Președinția franceză a Uniunii Europene, care se încheie luna aceasta, a fost marcată alegeri, cele prezidențiale din aprilie, mai întâi, câștigate tot de Emmanuel Macron, și cele legislative, al căror prim tur a avut loc ieri.
Cum o rezumă foarte simplu Libération, partidul puterii ai lui Emmanuel Macron se află practic la egalitate cu stânga unită a lui Jean-Luc Mélenchon, ambele formațiuni obținând puțin peste 25% din voturi.
Asta nu va face decât să întărească panica ce a cuprins tabăra lui Emmanuel Macron («la Macronie») în fața unei posibile victorii în al doilea tur a frontului de stânga reunit ad-hoc sub denumirea Nupes, siglă ce ar putea funcționa și în română: Noua uniune populară, ecologistă și socială, care îi reunește pe ecologiști și socialiști în jurul mișcării de extrema-stângă a lui Jean-Luc Mélenchon.
Rassemblement National al lui Marine Le Pen se arată a fi al treilea partid al Franței, cu 19%.
O victorie, duminica următoare, a frontului stângii extreme Nupes l-ar obliga practic pe Macron să-l numească pe ultra-stângistul Mélenchon în fruntea viitorului guvern, ducând astfel la o stranie «coabitare», un baroc menaj à la française.
La nivel european, plutește teama, în celelalte capitale, că Macron și-ar putea vedea știrbit leadership-ul european, dar Andrea Bonanni explică în La Repubblica că, in realtà, Macron va rămâne arbitrul politicii naționale franceze (și, prin ricoșeu, europene) indiferent de rezultat.
Ce se va întâmpla peste o săptămână, în al doilea tur? La Vanguardia, la Barcelona, explică astfel că dacă nu obține majoritatea în parlament, Macron „va trebui să caute aliați pentru a promova legi și reforme. Cel mai probabil este că va încerca cu Les Républicains (LR, dreapta tradițională). S-ar trezi astfel cu mâinile legate”.
„Meci nul, remiză între Macron și Mélenchon la alegerile legislative franceze marcate de o mare abținere”, titrează la rândul său El País, tot în Spania. Abstenționismul a depășit nivelul istoric de 52%.
Printre explicațiile oferite de presa străină se numără și o formă de saturare, de lehamite a francezilor. „Patru zile de vot la rând creează oboseală democratică”, subliniază tot La Vanguardia, amintind că cele două tururi ale alegerilor legislative (12 și 19 iunie) sunt organizate la puțin timp după alegerile prezidențiale.
Săptămâna de campanie ce vine, înainte de al doilea tur de duminica următoare, va fi “frenetică”, promite, la Londra, The Guardian.
Macron, de la București și Chișinău — la Kiev
Macron va trebui să-și clarifice cât de repede poziția în legătură cu războiul dn Ucraina, scrie Le Мonde în editorialul numărului cu data din această dimineață.
Ocazia ideală va fi dată de vizita anunțată a lui Мacron, marți și miercuri, în Romania și Moldova, de unde de altfel el ar putea să facă un salt la Kiev, împreună cu germanul Olaf Scholz și italianul Mario Draghi.
Iminența călătoriei lui Scholz la Kiev a fost un scoop ieri al cotidianului german Bild am Sonntag. Editorialul din Le Monde amintește că declarațiile lui Emmanuel Macron despre intenția sa de a nu „umili Rusia” au fost extrem criticate de partenerii săi occidentali. Macron a încercat apoi să pună capăt controversei, afirmând că dorește „victoria Ucrainei”, dar este esențial ca el să se arate mai convingător.
De altfel, cum o remarcă la Londra The Observer, mai peste tot presa începe să-și piardă interesul în Ucraina. Ceea ce de altfel constituie o mare îngrijorare pentru guvernul de la Kiev. Evenimente precum vizita surpriză la Kiev, sâmbătă, a președintei Comisiei Europene Ursula von der Leyen nu schimbă nimic din diminuarea vizibilă, în presă, a interesului pentru suferințele ucrainenilor. (Ursula von der Leyen a promis că va da un răspuns Kievului săptămâna viitoare în legătură cu cererea Ucrainei de aderare la UE.
Salvini “back in the USSR”
În Italia, continuă foiletonul disputei politice interne în jurul călătoriei, încă nerealizate, la Moscova a liderului dreptei Matteo Salvini, La Repubblica scrie că ambasada Rusiei în Italia „l-a ajutat pe Matteo Salvini cumpărând biletele de avion de care el și suita lui aveau nevoie, în ruble, printr-o agenție de turism rusă”. O notă a ambasadei ruse reaprinde controversa cu privire la călătoria încă nerealizată a liderului Ligii la Moscova.
În timp ce în Ucraina războiul continuă în Donbass, la Moscova uriașele semne «Z» încep să dispară de pe clădiri. Un semn, cum o scrie Rosalba Castelletti în La Repubblica, al unei schimbări în politica și comunicarea oficială privind «operațiunea militară specială» din Ucraina.
La Londra, The Daily Telegraph scrie despre obsesia lui Putin în a se compara cu Petru cel Mare și remarcă faptul că “de acum înainte doar cei mai servili apologeți ai lui Prin au să mai poată pretinde că războiul din Ucraina este altceva decât o campanie de jaf pentru a ocupa teritorii”.
Despre obsesia lui Putin cu Petru cel Mare mai scrie de altfel și The Times, care estimează că prețul politic al războiului, pentru Putin, nu va face decât să crească și că Kremlinul e disperat să găsească o strategie prin care Putin să fie declarat un învingător indiferent ce se va întâmpla.
O idee care câștigă teren este ca o serie de fâșii de teritoriu ex-sovietice, care depind deja de Moscova pentru existența lor, precum Transnistria, Abhazia, Osetia deSud etc, să fie reunite într-un fel, juridic, ca apoi Putin să fie slăvit ca fiind un „reunificator al pământurilor rusești”, în vechea tradiție țaristă. Putin însuși a făcut o aluzie în acest sens joia trecută, când a vorbit cu ocazia a 350 de ani de la nașterea lui Petru cel Mare. Nici vorbă nu mai poate fi acum despre o pretinsă “de-nazificare”.
Viktor Orbán dă vina pe... Soros pentru Ucraina
În sfârșit, tot Le Monde oferă un articol-reportaj-analiză despre cum în Ungaria Viktor Orbán are nevoie de tot mai multe fonduri pentru a-și putea ține promisiunile electorale, motiv pentru care a introdus un pachet masiv de noi impozite impuse întreprinderilor pe «profiturile excepționale».
Prețurile benzinei și gazului au fost blocate. Acum, la pompă, pentru a face plinul, este absolut necesară dovada că vehiculul este înmatriculat în Ungaria, este imposibil să se meargă cu bidoane, fermierii trebuie să vină cu utilajul agricol etc…
De altfel, foarte des benzina lipsește oricum. Toate acestea sunt consecința înghețării spectaculoase a prețurilor care a intrat în vigoare acum câteva luni, înaintea alegerilor legislative din 4 aprilie, câștigate tot de Orban. Litrul este blocat la 480 de forinți (1,22 euro), cel mai mic preț în acest moment în toată Europa. Motiv pentru care Orbán are nevoie de sprijinul lui Putin, pe care îl apără blocând inițiative și măsuri ale UE.
Pentru a ascunde toate acestea sub retorica lui complotistă obișnuită, Orbán a criticat vineri „cercurile de afaceri care profită de pe urma războiului”, menționând în special ținta sa preferată, pe miliardarul american de origine maghiară George Soros, descris de el ca fiind un... „instigator al războiului" din Ucraina.
