Ieri 24 mai, s-a întâmplat ca arestarea unui fost lider politic de la Chișinău să pună surdină unui subiect foarte important – acela privind ajutorul militar pe care Occidentul, în speță Marea Britanie și Statele Unite, ar fi dispuse să-l ofere, la solicitarea autorităților Republicii Moldova, pentru a descuraja amenințările rusești.
Epopeea reținerii lui Dodon, declarațiile șefilor politici, zumzetul presei, furtuna de reacții de pe rețele de socializare, pe scurt, această revenire în bulboana afacerilor interne ne-a adus aminte de perioada de dinaintea războiului, de agenda politică a actualei guvernări: lupta împotriva corupției, recuperarea miliardului furat, pedepsirea hoților fugiți în străinătate, acolo unde anemica justiție moldoveană nu-i poate ajunge. Ce bine ar fi fost dacă n-am fi avut pandemie, dacă nu se întâmpla agresiunea rusă și nu mureau atâția oameni! Dezastrul din Ucraina ne amenință cu o criză alimentară de proporții, cu o criză mondială, căreia mulți nu se sfiesc să-i spună pe nume: foamete.
Această întoarcere la agenda internă, obturată de realitățile cumplite din regiune, nu a venit pe un teren nepregătit. A fost discursul președintei Maia Sandu din Parlamentul European, în care șefa statului a cerut marilor puteri democratice să nu-i mai adăpostească pe oligarhii care au jefuit Republica Moldova, să ne ajute să-i prindem și să recuperăm banii furați de ei.
A mai fost și avizul negativ al Comisiei speciale pentru evaluarea activității fostului procuror general Stoianoglo care, cel mai probabil, va fi demis.
Tot în acest context să amintim știrea despre Veronica Dragalin – o tânără moldoveancă din Statele Unite, foarte apreciată, angajată în biroul procuraturii federale din California. Veronica Dragalin a fost selectată pentru a conduce Procuratura Anticorupție din Moldova. Sunt semne, așadar, că reforma și schimbările în justiție au continuat, așa cum o relevă și comunicatele ministrului Sergiu Litvinenco, în pofida prim-planului acaparat de tragedia ucraineană care ne afectează pe toți.
Corupția a fost declarată de către actuala guvernare un pericol major pentru securitatea națională, iar cazul fostului șef al PSRM, Igor Dodon, ilustrează izbitor felul în care corupția și îmbogățirea ilicită se combină cu trădarea de patrie – acestea sunt acuzațiile ce i se aduc. Procuratura susține că are numeroase probe – mărturii, înregistrări video, înscrisuri (inclusiv recipisa pe care cumnatul lui Dodon a încercat să o distrugă fără succes, înghițind-o, în momentul în care își făcuseră apariția polițiștii pentru percheziții).
Activitatea lui Dodon ca agent de influență al Federației Ruse e bine cunoscută. Presa, jurnaliștii de investigație au adus în spațiul public numeroase informații despre finanțarea ilegală a PSRM din Rusia (dosarul Bahamas), despre legăturile lui Dodon cu serviciile secrete de la Moscova. Este faimoasă relația sa cordială, capitulardă, în fața separatiștilor de la Tiraspol, instrucțiunile primite de la Kremlin, discursurile în străinătate unde făcea pledoaria (presărată cu lungi pasaje în limba rusă) pentru „o Europă de la Lisabona la Vladivostok”… Declarațiile sale anti-ucrainene și anti-românești sunt o altă piatră de moară legată de picioarele socialistului.
Unii se întreabă de ce tocmai acum a fost arestat Dodon, de vreme ce despre afacerile sale corupte și activitățile subversive se știa de mult?
S-ar putea să aibă dreptate cei se vorbesc, inclusiv unii analiști de peste hotare, cum este Vitali Portnikov de la Kiev, despre arestarea pro-rusului Dodon în contextul amenințărilor rusești la adresa Republicii Moldova. E un fel de pas preventiv, pentru a lipsi coloana a cincea, pro-rusească, de una din figurile ei de bază, pe care Moscova ar putea miza dacă ar dori să provoace o destabilizare de proporții la Chișinău.
Fostul lider PSRM a sfidat legea până în ultimul moment: a ieșit de 9 mai, demonstrativ, cu panglica „de colorado” la piept – unul din simbolurile militarismului rusesc –, îndemnându-și comilitonii să procedeze la fel. Nu e doar o imprudență, ci un gest de inadecvare politică și morală, inspirat de protectorii săi de la Moscova. Să evocăm, în această ordine de idei, probozelile Mariei Zaharova, purtătoarea de cuvânt a Externelor rusești, la adresa președintei Maia Sandu, care la urările trimise de Putin de 9 mai a replicat: „N-avem nevoie de felicitări, avem nevoie de pace”.
Zaharova a calificat spusele Maiei Sandu drept o „lipsă de tact”. Uluitor: rușii au declanșat un genocid în Ucraina, au făcut acea țară una cu pământul, și îi reproșează șefei statului moldovean o exprimare nefericită!...
Apărarea unui stat, pentru a fi eficientă, are nevoie întâi de toate de adevăr, de claritate morală. Trebuie să definim, fără putință de tăgadă, ce este bine și ce este rău pentru interesul nostru național. O invazie începe cu pervertirea cuvintelor. O invazie nu poate fi o „eliberare” – așa cum vedem că se întâmplă în Ucraina. Republica Moldova este un stat democratic, în care oricine își poate exprima dezacordul în raport cu politicile oficiale. Cu singura condiție: să nu atenteze la viața și la siguranța propriei țări.
Punctele de vedere exprimate în acest acest articol nu reprezintă neapărat poziția postului de radio Europa Liberă.
