Continuăm seria de emisuni ale Europei Libere dedicate lui Cornel Chiriac în 1999, cu o convorbire pe care am a avut-o în acel an la München cu Sorin Cunea, o altă voce faimoasă a Europei Libere, cel care i-a luat un interviu lui Cornel Chiriac pentru a-l prezenta ascultătorilor Europei Libere, înainte de relua programul „Metronom” la acest post de radio.

Sorin Cunea: Noël Bernard m-a rugat doar să mă duc să-l introduc pe Cornel Chiriac, să stau de vorbă cu el într-un mediu adecvat, în sensul ... nu discoteci, ci al unui local cu muzică din Schwabing, aici la München, unde este cartierul boemei müncheneze și în felul acesta, acest interviu să fie transmis înainte ca Cornel Chiriac să vină la microfonul Europei Libere.”

Europa Liberă: Deci, interviul urma să fie transmis pe post, la radio?

Sorin Cunea: „Da, fără discuție. Era, dacă vrei, o prezentare a noului disc-jockey al Europei Libere, un disc-jockey foarte cunoscut datorită „Metronom”-ului de la Radio București. Se știe că Cornel Chiriac a venit cu această emblemă la noi, la Europa Liberă, continuându-și „Metronom”-ul pe alte meridiane.”

Europa Liberă: Mai țineți minte ce l-ați întrebat atunci pe Cornel Chiriac? Despre ce ați stat de vorbă cu el?

Sorin Cunea: „Îmi ceri un lucru aproape imposibil, dar îmi aduc aminte că ne-am dus la un local care se numea „Domicile”, era un restaurant, bar, dacă vrei, cu muzică de jazz în fiecare seară și am ales un colț mai retras pentru ca muzica să nu îmi intre prea puternic în microfon și prima întrebarea pe care i-am pus-o a fost: „Cornele, ce ai de gând să faci?” Mi-a explicat că nu vrea decât să continue „Metronom”-ul, să continue „Metronom”-ul la Europa Liberă, însă în condiții de absolută libertate, cu muzica pe care o considera el că trebuia să fie transmisă. Îmi povestise câte ceva din ce făcuse în România pentru că eu, îți mărturisesc, nu prea auzisem de Cornel Chiriac, deși el era o personalitate în materie la Radio București și mi-a explicat detaliat cum a început cariera lui, cum avea o mulțime de fani printre tineret și pe urmă s-a dovedit că și de aici, de la Europa Liberă, a continuat să strângă în jurul aparatelor de radio o mare masă de ascultători, ceea ce, trebuie să subliniez, Noël Bernard a contat pe această popularitate.

Noël Bernard s-a informat exact cine este Cornel Chiriac, care era într-un lagăr, dacă îmi aduc bine aminte, de refugiați, dacă nu mă înșel, în Italia, la Latina, dar poate greșesc, că sunt niște anișori de atunci. Bernard l-a contactat în momentul când a avut informații despre el și l-a adus imediat la München ca să-l angajeze și să facă acest program, care s-a dovedit a fi un program de mare succes.”

Europa Liberă: Câți ani a stat Cornel Chiriac la microfonul „Metronom”-ului de la Europa Liberă?

Sorin Cunea: „Cred că patru sau cinci ani până la asasinarea lui.”

Europa Liberă: Asasinare, care a avut loc la patru, la cinci martie 1975. Ne puteți spune ceva despre acest eveniment tragic?

Sorin Cunea: „Sigur că sărim peste o mare epocă a lui Cornel Chiriac, poate o să revenim pe perioada aceasta de mijloc, pentru că e foarte interesant. Cornel Chiriac este istorie, după părerea mea, a fost un tip colosal de talentat, a fost o prezență la microfon cum rar mi-a fost dat să văd... Vezi că nu-ți răspund la întrebare pentru că simt nevoia să spun toate aceste lucruri...”

Europa Liberă: Vă rog!

Sorin Cunea: „Da... Îl am in fața ochilor în timp ce transmitea „Metronom”-ul. Tot timpul era animat de o bucurie interioară pe care o scotea afară. Ne uitam pe geamul din Control Room, din camera alăturată, și îl vedeam la microfon cum, în timp ce vorbea, zâmbea ca și cum avea auditoriul în fața lui, ca și cum ceea ce făcea se transmitea la televiziune.”

Europa Liberă: Aș putea spune că zâmbetul ăsta se chiar auzea in vocea lui Cornel Chiriac atunci...

Sorin Cunea: „Sunt convins! Exact asta reușea el. Asta era măiestria lui - să-și facă marcată această prezență. Cunoștințele lui despre muzică erau fenomenale. Ce aș mai trebui să spun e că, la un moment dat, alunecase pe panta comentariilor politice chiar în cadrul acestor emisiuni muzicale. Și, într-o zi, i-am spus: „Cornele, de ce nu ne lași pe noi să facem politică, că avem atâtea programe! Fă tu muzică, că faci așa de bine!” Și atuncea mi-a spus cu cea mai mare seriozitate: „Sorine, îi urăsc! Îi urăsc pe comuniști, nu pot să mă abțin”. Nu vreau să fac speculații, dar cred că această înverșunare a lui l-a costat viața.”

| Despre misterul care învăluie asasinarea lui Cornel Chiriac

Europa Liberă: Există vreo legătură între binecunoscuta Securitate, care acționa în România pe vremea aceea, și asasinarea lui Cornel Chiriac sau este doar o supoziție?

Sorin Cunea: „Sigur că este o supoziție, dar ideea a fost vehiculată printre noi, aicea, pentru că acest tânăr asasin - trebuie să mărturisesc, era minor când a înfăptuit crima - era considerat un om al Securității. Degeaba a încercat el în proces, acest Mario Gropp, să insinueze că Cornel ar fi fost homosexual și atuncea, într-un moment dificil, el a încercat să se apere - minciună sfruntată, pentru că, printre martorii citați a fost și logodnica lui Cornel Chiriac - o fată superbă, din Timișoara, dacă nu mă înșel, dar care era stabilită aici, la München, care îl adora pe Cornel și muzica lui, și tot ce făcea - și a spus categoric în proces, in instanță, că Cornel, nici nu se punea în discuție să fi fost homosexual. Dar individul, învățat de avocați, a folosit această stratagemă sau alibi, nu știu cum să îl numesc în termeni juridic... Instanța nu a ținut seama, s-a văzut că este o mistificare, o încercare de a scăpa de vină, dar nu a reușit. Trebuie să știi că el fiind minor, pedeapsa maximă ar fi fost de nouă ani de închisoare și i s-au dat opt ani.”

Europa Liberă: Aș vrea să revenim totuși la supoziția legată de asasinarea lui Cornel de către oamenii Securității. Nu există nicio dovadă, nu se știe, nu s-au făcut cercetări sau, mă rog, nu s-a aflat sigur dacă este implicată mâna Securității în moartea lui Cornel Chiriac?

Sorin Cunea: „Dragă Lucian Ștefănescu, dumneata ți-ai văzut dosarul de Securitate?”

Europa Liberă: Nu, nu l-am văzut.

Sorin Cunea: „Nu l-ai văzut. Nici eu nu l-am văzut pe al lui Cornel Chiriac, nici pe al meu. Trebuie văzute, trebuie scoase la lumină aceste dosare. Nu uita că Europa Liberă, respectiv Departamentul românesc, a dat numeroase victime. Eu n-am nicio îndoială, nu mă întreba pe ce mă bazez, dar presupun că și în cazul Noël Bernard, și în cazul Vlad Georgescu, și în cazul Emil Georgescu, și în cazul Gorun, care pe numele lui adevărat era Mihai Cismărescu, a fost mâna Securității, pentru că e prea coincidența mare ca patru oameni din conducerea Departamentului românesc al Europei Libere să moară de cancer. ”

Europa Liberă: Ce s-a întâmplat după moartea lui Cornel? Cum a fost primită moartea lui Cornel în redacție?

Sorin Cunea: „Noi eram absolut stupefiați. Eram și îngrijorați, și - cum să spun? - eram îngroziți de ideea acestui asasinat. Eu zic că un Cornel Chiriac era de neînlocuit, deși se spune că niciun om nu este de neînlocuit, eu mențin această părere: Cornel Chiriac era un mare profesionist și era greu de găsit pe cineva care să-l înlocuiască. Nu vreau să arunc anatemă asupra nimănui, Doamne ferește! Dar, este părerea mea, că e greu de găsit, când ai avut un Cornel Chiriac la microfon, care a reușit să strângă în jurul aparatelor, eu zic - sute de mii de tineri! S-a văzut ce s-a întâmplat când s-a comunicat moartea lui Cornel Chiriac - în țară, copii de școală, admiratorii lui, au săpat cu bricegele pe pupitrele de școală numele lui Cornel... Îmi aduc aminte de încă un amănunt care merită menționat, zic eu: Cornel avea mama la Pitești. O mamă la care ținea foarte mult și își dădea seamă că e despărțit de ea pe viață; în fond, în anii ăia, cine s-ar fi gândit că prăbușirea comunismului va veni totuși destul de repede, spun eu? Într-o seară, a sunat-o la telefon pe mama lui. Pe vremea aia legătura trebuia obținută, nu se putea vorbi direct, trebuia obținută prin Centrală, prin operatoare și așa mai departe. I s-a dat legătura și, mi-a povestit a doua zi că i-a spus mamei lui: „Mamă, eu știu că ei ne ascultă acuma! Spune-le tu sau le spun eu, că știu că ne ascultă, să nu să se joace cu noi! Tu ești mama mea, eu te iubesc foarte mult și vreau să te văd. Să-ți dea pașaport imediat!” Ei, bine, după câteva zile, dna Chiriac a fost chemată la secția de pașapoarte la Pitești și i s-a dat pașaportul. Şi vreau să-ți spun că din țuica care a adus-o dna Chiriac și din sarmalele pe care le-a făcut și le-a adus gata făcute m-am înfruptat și eu la dorința ei. Ea i-a spus lui Cornel: „Te rog, invită-l pe dl Sorin Cunea să ciocnim un pahar împreună”.

Europa Liberă: Dumneavoastră, aici la radio, ascultați pe vremea aceea emisiunea lui Cornel Chiriac?

Sorin Cunea: „Ți-am și spus la început: intram în camera de alături, unde exista regizorul transmisie și tehnicianul de transmisie și de acolo urmăream ceea ce făcea Cornel Chiriac. Era o încântare nu numai să-l auzi, dar și să-l vezi! Or, ascultătorii noștri din țară n-aveau această posibilitate - și nu eram singurul care ne adunam în Control Room - folosesc acest termen să știe acum despre ce e vorba - și stăteam 50 de minute și-l ascultam, şi-l urmăream cum evoluează.

Avea întotdeauna o sticlă cu apă minerală în studio și, parcă-l văd și acum, în timp ce punea discul să meargă, deci, el avea timp câteva minute, ducea sticla la gură și bea că se deshidrata, probabil. El participa extraordinar! Păcat că nu a rămas un film cu Cornel Chiriac. Dac-am fi știut ce se va întâmpla în câțiva ani... Dumnezeu să mă ierte, dar omul ăsta trebuia filmat! Trebuia arătat cândva celor din țară: uite, așa a arătat Cornel Chiriac! Mulți nici nu-l știau, pentru că și la Radio București era tot la un microfon fără cameră de transmisie.”