Europa Liberă în direct
1 martie 2007
Moderatori: Ileana Giurchescu și Lucian Ștefănescu.
Eu și câinele meu, Securitatea (4)
Cum mă așteptam, după o lună și ceva, vărul meu securist Costel m-a căutat la birou. „Te-ai mai gândit?” „Da. N-am vrut să fug și n-am fugit.” O, nu despre asta e vorba. El uitase de poveste. Însă „Trebuie să mai vorbim. Mâine?” „Nu, mâine nu pot, plec la o filmare.” Nu plecam nicăieri. „Poate săptămâna viitoare.” „Bine, trebuie neapărat să stăm de vorbă.”
Și săptămâna viitoare m-a căutat din nou. Era mai ferm în ton. Mă tem de el? Nu. Atunci de ce nu vreau să stau de vorbă și de ce-am spus că plec la o filmare și n-am plecat nicăieri? Era informat. Și era informat din redacție. Cum mă tot căuta din ce în ce mai insistent, iar la telefon se prezenta Vărul Constantin, la un moment dat, secretara redacției, cu urechea formată la voci, m-a întrebat de ce mă tot caută securistul ăsta. I-am vorbit vag despre povestea de la Praga și, cum mă aflam în relații bune cu ea, am întrebat-o pe cine mai caută aceeași voce în redacție. Pe șef. Nu m-am mirat, știam că șeful trebuie să stea de vorbă cu securistul Televiziunii, făcea parte din fișa postului, dar că îl căuta și pe un alt coleg, șef de producie, pe care mai târziu l-am găsit în dosarul meu cu inițialele A. P. și cu numele de cod „Pricop”. Nu avea un nume bun. Declanșa des dicuții care aduceau a provocări și era mai bine îmbrăcat decât îi permitea leafa. Acum știam cine mă supraveghează pe mine și în dosar am găsit urme consistente.
Costel a revenit peste o lună, tot cu pretextul nerezolvării fugii de la Praga. Era acum mai relaxat, degajat și mai hotărît. M-a întrebat de ce cred că mă caută atât de des. Da, i-am spus. Vrea să mă facă turnător. Da de ce vorbesc așa? Nici vorbă de turnător, Securitatea nu mai este ce a fost, e o instituție modernă, care are datoria să informeze autoritățile despre stările de lucruri din societate, să prevină greșelile, să preîntâmpine abaterile etc. etc. Dacă-i așa, de ce nu citește „Scânteia”? Acolo scrie tot, și scrie că totul e foarte bine. Ei, „Scânteia”! Cum, nici Securitatea nu crede în „Scânteia”? Nu, nu-i vorba că nu crede în organul partidului, dar se întâmplă și lucruri despre care nu scrie și nu va scrie. Asta nu înseamnă că Partidul nu trebuie să fie informat. Mi-a vorbit și despre informarea organelor ca o datorie patriotică. I-am spus că eu pot să-mi iubesc patria și fără să-i torn pe alții. Nu sunt făcut pentru așa ceva, nu vreau să-mi torn colegii și, pentru că suntem și rude, l-aș ruga să mă lase în pace. În fine, mi-a oferit și bani. Știa că nu câștig prea bine și niște bani în plus nu mi-ar fi stricat.
Am intrat puțin în jocul lui, evident jucându-mă cu focul. Case și butelii dădeau? Nu. Iar pentru pașaport, lucru care mă interesa pe mine, nu garanta. A plusat. Mi-a spus că ei m-ar putea ajuta și dac-aș avea alte necazuri. Cu legea, să zicem. Ce necazuri? Dacă trec stopul pe roșu aș avea necazuri? Nu, dar ai putea avea necazuri cu încălcarea unei legi pentru care precis ai putea lua patru ani. Și m-a privit fix. Nu se referea la legea care interzicea culegerea de ghiocei în Pădurea Băneasa. Știam și de articolul 200, care prevedea o pedeapsă uzuală de patru ani. Știam cât de penibile și de umilitoare erau anchetele, că era de ajuns ca cineva să spună despre tine că ești homosexual și era o probă suficientă pentru a fi luat în anchetă. Se știa de oameni care s-au sinucis în anchetă. Cazul cel mai celebru, deși confuz, era al muzicologului Mihai Rădulescu. În fine, eu însumi cunoscusem un regizor care mi-a spus că dacă i se mai întâmplă o dată să cadă într-o astfel de anchetă, se va sinucide. Cinci zile mai târziu, am fost la înmormântarea lui și poliția de moravuri era acolo. Filma oițele rătăcite ale sexului.
De la șantajul soft cu fuga la Viena, vărul Costel trecea la șantajul hard, iar de un poces de moravuri îmi era o frică albastră. Totuși vărul Costel îmi făcea o propunere reciproc avantajoasă. Ei erau gata să închidă un ochi, poate chiar pe amândoi, la încălcarea moralei proletare, cu condiția să devin turnător.
Săptămâna viitoare, vărul Costel trece la fapte. S-auzim numai de bine.
