VAR, adică Video Assistant Referees, sau sistemul cu arbitrii video asistenți a fost introdus la Cupa Mondială din Rusia cu speranța că va rezolva tot: erori, scandaluri, furturi, injustiții. Ideea de bază: tehnologia va elimina deciziile umane sau, dacă vreți, erorile judiciare.
S-a văzut că nu e așa. Sistemul video ajută, dar nu garantează. Căci sistemul video e sub om. În acest caz arbitrul. Mai întîi, arbitrul decide dacă folosește sau nu sistemul video. Iar dacă îl folosește, tot arbitrul decide dacă pe înregistrare ceva ce trebuie sau nu pedepsit.
De pildă, un atacant e faultat în careu. Sau poate nu? Arbitrul se uită pe ecran. Dar, acolo unde dv vedeți un fault, el vede ceva regulamentar.
Adevărat, sistemul corijază chestiuni măsurabile: o minge trecută sau nu de linia porții. Tehnologia poate măsura absolut corect distanțe și unghiuri, dar nu poate stabili culpa unui fault. Așadar riscul și relativitatea deciziei umane rămîn. Și, de fapt, sînt de neînlocuit. Căci, un arbitru nu poate măsura, dar e la fel de adevărat că o mașină nu poate interpreta.
