Linkuri accesibilitate

Artur Cecan: Dacă fiecare ar calcula cât mai are de trăit, s-ar îngrozi. Ne comportăm de parcă am trăi veșnic


Artur Cecan

Jurnal săptămânal la Europa Liberă cu Artur Cecan.

Născut în Chișinău la 14 martie 1980. Este absolvent al liceului de muzică „Ștefan Neaga”, absolvent al Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice, absolvent al Academia de Transporturi, Informatică și Comunicații. A finalizat programul de master în domeniul pedagogiei la Institutului de Științe ale Educației din Chișinău. Conduce o școală de șoferi din Republica Moldova. Parteneriat cu Institutul de Formare Profesională a Transportatorilor Rutieri din România - IFPTR. Proiecte de colaborare cu UNDP Moldova. Implementează cursul „Siguranța conducătorului auto în condiții extreme”. Absolvent al cursului Hobby2Profit, autori Doru Pelivan și Pera Novacovici. De curând absolvent al unui program de Mastermind cu minunatul profesor Dacian Pășcuță.

Luni

Ora 6.00. M-am trezit și ca o mantră se aud în mintea mea cuvintele masajistului Andrian: „Dacă vrei să nu ai probleme cu spatele trebuie să mergi zilnic pe jos minim 30 de minute.” Deja de 2 ani mă trezesc cu aceste cuvinte. E un ritual care mă energizează. Ies tiptil din casă... ai mei dorm... Îmi pun căștile în urechi și încep o nouă lecție... Astăzi învăț despre planificare ca metodă de a fi fericit. De fapt învăț despre metoda „Kaizen”. Profesorul este un geniu... este o bombă atomică.... este ceva de genul „orice cuvinte nu ar cuprinde ceea ce simt”... Margulan Seisimbai. Știu probabil ați zâmbit, la fel am făcut și eu la auzul numelui lui, însă este un gigant care se poate compara cu mulți din lumea business-ului. Kazah de origine, Margulan Seisimbai este miliardarul căruia statul i-a luat toți banii, însă în scurt timp el cu „mintea sa” a făcut acești bani înapoi. Am stârnit curiozitatea? Recomand să-l „studiați”. Astăzi am învățat că dacă nu scrii pe foaie toate gândurile pe care le ai în cap, atunci ele, aceste gânduri îți vor lua energia de care ai mare nevoie.

Merg pe drum, vântul răcoros mă salută matinal și-mi urează o săptămână fantastică. Am ajuns la iazurile din „Valea trandafirilor”, oameni puțini...Totuși este luni dimineață. Mă așez pe banca de pe care se vede în oglinda lacului luminile clădirilor și cerul înnorat, însă deja se văd câteva raze de soare care au un simbol aparte, simbolul care ne bucură mereu - Viața. Intru în casă, iar casa deja zumzăie. David și Bogdan se pregătesc de școală, jumătatea mea, Constanța pregătește dejunul iar prințesa Teo încă se întinde ca o pisică în pat deoarece merge mai târziu la grădi. O duc pe Teo la grădiniță, ne întrecem și ea ca în fiecare dimineață câștigă cursa...

Merg la cimitirul central...Este înmormântarea mătușei mele, nana Mila. Un exeplu pentru toți acei care au cunoscut-o. Florile albe și galbene din mâna mea le pun într-o vază care stă la picioarele sicriului. Îmi i-au rămas bun. Mă gândesc... Oare cât zile are omul? Numărate sau nenumărate? Sigur numpărate, le poți foarte ușor să le numeri! Statistica arată că în mediu durata de viață în Republica Moldova este în jur de 68 de ani. Calculul e simplu: 68 ani x 365 zie = 24820 zile. Și dacă fiecare ar calcula cât mai are de trăit s-ar îngrozi...Dar continuăm să ne comportăm de parcă am trăi veșnic...

Vin la școală. Mă întâlnesc cu colegii planificăm acțiunile pe această săptămână, vorbim despre planurile de viitor. La amiază a venit un instructor, un coleg de al nostru la școală, a fost ziua lui de naștere și după tradiția școlii noaste îl felicităm cu o carte, o cafea, un rucsac și o diplomă de onoare. „Domnul Artur, mi-ați schimbat viața. Mulțumesc.” îmi zice colegul. „Da și mie la fel” a confirmat o colegă. Mă uit uimit...- Cum v-am schimbat viața? întreb eu. - Iată în fiecare dimineața voi, plasați pe grupul de „Telegram” al școlii noastre un citat motivațional, și iată unul din aceste citate me-a schimbat viața. - Care e acest citat? „A-ți face griji înseamnă incorect să-ți folosești imaginația.”- Zig Ziglar Mă gândesc... E atât de adevărat acest citat încât aș accepta să-l scriem cu toții, peste tot...

Apoi, citesc 20 min din Biblie. Astăzi am ajuns la momentul când Apostolii Petru și Ioan au videcat un olog după credința lui. După aceasta studiez limba engleză 20 de minute. Citesc din cartea „Arta Manipulării” K. Dutton Iată un abzaț care cu siguranță va ajuta pe mulți care vor citi acestă carte: „Studiind rezultatele femeilor din Asia, Shih a constatat că, atunci când femeilor li se sugera să se considere ,,femei", se descurcau mai rău la matematică decât bărbații, confirmând astfel stereotipurile legate de creierul ,masculine versus feminin”. Pe de alta parte, atunci când li s-a spus să gândească că sunt ,,asiatice", au avut o performanță mai bună decât bărbații; stereotipul despre asiatici este că au o performanță mai bună decât alte grupuri la matematică.”

Mă gândesc, oare, dacă voi sugera elevilor noștri care merg la examenul auto să gândească că sunt „asiatici” vor avea mai multă încredere? Probabil... Totodată mă gândesc că noi, oamenii confundăm un lucru elimentar. Confundăm 2 lumi total diferite. Confundăm lumea exterioară cu cea interioară... Trebuie să înțelegem că în lumea exterioară nu există încredere în sine! Cu alte cuvinte, cine poate aduce cu el 300 de grame de încredere în sine cu el? Deci încrederea o putem găsi doar în lumea interioară! În lumea reală nu există fericire!!!

Cu alte cuvinte, cine poate aduce în geanta sa 500 grame de fericire? Fericirea o putem găsi doar în lumea interioară... Merg deja acasă... Merg să exersăm la pian cu David, săptămâna viitoare are examen.

Marți

Ora 6.00, iarăși mă trezesc cu gândul că trebuie să merg dacă vreau să am un spate sănătos. Vin la școală, un instructor mă anunță prin următorul mesaj: „Salut”. Am pățit așa ceva pe poligon. O eleva a dat în spate și a lovit bara de protecție din spate. Eu recunosc ca sunt vinovat și nu am fost atent și îmi pare rău ca mașina e ca nouă, dar nu pot să fac nimic deja. Îmi pare rău și eu știu că o să trebuiască să fac mașina școlii.” Eu am răspuns astfel: Salut, Totul e bine. Se mai întâmplă... Cel mai important este după...Ce vei gândi după aceasta? Ai grija la gândurile tale! Dacă te vei gândi la acest incident vei atrage altele la fel. Ai înțeles ceva? Dacă da, scrie-mi te rog ce ai înțeles? În scurt timp primesc următorul răspuns: „Un incident. Eram la gară. Stăteam fără dispoziție în ambuteiaj, nu mai știu... M-a uitam la acel din față. Și în mintea mea automat a fost un gând ce poate fi mai rău? Poate să-l lovesc pe acel din față? Și ce s-a întâmplat? Exact aceasta.

Gândurile și scopurile se materializează. Gândim pozitiv atragem lucruri pozitive. Gândim negativ atragem lucruri negative. Trebuie de făcut curățenie în gânduri. Dar cum? I-am răspuns: Bravo! Tu ești cel care are grijă de grădina minții tale! Ca să faci curățenie în mintea ta este nevoie zilnic să citești, zilnic să scrii gândurile și dorințele, numai așa vei putea avea o claritate în minte. Altfel vei fi bombardat de o mulțime de gânduri. Apropo conform studiilor în mintea omului zilnic „trec” peste 60000 de gânduri. Mă bucur că ai învățat lecția”. Am ședință operativă cu secretariatul. Căpitanii de echipe îmi raportează că totul este foarte bine și la nivel. Studiez limba engleză 20 min.

Dumnezeu ne dă absolut tot ce ne dorim...

Am citit în Biblie și sunt mirat... De ce de la Avraam, la Iacov, la Moise, la David, la Isus Hristos sunt descrise slăbiciunile sau păcatele oamenilor? Ce se întâmplă? De ce se întâmplă aceasta dacă Dumnezeu are puterea absolută? Dacă să fac o legătură dintre puterea absolută a lui Dumnezeu și fenomenul de „superpoziție” din fizică lucrurile devin tot mai evidente și mai clare. Dumnezeu ne dă absolut tot ce ne dorim...Pentru Dumnezeu nu există bine sau rău, el ne dă exact ceea ce „cerem”...Însă de-a lungul timpului omul nu a învățat lecția cum să ceară ceea ce dorește... Oamenii din societatea noastră trebuie să înțeleagă că prin felul lor de a gândi ei de fapt „cer” de la Dumnezeu ceva anume.

Acum ceva mai real? Din cartea „Momentul cuantic” de Robert P. Crease și Alfred Scharff Goldhaber am aflat mai multe studii care mă ajută să fac niște paralele dintre fizica cuantică și puterea absolută a lui Dumnezeu. Mai întâi să analizăm ce este o cuantă. O cuantă este o formă a energiei care în același moment are mai multe proprietăți. Cu alte cuvinte într-un singur moment o cuantă poate fi orice, însă ea capătă o formă specifică doar după ce a fost observată. O cuantă atunci când este pusă „sub observație” capătă o formă finală (undă sau particulă). Forma finală pe care o capătă o cuantă este influiențată de observator. Acest fenomen de dualitate a cuantei a fost numit de către profesorul Heisemberg „Principiul incertitudinii”. Mai simplu, o cuantă va fi în final o undă sau o particulă numai datorită acelui care o observă. La fel și puterea absolută a lui Dumnezeu, este peste tot și poate lua ori ce formă în dependență de ceea cum și ce cerem. Recomand cu inima să citiți cartea „Momentul cuantic”. Merg spre casă și mă gândesc cum să mă învăț mai corect să cer ceea ce doresc. Mulțumesc pentru lecția învățată.

Miercuri

Ora 6.00, ies afară , e ger, sunt -7° C afară, după câteva minute de mers m-am încălzit. Am examen intern la practică pentru elevii de la cutie automată. Rezultatele sunt bune, mă bucură acest fapt. Încă odată în plus se dovedește că atitudinea corectă a elevului și a insructorilor dau roade...Sigur există loc de mai bine. La poligon rezultatele sunt bune. Am ieșit în oraș, aici rezultatele sunt mai puțin înbucurătoare... Sunt foarte mulți factori care influențează aceste rezultate. Erorile de bază sunt poziționarea vehiculului la schimbarea direcției de mers, adică la virarea la stânga sau manevra de întoarcere foarte mulți intrau pe contrasens. Se supărau? Probabil... Dar asta este, noi oamenii după cum zicea Dale Carnegie suntem ființe emoționale și nu logice...

17.15 - am finalizat examenul, ajung la școlă și fetele de la secretariat mă anunță că a sunat tata unei eleve care a fost la examen și că nu este deacord cu rezultatul „Respins” și că noi, școala intenționat „îi picăm”.... Am zis: Ok, telefonați-l vă rog și anunțați-l că are dreptul de a se adresa la școală, aici sunt înregistrările video de la examen și putem împreună să vedem dacă are dreptate. Câți sunt din aceștea care se „victimizează”? Nu prea mulți. Mulți deja au înțeles că ne așteaptă foarte mari schimbări în lumea conducerii auto din Republica Moldova. Schimbările ar fi:

1. Puterea mare de cumpărare a populației. Adică, practic oricine din Republia Moldova poate să-și permită să achiziționeze o mașină chiar și de 1000- 1500 euro( chiar dacă alte țări ne consideră cea mai săracă țară).

2. Zilnic în țara noastră se devamează aproape 100 de mașini.

3. Zilnic în jur de 100 de oameni obțin permisul de conducere.

4. Fluxul de transport crește dramatic zi de zi.

5. Drumurile rămân aceleași...

6. Probabilitatea de a intra într-un conflict rutier crește de la zi la zi.

În aceste condiții foarte mulți viitori șoferi realizează că pregătirea lor trebuie să fie mult mai bună decât a celor de ieri. Mă bucură mult faptul că viitoarea generație de șoferi este mai responsabilă. Merg acasă, David are nevoie de sprijinul meu. Are examen la pian peste o săptămână și profesoara nu e prea mulțumită...

Ajung cu el acasă, este ora 18.30. Mă gândesc... David este doar în clasa 2 și vine la 17.00 acasă. Este elev la liceul „Ciprian Porumbescu” din Chișinău, are lecțiile generale, apoi trompeta, pianul și celelate... Copiii din alte școli sunt la 13.00 - 14.00 acasă iar David la 17.00...

De ce am hotărât să dau copii mei să studieze muzica? Îmi aduc aminte de discuția personală care am avut-o cu prim-ministrul Ion Sturza pe care l-am întrebat ce ar recomanda să învețe copii de astăzi? Și acum în capul meu răsună răspunsul său: „Copiii trebuie să învețe neapărat limba engleză și să învețe ceva ce intelectul artificial nu va putea face în cel mai apropiat timp. Să învețe arta creativă, să picteze tablouri, să compună muzică deoarece aproape toate domeniile vor fi curând automatizate și vor fi prețuite acele domenii pe care roboții nu le vor putea face”.

Mulțumesc cu inima dl Ion Sturza. Ne așezăm cu David la pian...Se simte o rezistență din partea lui...

Îi vorbesc: Daviduț știu că ești foarte capabil și mai știu că tu poți absolut totul.

- Ba nu, îmi zice el.

- Ba da.

-Ba nu... Nu se primește nimic cu pianul acesta. Uite vezi!? Nu pot!

În acel moment îmi aduc aminte de un lucru pe care îl zic de foarte multe ori la cursurile mele.

- Daviduț, tu știi ce este Biblia?

- Nu!

Iau de pe raft Biblia și o deschid la Evanghelia după Ioan.

- Daviduț, te rog să citești aceste versuri.

- La început a fost Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu...

- Ai înțeles ceva?

- Nu înțeleg nimic.

- Mai citește odată, te rog.

- La început a fost Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu...

- Uite Daviduț, cum crezi Dumnezeu are puterea cea mai mare?

- Da.

- Cum crezi îi este greu lui Dumnezeu să facă așa ca tu să poți cânta ușor la pian?

- Nu-i este greu...

- Atunci oare de ce Dumnezeu nu face așa ca tu să poți cânta la pian?

- Nuștiu...

- E simplu. Dumnezeu are puterea absolută! El poate orice! De aceea el ne dă nouă ceea ce cerem, ce gândim, ceea ce zicem.

- Ce a fost la început?

- Cuvântul?

- Exact! Vezi, dacă tu zici mereu, nu, nu pot, nu știu, nu se primește ce crezi că îți va da Dumnezeu? Îți va da ceea ce zici, ceea ce repeți, ceea ce gândești de multe ori.

- Tata dar iată eu acum zic: Vreau să văd aici un cal. De ce nu apare?

- Daviduț, dacă ar apărea toate ce zici în casa noastră ar apărea calul, elefantul, tancul, o mulțime de lucruri care ar fi unele peste altele. Aici Dumnezeu ne lasă un timp ca să ne mai gândim dacă dorim cu adevărat un lucru sau nu.

La fel și cu cântatul la pian, în primul rând trebuie să zici că vei cânta foarte bine la pian și chiar dacă nu se va primi să continui să zici până Dumnezeu va vedea că tu într-adevăr dorești aceasta.- Dar de câte ori trebuie să repet până se va primi? - Puiule, uite vezi lampa din camera noastră? A inventat-o Thomas Edison cu mulți ani în urmă. Știi câte încercări nereușite a avut el până a inventat lampa? Zece mii!

- Ei? Zece mii? Imposibil.

- Ba da, îi răspund.

Am luat telefonul, am scris pe google și i-am dat să citească despre aceasta.

- Tată dar e foarte mult zece mii de ori...

- Dar s-a meritat, acum oricine vrea să facă un bec trebuie să-i plătească lui Edison deoarece el a inventat și a patentat această invenție. Îți imaginezi câți dolari a câștigat el doar că a greșit de zece mii de ori?

- Da.

David, s-a luminat la chip, s-a așezat la pian, a mai repetat, a mai greșit, iar a repetat, până deja cânta mult mai bine. Sper să țină minte de cuvintele mele. Luăm cina cu toții. Mergem la culcare.

Joi

Ora 6.00. Ies la plimbarea „de minim 6000 de pași”. Mai puțini oameni prin parc. Nu este atât de frig ca ieri sunt doar -3° grade afară. Mă gândesc că vine iarna și trebuie să fac un video despre cum să conduci o mașină iarna. Am câteva idei dar cea mai importantă este că trebuie să fac în așa fel ca un număr cât mai mare de șoferi să înțeleagă cât de periculos poate fi un drum lunecos. Dar ce ar putea să-i miște? Ce ar putea să-i puie într-o stare de atenție? Am o idee! Fiecare șofer trebuie să înțeleagă ceva foarte important: Mașina are 4 roți și ceea ce poate opri o mașină este doar 4 părți mici ale roților. Adică, doar acea parte a roții care are contact cu drumul!!! Acea parte a roții care are contact cu drumul este aproape de mărimea unei palme de om!!! Oameni buni, mașina voastră se va opri doar datorită a 4 părți ale roților de mărimea unei palme de om!!! Atunci când va apărea zăpada pe carosabil fiecare șofer trebuie să se întrebe:

1. Ce greutate are mașina mea și dacă aceste „4palme” ar opri această greutate?

2. Cu ce viteză mă deplasez și dacă aceste „4 palme” vor reuși să oprească mașina?

3. Ce calitate au aceste „4 palme”, sunt de iarnă, sunt noi, sunt uzate?

4. În ce stare este suspensia? Da da, anume suspensia face ca aceste „4 palme” să stea cât mai lipite de drum.

Acestea sunt ideile de bază și cred că zilele aceste am să fac o postare pe acest subiect. Sunt convins că dacă șoferii își vor pune aceste întrebări vor scăpa de foarte multe situații neplăcute.

Ajung la școală. Planific câteva proiecte strategice care în curând vor fi implementate la școala noastră și care au ca misiunea să ajute oamenii să devină șoferi excelenți și să obțină mai ușor permisul de conducere. Am un interviu de angajare. Îmi pare ok candidatura dar vedem ce părere va avea și colega (conform procedurii din școala noastră la interviul de angajare trebuie să fie minim 2 persoane pentru a avea păreri diferite). Am întâlnire cu câțiva căpitani de echipă. Stabilim un plan provizoriu pentru o eventuală standardizare. Yeey, îmi dau seama că astăzi nu am respectat calendarul meu stabilit. Îmi zic: Nu e nimic Artur, oricum tu ești stăpân pe calendar! Merg acasă, am repetiție cu David...

Vineri

Ora 6.00, afară este + 1°, merg să fac mișcare. Ies afară, mă gândesc ce se poate de îmbunătățit? Vreau să aplic ceea ce zice Sam Carpenter în cartea „Work of the sistem”. Astăzi vin mai devreme la școală, am multe proiecte nefinalizate. Apropo dimineața e atât de bine să gândești... Am „prins” o idee de la M. E. Gerber din cartea „Mitul antreprenorului”. „Oamenii nu cumpără lucruri ei cumpără sentimente.” (C) Planific ca sâmbătă să postez acest citat în grupul de „Telegram” al școlii pentru ca fiecare coleg să înțeleagă că oamenii cumpără sentimente și nu lucruri. Îmi scriu dorințele și realitatea care o doresc. Citesc Biblia și exersez limba engleză.

Seara avem examen intern la teorie și mă bucură faptul că rezultatele sunt foarte bune. Mulțumesc profesorului de teorie. De fapt în mintea mea mulțumesc la fiecare coleg din școala noastră. Știu că mai am foarte multe de învățat și multe de îmbunătățit însă sunt convins că toate vin la timpul lor.

Mulțumesc pentru viața pe care am șansa să o trăiesc

Mulțumesc colegi. Mulțumesc „în scris” lui Dumnezeu pentru părinții mei sănătoși, pentru familia mea sănătoasă și minunată, pentru oamenii care mă înconjoară și pentru oamenii care mă cunosc. Mulțumesc pentru viața pe care am șansa să o trăiesc. De fapt cineva se poate întreba de ce atât de mult mă gândesc la Dumnezeu și amintesc de Biblie?

Nu sunt un pastor, nu sunt un propovednic, sunt un simplu creștin ortodox pe care l-a influențat mult fraza lui Ronald Reagan care zicea: „Toate răspunsurile la toate întrebările de pe fața pământului le puteți găsi într-o singură carte - Biblia.” Niște vecini cu care suntem prieteni ne-au invitat la teatru. E un spectacol minunat.Mulțumesc! Mergem spre casă. Urmează un weekend plin de acțiuni și momente unice. Oameni, aveți grijă de gândurile voastre!tre!

Vezi comentarii

XS
SM
MD
LG