Născută la 22 noiembrie 1968, s. Alcedar, r-nul Rezina (astăzi Şoldăneşti), Republica Moldova. A facut studii de licență; Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Jurnalism, apoi studii de doctorat, USM. In prezent activează la Institutul de Cercetări Juridice și Politice al Academiei de Ştiinţe a Moldovei; doctor habilitat în științe politice, cercetător ştiinţific coordonator
În loc de cuvânt înainte
Nu este ceva deosebit. Nu sunt o persoană neobișnuită. Dar, încep să regret ca am neglijat tradiția scrierii jurnalelor personale. Cred, cu timpul, pot căpăta valoare de familie.
Luni
Cafea? Desigur! Consumul de cafea se corelează perfect cu lecturarea fluxului de știri de pe www.news.yam.md. Deja e tradiție. Toți ai casei îmi cunosc „ritualul” și acceptă ca micul dejun să urmeze după aceste 15-20 de minute de solitudine matinală a mamei.
Primul titlu care mă „cumpără”- interviul cu analistul politic, dr. Anatol Țăranu, despre situația politică actuală din țară. Îl citesc. Cu multe sunt de acord. Desigur, o eventuală investire a unui nou guvern, asumat de Platforma DA, i-ar asigura imediat formațiunii punctaj în ratingul partidelor cu miză electorală. Oferta PPDA își merită riscul.
Mai văd o știre cu titlu comercial (cum spun jurnaliștii): „Fără Pro Moldova, de azi înainte, nu se va realiza nimic ce ține de viața politică din Republica Moldova”. Trebuie să recunosc că urmăresc cu multă atenție sesiunea de vlogging susținută de A. Candu. Am remarcat catalogările „cu dinți” lansate la adresa oponenților politici. O făcea abil și în campania electorală parlamentară din 2019.
Așadar, ritualul de dimineață efectuat. Deschid poșta electronica. De când a fost declarată situație excepțională, lucrez la distanță. Am o restanță. Primisem încă vineri un chestionar, elaborat de colegii de la Institutul de Cercetări Juridice, Politice și Sociologice, pe care n-am reușit sa-l completez. Așa-numitul Laborator de politologie cognitivă, creat, după toate acum în perioada de activitate la distanță. Am vrut să precizez dacă nu e cumva gluma vreunui coleg. Sursa mi-a confirmat autenticitatea chestionarului. Sunt întrebări de natură politică, ce vizează, în special alegerile prezidențiale. Of! Sunt foarte reticentă față de această știință,care are și potențial mare de manipulare. Asta, în special, atunci când presa partizană interpretează rezultatele sondajelor. Iată de exemplu, citesc zilele acestea că Maia Sandu ar avea cele mai mari șanse să iasă învingătoare în scrutinul prezidenția din toamnă, (atenție la ce urmează!) dacă va fi susținută de toate forțele de dreapta. Hai că-i bună! Sondaje și concluzii cu condiționalități!
Am de scris un Raport de activitate pentru săptămâna precedentă. Este o regulă care ne disciplinează pe perioada pandemică. Pe de o parte, e corect, pe de alta – ce poți să disciplinezi într-un colectiv destrămat, după ce nu am reușit să adunăm punctajul necesar pentru obținerea finanțării în bază de proiecte. Reforma din sistemul academic a scos în stradă mulți oameni de știință. E o tendință periculoasă, dar ce așteptări poți avea de la cei care ne consideră „pseudo-cercetători”?
Gândește-te ce a făcut țara pentru tine, tu,doctore, tu, om de știință
Acum regret că am abandonat Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării în favoarea Academiei de Științe. Tot mai des regret și faptul că am scris a doua teza - de doctor habilitat. Nu mi-a deschis nicio ușă, dimpotrivă. În aceste cazuri vreau să-l parafrazez pe președinte american Kennedy cu istorica întrebare retorică: „Nu te întreba ce a făcut țara pentru tine, gândește –te ce ai făcut tu pentru țară”. Pai, eu vreau să zic așa: „ Gândește-te ce a făcut țara pentru tine, tu,doctore, tu, om de știință etc.” Simt că devin rea…
E ora 16.00. Vizionez videoconferința, organizată de Centrul de Informare și Documentare NATO la Chișinău. Astăzi sunt protagoniști care mă interesează – ambasadorul Daniel Ioniță, ambasadorul Oleg Serebrian – care vor discută despre pandemia covid și securitatea umană Anterior, am fost și eu invitată, vorbind despre comunicarea pandemică în Republica Moldova, devierile de la regulile comunicării de criză și comunicării guvernamentale. E atunci am devenit, cum s-ar spune, „fana clubului”.
Nu vă descriu obligațiunile în viața de familie, mai cu seamă cele ce țin de bucătărie. Trecem peste aceasta.
Seara târziu începem să lecturăm cu Alex romanul „Ultim lună de toamnă” de Ion Druță. Citesc eu 2 -3 pagini, apoi a continua el. Il ajut „să dea de gust”. E greu să convingi generația „X-boxului” că există „frunze de dor”.
E seară târzie. Am uitat să stropesc florile de la balcon. Au înflorit mușcatele…
Am uitat să vă zic că azi am scris un mic comentariu pe pagina mea de facebook cu următorul generic: „Intrăm în campania prezidențială cu două fronturi deschise – anti-Dodon vs anti-oligarhie”. Număr like-urile și mă bucur, mai cu seamă dacă opinia mea este preluată de unele portaluri.
Marți
Citesc presa. Deja cunoașteti ritualul. Remarc replica doamnei Sandu, care a declarat astăzi pentru mass-media, ca răspuns la invitația Președintelui Dodon de a discuta o nouă formulă guvernamentală:„ E o caricatură de președinte. Nu avem ce discuta cu el.” E greu să găsești în politica moldovenească actori inocenți, „fără pufușor”. Dar toate se rezolva după algoritmul „răului mai mic” sau - mai eficient – a „turismului politic”, recent condamnat printr-o Declarație a deputaților din Parlamentul de la Chișinău. PR frumos. Or, Constituția declară nul orice mandat imperativ și deputații sunt investiți cu dreptul de a lua decizii în numele alegătorului.
Nu rezist ispitei și mai scriu un comentariu la tema demiterii Guvernului. De data asta il propun celor de la „Ziarul național”. Sună așa: „Cine sunt patrioții adevărați și cine boicotează numirea Guvernului anti-criză ?
De la tribuna parlamentară au răsunat multe genericuri pentru acest nou guvern ca alternativă a „guvernului-catastrofă”(cum îl numește opoziția): guvern anti-criză, guvern al „urgenței naționale”, guvern al „salvării naționale”. Istoricii care, însă, au ajuns cu mandate parlamentare să ne reprezinte, ar putea face o paralelă a acestui ipotetic guvern cu Guvernul interbelic de „uniune naţională”, condus de profesorul Nicolae Iorga şi în care mai figurau opt miniştri academicieni! Personal, mi-aș dori, cel puțin, un ministru-medic la ministerul cu pricina și, desigur, un purtător de cuvânt al premierului, care să nu fie certat cu știința comunicării.
Primesc însă rapid și „botezul” trolling-ului. Chipurile „lucrez cu Năstase din 2018. Si acum mă deconspir. Susțin deschis PPDA”. Mă amuză. Dar, sunt conștientă că trollingul este „muza” unor partide. Si acest flagel nu poate fi oprit. Important este să mă conduc după regula reacției la PR-ul „negru”. Fac abstracție.
In sfârșit transmit Raportul de activitate pentru ultimele două săptămâni la Institutul de Cercetări Juridice, Politice și Sociologice. Parca ceva am reușit. Am prezentat spre publicare doua articole științifice, la care am lucrat ultimele trei luni. Sunt pentru revistele științifice din țară. Dar îmi doresc să public un studiu în reviste internaționale din categoria bazelor de date internaționale SCOPUS. Lucrăm, în acest sens, împreună cu o colegă de la Universitatea din Cluj.
E trecut de 12. Arunc repede la cuptor un păstrăv cu legume. Este ceva ce adoră fecioru-meu. Vrea o dieta mai speciala. Consideră că a luat kilograme în plus. Trebuie sa am grijă de silueta unui adolescent care se vrea frumos.
Asta însă nu mă privează de tradiția de a prepara și un borș pentru restul familiei. Pentru asta am la congelator costiță de porc. O sa mă laude bărbații casei.
Seara voi urmări blocurile informative, deși sunt informată deja de pe portalurile online. Pe noptiera am Discursurile lui Nicolae Iorga. Savurez inteligența și arta oratorică ca să adorm cu impresii frumoase.
A mai trecut o zi…
Miercuri
Factorul politic s-a implicat totdeauna în audiovizual
Nu trișez de dragul FER. Îmi place să-mi beau cafeaua din veselă delicată. Țin în mână o ceșcuță cu desenul clasic, albastru, de Boemia, chiar dacă nu sunt o femeie boemă. E un serviciu pe care l-am procurat în 2013, fiind într-o vizită de documentare la Compania publică de Televiziune din Praga. A fost o deplasare de serviciu finanțată de Consiliul Europei. Apropo, atunci am avut ocazia să vizităm și oficiul central al ”RadioFreeEurope” din capitala cehă. Era o componență bine selectată a Consiliului de Observatori al IPNA „Teleradio- Moldova”: E. Râbca, V. Cucereanu, R. Lozinschi, V. Mesina. Apoi a venit timpul amatorilor din această entitate. Factorul politic s-a implicat totdeauna în audiovizual, dar înainte, cred, o făcea mai prudent și cu mai mare grijă și de calitatea celor favorizați. Azi , citesc pe fluxul de știri - Comisia parlamentară de profil a selectat alți 3 membri pentru Consiliul Audiovizualului. Câtă lipsă de transparență - când,cum? Important că au fost promovați „cine trebuie”. Dar dacă ai o soră, purtător de cuvânt al Partidului Democrat, garantat sută la sută că devii membră CA.
E trecut de 12.00 Văd un număr de telefon la care nu am reușit să răspund. Revin. E cumetrul V.D., filolog „înveterat”. Ne întâlnim rar de când nu mai am prelegeri la Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării, dar discuțiile telefonice cu el sunt o doză mare de relaxare pentru mine. Îmi citește, dacă îl atenționez sau îi arunc pe e-mail, modestele mele apariții în presa autohtonă și mă dojenește că exagerez cu virgulele. Cică „virgula e regina semnelor de punctuație, iar eu o „implic„ unde deloc nu e cazul.” Îl întreb, între altele, ce citește la moment ca să-mi sugereze și mie ceva. „Stefan Zweig”, aud un răspuns franc. Îmi amintesc cu greu ce am citit de aceste autor. Ah,da! „Marie Antoinette. ” Astăzi nu cred, dar găsesc o zi potrivită să trag o fugă la „Librarius”. Poate găsesc romanul acestuia „Suflete zbuciumate” și nuvela„ Jucătorul de șah”. Ultima mă aruncă imaginar într-o rutină a politicului moldovenesc, unde unii „ jucători„ joacă cu adevărat. Mai vorbim „despre una-despre alta” ca să finalizeze cu: „Transmite-i salutări Vitalinei (e sora mea). Ai o soră- cu una-cu două nu te lasă să mori”(râde). Are cumetru-meu și inteligență, și haz.
24 iunie - marcăm Ziua Portului Popular /Iei. Am ceva în garderobă. Îmbrac și merg la băieții de la Fisc. Trebuie sa verific cine, cât și cui datorează – eu statului sau statul mie. Cu această instituție e periculos sa lași întrebări deschise.
Apropo, nu prea văd în stradă lume în „port popular”. E de vină, poate, pandemia. Doar facebook-ul este inundat de cămăși populare și ii, care mai de care. Simt că aceste atribute ale identității noastre naționale se transformă într-o modă pentru politicieni și funcționari publici. Totodată, îi înțeleg și pe cei care o poartă cu mândrie, și pe cei care o poarta pentru rețele sociale.
Veșnic mă frământ între „da” și „nu”
E trecut de amiază. Hai să mai lucrez puțin asupra unui manuscris. Sunt optimistă și sper să găsesc editură care îmi va solicita lucrarea. Sunt studii de caz despre campaniile prezidențiale din mai multe state. Cred că ar fi utila sau nu? Am dubii. Știu de ce. Sunt născută la hotar de zodii. De asta veșnic mă frământ între „da” și „nu”. Ceea ce nu este specific nici pentru săgetător, nici pentru scorpion.
De rutina de la bucătărie nimeni nu mă scutește nici azi. Am în casă trei bărbați care reprezintă trei generații - de la cei cu mămăligă și borș până la cei cu sushi.
Dacă nu ud nici azi seara mușcatele, n-o să-mi iert și n-o să mă ierte.
Joi
M-am trezit derutată. Un vis pe care încerc să-l tălmăcesc. Parc m-aș fi rătăcit într-un bloc de locuit și nu puteam sa revin acasă. Ciudat. Este percepția mea că tot mai greu înțeleg evoluțiile din țară, trendul din domeniul academic, învățământului universitar. Cred anume asta mi-a transmis subconștientul. Într-adevăr nu–mi găsesc „locuința”. La 30 iunie expiră durata contractului de muncă la ICJP. Ce surprize ore îmi aduce 1 iulie? Intelectualitatea deseori a fost marginalizată, dar nu m-am gândit ca asta se poate întâmpla în deceniul 2 al secolului XX1. Nu m-ar mira să-mi zică cineva ca e politica globalistă a masonilor.
Astăzi, dacă nu era „sindromul covid”, ar fi fost zi de prezență la Institut. Îmi organizez de sine stătător activitatea. Deschid poșta electronică și găsesc încă o lucrare pe care mi-o recomanda Academia.edu. Este bibliotecă virtuală de lucrări științifice. Am constat că, urmare a căutărilor mele pe site-ul google.scholars, am început a primi lucrări referitoare la temele pe care le cercetez. In felul acesta am adunat o biblioteca virtuală de neglijat. Astază am primit o monografie nouă. Irina Stanciugelu „Măștile comunicării. De la etică la manipulare și înapoi”. Sună frumos. Să văd.
La amiază am avut programată o întâlnire de lucru cu un coleg de breaslă din domeniul academic. Considerăm ca după 30 de ani de independență sistemul politic al Republicii Moldova nu este „fixat” încă pe niște piloni de rezistență. Discutăm despre oportunități de perfecționare a sistemului politic, definitivarea regimului de guvernare în țară, problema majorităților parlamentare vulnerabile etc.. Or, alegerea președintelui prin sufragiu universal nu înseamnă regim semiprezidențial. Părere mea că Legea Fundamentală (Constituția) trebuie să fie aprobată prin Referendum constituțional. Mai mult, deoarece acest exercițiu al democrației participative nu este luat în serios de mulți cetățeni, cred că ar fi bine de obligat prezența la referendum constituțional. Altminteri nu ne mai disciplinăm niciodată.
Îi mai spun că Declarația deputaților despre condamnarea traseismului este un frumos exercițiu PR. Atâta timp cat mandatul deputatului este unul reprezentativ, deputatul este împuternicit de votanții săi să decidă cum este corect în viziunea sa.
Avem o noutate frumoasă în familie. Sub ochii mamei, Alexandru umple o pungă pentru gătit cu o bucata de ceafă de porc și legume, le prelucrează cu mirodenii, ulei, smântână și le punem la cuptor. Băiatul nostru începe sa gătească singur. Eu cred ca așa evenimente sunt demne de mândrie pentru mamele de băieți!
Din când în când monitorizez fluxul de știri. PAS organizează un flashmob în fața Procuraturii Generale, nemulţumiţi de decizia acesteia de a nu porni investigaţia împotriva preşedintelui Igor Dodon, în baza imaginilor care arată că acesta a primit o pungă de la fostul lider democrat, în care se presupune că ar fi fost bani. Înțeleg că este o imagine frumoasă pentru simpatizanți. Dar flashmob -urile sunt, de regulă, stihia ONG-iștilor, nu a liderilor de partid, sau a generației tinere a unei formațiuni politice. Între timp nordul țării este sun apele Prutului. Totuși, politicienii trebuie să fie mai aproape de trăirile poporului și, Doamne ferește, de năpastele lui. Desigur, dacă decizia procurorului general ar fi fost alta, cererea PAS referitoare la demisia președintelui, ar fi căpătat relevanță. Deși demisia președintelui este „o modă” străină pentru noi. În zadar o fi mizat cineva ca exemplul președintelui Germaniei Christian Wulff, în 2012, când si-a anunțat demisia, după ce procurorii au cerut ridicarea imunității sale pentru a fi anchetat într-un scandal de corupție, poate inspira protagoniștii puterii de la Chișinău.
Simt oboseală. Azi o să adorm mai devreme. Și mâine e zi…
Vineri
Revin acolo unde s-a născut veșnicia
Ora 7.30. Sună telefonul. E prefixul satului de baștină, unde am păstrat casa părintească. E Nina, vecina. Un mesaj atât cald și de-al nostru: ” S-au copt vișinele și cireșele din capătul grădinii. Când veniți?” Schimbăm agenda. De asta povestea zilei a cincea va fi mai scurtă. In 2 ore vom fi la Alcedar, Șoldănești. Acolo nu voi mai avea nici timp, nici chef pentru laptop. Știu că voi prăși ceapa, fasolele, roșiile, pe care tot vecina ni le-a sădit, în absența noastră, a celor reținuți de COVID în apartamentele de la Chișinău. Pe scurt , revin acolo unde s-a născut veșnicia. Și cel puțin două zile voi iuta de toate problemele care mă macină la Chișinău și voi face varzari ca la mama, dar fără de mama… Sănătate! V-am pupat!