Am remarcat de la o vreme că Ziua de 27 august nu mai provoacă mare bucurie multor cetăţeni dezgustaţi de realitatea moldovenească. Lumea nu mai dă buzna în PMAN cu steguleţe şi balonaşe. Proiectul statal RM ridică serioase semne de întrebare şi aduce foloase cu precădere clasei politice. De aceea, 27 august a devenit o sărbătoare a conducătorilor şi politicienilor. Ei, marii învingători ai tranziţiei, au motive să sărbătorească. Şi dacă nu ar organiza ei nimic pe 27 august, cred că nici nu ar mai exista manifestări şi oamenii şi-ar vedea de viaţa lor.
Lucrurile sunt simple ca aserţiunea că doi plus doi e egal cu patru. Cum poţi să sărbătoreşti într-o ţară în care corupţia-mişmaşul-traseismul-demagogia fac ravagii? Cum poţi să te bucuri de existenţa unei maşinării statale pe care o mulg ani de zile cohorte de politicieni şi cinovnici şmecheri? Şi iese că cei mai bucuroşi şi mai fericiţi de existenţa acestui stat sunt politicienii şi cinovnicii. Ei într-adevăr simt că statul le prieşte. Dar omului simplu ce îi oferă maşinăria statală? O pensie de râsul curcilor? Aşa că nu e de mirare că 27 august e sărbătoarea lor, adică a conducătorilor de tot soiul. Să sărbătorească sănătoşi!
Aşadar, e sărbătoare şi răsună muzica în ograda conducătorilor! Se vor auzi discursuri patetice-însufleţitoare azi, nişte artişti cu voci catifelate vor cânta şlagăre, dar noi ştim de fapt cum stau lucrurile. Lucrurile sunt triste, băieţi cu sărbătoarea în poală!
