G4Media prezintă pe larg într-o știre argumentele guvernanților de la Chișinău cu care resping nemulțumirile exprimate de Gazprom legat de auditarea MoldovaGaz. Consilierul economic al președinției și ministrul energiei dau răspunsuri apelând la textul contractului de furnizare de gaz rusesc semnat anul trecut între Gazprom și partea moldoveană.
S-au preluat ca știri, cu titluri de delimitare, recente postări ale Ambasadei Federației Ruse la București. Podul.ro remarcă activarea subită a conturilor de socializare ale Ambasadei ruse care ieri anunța „că peste 100 de militari ai Forțelor Speciale din Regatul Unit vor sosi în Donbass în viitorul apropiat, în cadrul unor unități regulate, pentru a desfășura activități de recunoaștere și sabotaj”. O altă postare spune că ”serviciile secrete ucrainene complotează un act terorist fals într-o instalație socială sau industrială cu risc ridicat, (...) pentru a permite Ucrainei să se poziționeze în ochii comunității mondiale ca victimă a terorismului republicilor autoproclamate și să declare represalii militare forțate sub pretextul eliminării unei «amenințări teroriste» în Donbass”.
Președintele rus Vladimir Putin și-a aflat un susținător în Arhiepiscopul Tomisului, ÎPS Teodosie. Acesta crede că „domnul” Putin nu e negru, „cum îl prezintă toată lumea”. Actualul lider de la Kremlin și aliatul său Dmitri Medvedev sunt mari ctitori, au făcut „jertfe”, dar acum sunt judecați „ca niște răufăcători.” Ar fi făcut ei și greșeli, dar nu răspund pentru greșelile comunismului, pe care nu ei, ci occidentalii l-au adus în Rusia, a declarat înaltul prelat ortodox, citat de republica.ro.
Opacitatea finanțării presei de către partide stimulează forme toxice de manipulare politică
Scandalurile în lanț provocate de co-președintele Alianței pentru Unirea Românilor îl aduc pe George Simion zi de zi pe TV. Brândușa Armanca pune în discuție în revista 22 conduita jurnaliștilor față de inși a căror popularitate trebuie tratată cu atenție. De săptămâni întregi, majoritatea covârșitoare a posturilor de știri îi înfig seară de seară pe ecran, uneori ore în șir (de maximă audiență, firește), pe co-președintele AUR George Simion și pe Călin Georgescu, președintele de onoare nu demult scos din pălărie și anunțat ca viitor candidat la prezidențialele din 2024. „Așa cum publicitatea, inclusiv cea electorală, trebuie marcată în presa de orice fel, și propaganda ar trebui marcată cu un P mare și roșu. Nu există o reglementare în acest sens, însă opacitatea finanțării presei de către partide stimulează forme toxice de manipulare politică”, scrie Armanca.
Sabina Fati, Deutsche Welle, remarcă și ea toleranța televiziunilor față de faptul că Alianța pentru Unirea Românilor „inaugurează politica violenţei patriotice”. Scenele de violență fizică provocate de George Simion în Parlament se transformă în linșaj verbal în studioul de televiziune. „Liderul AUR face apologia violenţei în numele oamenilor necăjiţi. Iar măsuri ferme nu se iau, scrie Fati. S-au delimitat voalat de acest partid Biserica Ortodoxă Română și, încă mai vag, președintele Academiei Române, dar fără să fi pomenit explicit despre ce partid, ce lider este vorba. C. T. Popescu, pe republica.ro, remarcă efectele : „Mulți români nu mai sunt interesați (…) de rezolvarea vreunei probleme sociale apăsătoare, ci ar vrea pur și simplu să vadă miniștri, parlamentari, pe președintele în funcție cu cel puțin un ochi umflat sau nasul terci după ce românoșii AUR au „dat de pământ cu ei” (…). Asta le-ar procura o satisfacție mai mare decât niște gaz sau curent gratis”.
