Arheologi israelieni au descoperit, aproape întîmplător, o monedă islamică de aur. Îngropată 1300 de ani, moneda s-a conservat perfect. După cîteva luni, moneda a fost vîndută la o licitație organizată la Londra, pentru aproape 4 milioane de lire. Seara, comentînd evenimentul la televiziune, o remarcabilă analistă politică s-a mirat. Și a întrebat de cîteva ori: la ce bun? ce va face cumpărătorul cu moneda? Evident, răspunsul depășește realitatea practică întrupată în inepuizabilul pragmatism englezesc. A plăti o avere pe o monedă e absurd, în termeni utilitari și raționali. Dar omenirea recunoaște și valori absurde sau iraționale ca vechimea, raritatea și simbolismul istoric. Și nu își schimbă apucăturile.
