Alexandra Iorga este născută la 27 aprilie 2004 în orașul Chisinau. Eleva in clasa a VIII-a la Liceului Teoretic „Spiru Haret” din capitala. Pasionata de lectura, istorie si limbi moderne.
Luni
Ziua ca de obicei mă prinde îngindurată înaintea sunetului deșteptătorului. In momentul de față nu înteleg de ce am setate șase alarme căci acestea nu au nici un efect. Rutina mea de dimineață trece ca prin ceata si ma trezesc privind prin geamul troleibusului admirand o iarna ce cu greu se asterne peste Moldova. Ajung la scoala cu cinci minute inainte de sunet, toti copii sunt gata de o noua zi in aventurile invatatului.
La lectia de limba engleza am studiat o pilda despre un profesor care a explicat cum nu se putea mai bine coordonarea timpului. Acesta a turnat intr-un vas niste pietre mari si a intrebat clasa daca acesta e plin, studenții au raspuns la unison ca este. Profesorul in deplina liniste continua sa adauge in vas niste pietricele mai mici si le-a dat studenților aceeași întrebare, la care a primit același răspuns. In sfirsit profesorul a răsturnat in vas nisip apoi a zis: Pietrele mari sunt lucrurile cu adevărat importante in viata ca familia si prietenii apropiați; pietricelele sunt lucrurile mai putin importante cum ar fi locul de munca sau scoala; nisipul reprezinta mărunțișurile adeseori lipsite de sens. Daca umplii intîi vasul cu nisip, nu vei mai avea loc pentru pentru pietre. Nu iti umple viata cu mărunțișuri, fă loc pentru lucrurile cu adevărat importante.
Aceasta ne-a facut pe toti sa reflectam si sa ne gindim la prioritățile noastre.
Marți
Șapte lectii grele înainte, dar totusi asta nu ma face sa ma razgandesc, scoala ma asteapta. Marti si ghiozdanul pare mai greu, drumul spre liceu mai scurt si lectiile mai lungi. Geometrie, fizica, germana, chimie, biologie si engleza, o adevarata provocare pentru un copil de 15 ani. Poate ar fi mai bine ca sistemul educational sa vada ce potential au copii incepand cu clasele primare si sa le creeze o curicula adaptata aptitudinilor acestora.
In clasa toti vorbesc despre petrecere de Craciun. Poate e magia sărbătorilor cea care ne face mai uniti, sau poate in sfirsit am mai crescut. Băieții se sfatuiesc ce partenere sa isi aleaga la festivitate, iar fetele povestesc despre tinutele lor si unde isi vor face coafura. E sfarsit de an, iar indemnul pe care il aud tot mai des, este sa fim mai buni unii cu altii.
Decembrie se apropie de sfirsit ca și primul semestru al anului de învățamint. Atit elevii cit si profesorii sunt agitati si tensionati. Proiectul pregătit despre „Toate acele locuri minunate” de Jennifer Niven este gata de a fi prezentat.
Miercuri
Dimineața ma prinde gindindu-ma la cuvintele lui Platon: „Toate cunoștințele pe care le dobindim în viata terestra nu sunt rodul învățăturii ci reamintirii cunoștințelor dobândite de spirit înaintea existentei”. Meditez, înainte de ore. Alarma a fost cea care mi-a întrerupt din nou gindurile. Azi nu o amîn, ci ma ridic din pat pregatindu-ma pentru o noua zi. E mai usor sa te trezești stiind ca vei avea parte de un eveniment placut la sfîrsitul zilei.
Dupa ce am trecut de greutatile zilei de marti, miercurea vine ca o binecuvântare. Scoala ma întâmpina cu mare gălăgie la parter. Citeva fete de clasa a 5-a se plingeau de ceva. Ca membră a senatului stiam ca le voi putea ajuta asa ca m-am apropiat sa le intreb care este problema. Vorbeau una peste alta insa am inteles ca nu aveau decit două note la educația tehnologica si ca vor ramine corigente. Acest lucru m-a facut sa pufnesc in râs, desi e nepoliticos. Toti elevii din liceele apropiate stiu ca fetele de la Spiru Haret sunt fetele D-nei Tamara, le-am zis eu. Ea nu o sa lase ca vreo una dintre noi sa ramâna corigentă din cauza obiectului ei sau a oricarui altul, le-am asigurat. Nimic din ce am spus nu erau cuvinte goale, toți într-adevăr stiau acest lucru. Conversația purtata cu fetele mi-a păstrat un zimbet pe buze pe parcursul zilei.
Când am ajuns acasa, am fost nevoita sa îmi pun „timer” pentru fiecare actiune pe care o fac, ca sa reusim sa ii luam pe doi prieteni ai mei si sa nu întirziem la festivitate. Pe drum am discutat si am râs mult, iar cind am ajuns la destinatie, mama i-a zis lui Vlad „să ai grija de fete”, el a promis, si am iesit din masina, înca râzând. Seara am petrecut-o cântând si dansând alături de prietenii mei, apoi am deschis cadourile la Secret Santa si am ramas într-adevar placut surprinsa.
Joi
Somnul nu vrea să-mi dea drumul în aceasta dimineata. Nici macar nu am tras atentia celor sase alarme cintând. Spre fericire, mama le-a auzit si a intrat in cameră, trezindu-ma.
Am intrat in sala de clasa ca sa vad ca si restul colegilor mei sunt la fel de obositi, noroc de Doamna diriginta care ne-a pus repede mintile in miscare cu ajutorul citorva probleme de demonstrație la geometrie. Restul zilei trece ca de obicei: cu glume discuții interesante si jocuri de logica la pauze. Pentru că se scot notele avem ocazia sa lucram mai mult in grupuri
Vineri
E ultima zi din semestrul întîi, e ziua de inaintea vacantei. Acest lucru bucura, dar si sperie in același timp.
Ziua trece lejer, cu totii incercam sa ne luam ramas-bun de la profesori si de la scoala. Ne staruim sa petrecem cit mai mult timp împreună, chiar daca oricum ne vom vedea si in vacanta. Un prieten care a fost bolnav im ultimele zile de scoala a venit si el sa ne ureze o vacanta placuta. E inca stranie ideea de a nu veni la școală două saptamini. Dupa ce am primit tabelul cu note am mers împreuna cu prietenii apropiati in oras sa sarbatorim încheierea cu brio a unui semestru si începutul bine-meritatei vacante.