Linkuri accesibilitate

Apocalipse virale în România


Sinteza săptămînii politice românești.

E plin Bucureștiul de oameni cu căpăstru sanitar la gură. Dacă tușești să te bage cineva în seamă, se face gol în jur de parcă ai avea gripă spaniolă. Frica are baze reale: se pare că au murit câteva zeci de persoane de gripă. Numai că anual mor de gripă zeci de persoane, oricum mai puține decât cele ucise de bolile conexe sărăciei, de indiferență, malpraxisul sau nesimțire. În 2018, de pildă, au murit aproape 130 de oameni de gripă. Deși îi scârțâiau aripile de plumb, ministra Pintea păstra un ton vesel spunând că „Suntem în limitele acceptabile.”

Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:02:54 0:00


Însă, în acest an, deși s-au vaccinat de aproape două ori mai mulți oameni (aproape un milion trei sute de mii), numărul deceselor crește vertiginos. Unii epidemiologi spun că pentru a controla gripa ar trebui ca 80% din populație să fie vaccinată, cel puțin. Ministra a declarat epidemia și se aude că vacanța școlară va fi prelungită. Așadar nu e gripă spaniolă, nici păsărească. E doar gripă românească, o specialitate în care tulpina politică tinde să fie mai puternică decât cea virală, și în tulpina asta nu mai știi care este fibra diversiunii și care este ARN-ul viral.

Între timp, diverse pagini de socializare le spun celor care le frecventează să evite vaccinarea, căci gripa pare să fie fabricată în laboratoarele opoziției politice. Un punct de vedere contagios. Mai ales că îl găsim nu doar pe paginile de socializare, ci și pe marginea drumurilor naționale. Chiar în ziua în care ministra declara epidemia, pe unele străzi din Târgu Mureș sau în apropiere, în Corunca și Târnăveni, pe drumul spre Predeal sau în județul Cluj au apărut mari panouri cu îndemnuri demobilizatoare gen „Vaccinurile sunt medicamente – citește prospectele. Cunoaște riscurile”, „Tu ai mânca un măr dacă ar fi injectat cu ingrediente din vaccinuri?” sau „Vaccinurile sunt contaminate – metale grele, ADN uman, ADN animal”. Par scrise cifrat, într-un limbaj esoteric. Însă pentru cei care frecventează subsolurile științelor oculte, cred în conspirații mondiale și se tem că șopârlele extraterestre au preluat controlul omenirii aceste panouri au sens. Organizația „Cunoaște riscurile”, cea care a amplasat aceste panouri, are activitate, nu glumă și nu face niciun secret din ea. Organizația cu pricina se laudă pe pagina de Internet că operațiunea panourilor a fost mai vastă - cuprinzând, de fapt toată țara, dar că „unele bannere au fost date jos din cauza abuzurilor venite din partea autorităților.” Mesajul organizației este că vaccinurile sunt rezultatul unei conspirații Big Pharma și că ele ne fac dependenți de produsele farmaceutice sau chiar ne omoară în cea mai bine organizată și industrializată crimă perfectă.

Organizația este susținută și de Alianța Părinților. Șeful Alianței este Cristian Filip, un luptător cu vaccinurile, care nu demult a avut chiar un mesaj către Parlament: „Vrem să se renunțe la termenul de obligativitate în ceea ce privește vaccinurile. Nu ne opunem vaccinării, dar ne opunem obligativității. Prin această obligativitate se încalcă nenumărate drepturi ale părinților, drepturi contituționale prevăzute atât în Constituția României cât și prin convențiile internaționale.” Alianța copiilor face parte, la rândul ei, dintre cele peste o sută de ONG-uri care voiau o Lege a inocenței copilăriei. Proiectul, respins de Camera Deputaților, interzice educația sexuală în școală și concursurile de dans pentru copii. Numai că nu știm cum i-ar fi putut păzi această lege pe copii de legile naturii, de pojar, vărsat de vânt sau de gripă. În același pluton de insurgenți care spumegă împotriva a ceea ce ei numesc pornomarxism sunt și grupările Pro-Vita, adică antiavort sau/și homofobe. Sunt ca o centură de asteroizi rezultați din implozia Coaliției pentru Familie. Nu doar multe, ci și greu de străbătut. Este vorba despre un întreg curent submersibil al societății românești care circulă nu doar la baza socială, ci și în medii rarefiate, intelectuale, și care roade cu apele sale acide bazele încrederii în rațiune, legitate, știință, geometrie. Îl găsim nu doar la protestatarul noii drepte atât de vechi și fascizante că te înfioară, nu doar pe paginile fundamentalist creștine care condamnă la chinurile iadului reforma programei școlare, ci și în ertorica unor doctori, avocați sau artiști. Nu trebuie să vă uitați pe site-urile lor sau să le ascultați poliloghiile, e suficient să le vedeți bannerele sau postările pe paginile de socializare ca să vă îngroziți de competența celor care vorbesc despre gripă, boli, vaccinuri și concep aceste campanii. Toți știu. Au surse. Sunt siguri. Toți se pricep. La sănătate, politică, inginerie, tenis, economie.

Ar trebui inventate vaccinuri pentru „competență” și „expertiză”. Într-o societate care se învârte în cerc, așa se numesc bolile unei copilării sociale care seamănă tot mai mult cu progeria. Faptul că toată lumea e competentă. Toată lumea are „expertiză”. Toată lumea e șefă. Inclusiv tipele acelea ochioase care se pozează cu botoxul scos în față și scriu sub poză: Două șefe! Cine-și imaginează că voiau să spună că sunt șefele balului se înșeală. Una, Mihaela Triculescu, a ajuns șefă pe fisc, cealaltă, Adriana Cotel, la sănătate. Și chiar așa, după tenul întins, s-ar zice că stau bine cu finanțele și cu sănătatea. Șefa de la Casa Națională de Asigurări de Sănătate vine de la Agenția Națională a Medicamentelor și din culisele vieții lui Darius Vâlcov, după cum se spune. Biografie ei profesională e inexistentă. Nu și-a postat nicăieri CV-ul. Cochetărie de Afrodită abia ieșită din spumele politice? Și nici Mihaela Triculescu, noua președintă de la ANAF nu are mult trecut profesional, ci mai degrabă viitor și potențial. E pricepută în insolvențe și a fost lichidatoarea judiciară a mai cel puțin patruzeci de firme. În această calitate s-a judecat ani de zile în zeci de procese cu ANAF-ul, instituția pe care a ajuns azi s-o conducă. La partaj a câștigat locuința, se pare. De aici aerul de femme fatale.

Dar cele două șefuțe nu sunt singurele competențe greșite din peisajul social politic românesc. E suficient să ne uităm în CV-urile politicienilor, demnitarilor, șefilor de regii și companii de stat pentru a vedea că traseul lor educațional nu are nicio legătură cu vocația de lideri, conducători, șefi de ceva. Sunt cu toții oamenii moi ai tranziției, cu mari fracturi biografice, trecând în șpagat de la meseria de sculer matrițer la masteratul în politică externă și de la școala de dans, la cea de management cultural. Își folosesc policalificarea aceea de carton ca șperaclu pentru toate ușile funcțiilor publice. O potemkiadă continuă pe banii mei și ai tăi care asigură acces la funcții pe baza iluziei competenței și expertizei. Nu e de mirare că toți politrucirii mai mici sau mai mari se visează șefi oriunde: demnitățile plătite din bani publici sunt mari aducătoare de beneficii.

Și ce dacă sunt incompetenți? Când au fost șefii competenți? Șeful trebuie doar să creeze o realitate pe Facebook. Să scrie: Cifrele arată bine! 25% creștere a PIB. Dacă spune șeful, întregul activ de partid și de stat pe Facebook se pune pe lucru să explice de ce e așa, să-i ironizeze pe increduli, pe scurt, să creeze o realitate. Că nu e așa rezultă din recenta supărare a lui Vâlcov pe șeful Băncii Naționale. Vâlcov este un condamnat în primă instanță pentru corupție care a conceput programul de guvernare, conduce ședințele de guvern, armat și pus în funcțiune de mâna invizibilă a șefului de la partid. Ar vrea o poziția stabilă, mai ales că dacă se mai schimbă Codul Penal puțin, poate face închisoare la locul de muncă, în beciul Băncii Naționale, jucându-se cu lingourile de aur. E adevărat: Isărescu este un dinozaur al sistemului bancar. Este unul dintre cei mai longevivi șefi de bancă din toate timpurile și nimic nu l-a scos din cărți: nici escapadele politice, nici devoalarea dosarului de securitate, nici măcar prezența unor incompetenți ca Bogdan Olteanu în proximitatea lui. Oricum ar fi, pare-se că a dat echilibru sistemului și că, în general, deciziile sale au fost cumpătate, dacă nu înțelepte. Prezența lui 30 de ani în fruntea sistemului bancar pune la încercare răbdarea multora care stau de ani buni de zile și se încălzesc pe margine în așteptarea unui culoar bun să sară în fotoliul lui. Toți știu mai bine ca el ce e de făcut: unii spun că trebuie vândut aurul din tezaur, alții că s-ar putea tipări mai mulți bani că și-așa stau presele alea nefolosite. Că ar trebui să pună biciul pe băncile comerciale, să facă un mercurial cu dobânda și profitul. Să facă un sistem bancar al poporului, pentru popor. Pe apropiații lui Dragnea i-a supărat criticile lui Isărescu pe marginea „taxei pe lăcomie”. l spunea în esență că lăcomia pare a celui care impune taxa nu a celui care-o plătește.

Mandatul lui Isărescu se termină cândva către finalul acestui an și nu se știe dacă guvernatorul vrea să meargă mai departe. Ceva zvonuri or circula prin culise de au sărit în cadrul Florin Georgescu, fost ministru al Finanțelor în cabinetul Văcăroiu și actual prim-viceguvernator BNR, și Darius Vâlcov, condamnat în primă instanță și consilier al premierului Dăncilă. Ca să înțelegem ce crede el despre taxa pe lăcomie, Florin Georgescu propunea recent revizuirea sistemului fiscal și impozitarea progresivă, după sistemul comunist. La asta să se fi referit Liviu Dragnea când scria pe pagina sa de socializare: „Viitorul sună bine”? Florin Georgescu înfierează de ani buni cu mânie proletară huzurul bancar și hidra capitalistă, spunând că, după 1990, capitalismul a fost turbat și că din registrele contabile lipsesc vreo 34 de miliarde de euro. „Avem firme falimentare cu patroni bogați. Ce țară este aceea în care pierderea e mai rentabilă decât profitul, iar falimentul nu este o pagubă, ci un câștig major?” spune el. O spunea poate și fantazând la recuperatoarea îmbrăcată în latex negru care și-a câștigat cu biciul o pâine pe masă, lichidând firme în faliment până să ajungă la șefia ANAF?

Oricum, discursul despre falia tot mai extinsă între bogați și săraci l-am mai auzit și la alte mese. Probabil că a fost rostit și la masa de taină unde Dragnea, abia întors din vacanță, s-a întâlnit cu Călin Popescu Tăriceanu, Daniel Chițoiu, Eugen Teodorovici, Nicolae Bădălău și, cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă, Darius Vâlcov, fratele de provizorat penal al lui Dragnea. Că Nicolae Bădălău a fost achitat în dosarele de spălare de bani și fals în declarații. Pare o masă mică să pui o țară așa mare pe ea. Dar nu trebuie s-o pui dintr-o bucată, ci start cu strat, pe fiefuri, satrapii și voievodate. Poate că la masa aceea, Tăriceanu își va fi spus că, dacă tot e egalul lui Dragnea și Vâlcov, de ce nu ar candida la președinție? Se gândește serios, se va face o analiză demografică politică la nivelul alianței, dar „cel mai probabil o candidatură comună are șanse mai mari.” Și pe el îl recomandă, desigur, „competența” și „expertiza” de manechin. Al designului vestimentar comunist pe vremuri și al lui Dragnea, acum. Și pentru el viitorul sună bine, chiar dacă e creditat cu doar 15% în preferințele publicului pentru Cotroceni. Oricum are de trei ori mai mult ca Dragnea.

S-ar putea să le acrească șprițul revolta primarilor marilor orașe care s-au văzut iar înșelați la cântar după ce s-au măsurat, cântărit și împărțit banii bugetului. Da, bugetul acela mare cu care se lăuda Dragnea ar trebui împărțit altfel, spre necazul interlopilor din partid care stau cu ciocul deschis așteptând pâinea albă cea de toate zilele a finanțării de la stat. Dar și spre disperarea politrucilor care sperau să-și finanțeze campaniile electorale din perioada următoare tot din banii publici, cum o fac de amar de vreme. Primarii ar vrea ca principiile care guvernează distribuirea bugetului să se schimbe sau, cel puțin, să se schimbe procentele. Sunt primarii care s-au unit în așa-numita Alianță a vestului dar și cei din nucleul dur și spart al PSD-ului, potențiali migranți către partidul lui Ponta (Gabriela Firea, Robert Negoiță). Ar lua calea bejeniei după Mihai Tudose, unul dintre nenumărații foști prim-miniștri care părăsesc PSD supărați că nu mai sunt băgați în seamă. Pe Mihai Tudose tind să-l idealizeze acum cei care nu cu mult timp în urmă îl ironizau pe seama tenului și tonului său grunjos. I s-au găsit peste noapte calități pe care prezența în PSD i le eclipsa. Chiar și Victor Ponta, până mai an ciuruit de salvele de ironii și insulte, inspirator al curentului erogen de critică politică din care s-a născut și scandalul plăcuțelor de înmatriculare, a început să semene din nou cu Titulescu și e prezentat drept șansa de reformă a PSD-ului. Pentru naivități de acest gen nu există vaccin. Te-ai putea salva dacă te-ai spăla bine pe mâini după ce intri în contact cu bacilii realității. Cu condiția ca apa să nu fie otrăvitoare sau toxică, așa cum se spune că a fost zilele acestea în Capitală. Deși Apa Nova a trimis comunicat că este potabilă, primărița Firea, ca să i se uite cele adunate în ultimele săptămâni (inclusiv peisajul de Românie neîmblânzită de pe străzile Bucureștiului, după ploaia cu gheață de zilele trecute) a sunat la SRI să reclame încercarea de a otrăvi câteva milioane de bucureșteni. Ministra Sănătății, Sorina Pintea, a găsit o soluție logică circulară care, dacă nu te scapă de gripă, te vindecă de plictiseală: ca să scapi de gripă, trebuie să te speli pe mâini, spune ea, numai că nu recomandă spălatul cu apa de la robinet pentru că face rău sănătății. Meditând la acest koan, vom trece și de apocalipsa asta.

XS
SM
MD
LG