra faptului că terorismul este finanțat și cu bani ilegali obținuți prin traficarea ilegală a artefactelor și operelor de artă. Acum propuneți UE reglementarea acestui tip de spălare de bani.
Anna Elżbieta Fotyga: „Acest subiect este important pentru întreaga lume, nu doar pentru UE. Pentru noi poate în mod special, pentru că suntem o organizație internațională care reunește 28 de state membre cu sisteme legislative diferite. Cu toate acestea, trebuie să găsim o modalitate de cooperare, pentru a putea urmări traficul cu opere de artă din UE și din afara acesteia.
Problema este că piața bunurilor culturale, deși uriașă (56 miliarde de euro, în vânzări, în 2017), devine și mai atractivă pentru jucătorii din piață prin traficarea ilegală. Altfel spus, jucătorii de pe piață vor să scoată și mai mulți bani prin traficul ilegal, fără să se știe unde vând sau cumpără și fără să plătească taxe. Piața operează foarte discret, dacă vreți. Atât cumpărătorii, cât și vânzătorii au dreptul la anonimat, ca atare, de multe ori nu știm cine sunt.
Când și când aflăm de la serviciile secrete europene sau transatlantice despre fraude uriașe. Trebuie să ne ocupăm de asta, deși tema este extrem de complicată. Avem nevoie de o piață de artă, există colecționari, cumpărători și vânzători onești și trebuie să îi susținem. Trebuie în același timp să facem piața mai transparentă, pentru că, cu acești bani se poate finanța terorismul, de exemplu.”
Europa Liberă: Cei mai mulți cumpărători ai obiectelor de artă traficate ilegal se află în UE. Asta este, de fapt, problema UE.
Fiecare război este exploatat, fiecare teritoriu devastat de un conflict armat este prădat de obiectele de artă...
Anna Elżbieta Fotyga: „Da, de aceea eu susțin o campanie pentru coordonarea legislațiilor statelor membre pe acest subiect şi pentru crearea unui cadru legislativ comun UE pentru combaterea traficului cu obiecte de artă. Acum, partea incredibilă este că fiecare război este exploatat, fiecare teritoriu devastat de un conflict armat este prădat de obiectele de artă existente acolo. Serviciile secrete îi urmăresc pe traficanți, există un modus operandi, care este cam la fel în orice conflict. Experţi americani, europeni şi de la OSCE se ocupă de aceste cazuri.
Un expert de la OSCE ne-a explicat cum se operează la frontierele unui stat aflat în conflict, cum se scot operele de artă dintr-o țară în război. Prin controlul graniţelor se poate cât de cât controla traficul.”
Europa Liberă: Are UE instrumente pentru lupta împotriva acestui tip de spălare de bani?
Anna Elżbieta Fotyga: „Nu încă. În legislatura precedentă am fost capabili să abordăm cu succes, prin intermediul unor legi secundare, cazuri de spălare de bani. Cred că suntem pe drumul cel bun, din acest punct de vedere, dar mai este foarte mult de făcut. Cât privește spălarea de bani prin comerțul de bunuri culturale, cred că suntem abia la început.”
Palmira antică sub amenințarea grupării Statul Islamic
Europa Liberă: Care sunt țările cele mai afectate și despre ce sume de bani vorbim?
Anna Elżbieta Fotyga: „Colonelul Matthiew Bogdanos, care a fost implicat în Afganistan și Irak, asistând guvernele respective să recupereze artefacte furate, și care este procuror în statul New York, ne-a spus în cadrul unor întâlniri la Parlamentul European că informațiile pe acest subiect sunt secrete, clasificate, deci este foarte dificil de urmărit aceste cazuri. Fiecare stat membru își protejează bazele de date și cooperarea este precară. Dar într-o lume digitală atât de slab reglementată, infracțiunile sunt foarte greu de urmărit şi detectat. Eu, una, voi continua să expun această situație. Cred că abia am deschis ușa acum…”
