Despre cei 30 de ani de independență ai Republicii Moldova, o discuție cu omul de artă și diplomatul Aurelian Dănilă - fost viceministru al culturii, fost viceministru de externe și fost ambasador moldovean la București, Berlin și Viena.
Europa Liberă: Avem această discuție în ajunul celor trei decenii de la proclamarea independenței Republicii Moldova, pe 27 august se vor împlini 30 de ani. Cum a fost această perioadă pentru cetățeni și pentru stat?
Aurelian Dănilă: „Mi-am dat seama, până la urmă, că acea perioadă este văzută și apreciată din două puncte de vedere, a celor care au participat și au fost, nemijlocit, atunci pe scenă și alții, care au venit mult mai târziu, tineretul, care dă note la cele întâmplate din auzite, din ceea ce au mai citit prin presă. Ei nu știu care a fost situația. Și de multe ori sunt erori.
Pentru că, sincer să fiu, criticile cam dure pe mine mă supără. Pentru că acel timp, acel august al anului 1991 a fost unul cu totul deosebit. Și cei care erau în piață, la microfon, care aveau curajul să vorbească în Piața Marii Adunări Naționale, vreau să vă spun că nu erau lipsiți de curaj, pentru că era încă Uniunea Sovietică, încă era puterea aceea diabolică, încă erau tancuri, încă era KGB-ul. Cei care au vorbit au făcut-o din sentimente patriotice, adânci, dar uneori și fără ca să-și dea seama că sunt într-un pericol. Eu cred că pe fiecare în parte, cei care au îndrăznit să cheme poporul la independență și care vedeau o oarecare perspectivă, dar poate nici n-o vedeau, dar simțeau că dacă nu acum, atunci niciodată! Și zic că a fost un mare curaj, trebuie să le mulțumim tuturor. Chiar dacă după asta s-au întâmplat niște greșeli, din lipsă de experiență, dar a fost o perioadă extraordinară! ”
Votarea Declaraţiei de Independenţă
Europa Liberă: Dar, uitați-vă, s-a pus un fundament puternic al acestei statalități, ca după asta această statalitate să ajungă aproape la prăbușire.
Aurelian Dănilă: „Tocmai de asta spun că au fost timpurile acelea foarte complicate. Oricum, dacă se poate spune așa, timpul a fost gestionat tot de cei crescuți în Uniunea Sovietică, tot de cei educați în acel spirit. Pentru o perspectivă de independență totală și de cunoștință quo vadis nu prea avea cine. Inițial, am fost foarte mult susținuți, sprijiniți de România, chiar imediat după independență s-au stabilit relațiile diplomatice.”
Europa Liberă: România a fost primul stat care a recunoscut independența Republicii Moldova și pentru acest lucru, unii o laudă, iar alții o critică.
Aurelian Dănilă: „Aici se poate discuta foarte mult, pentru că s-ar fi putut să fie bine așa, dar s-ar fi putut să fie și rău. Tot așa cum astăzi, dacă vorbim despre Unire, aici este de gândit. Eu sunt pentru, dar nu acum, noi n-am făcut nimic pentru Unire. Noi ce, am făcut ca sudul Basarabiei să vorbească limba română, să simtă românește? Ce faci cu el, dacă te unești azi? Noi am rezolvat problema cu Transnistria? Dar ce facem cu nordul chiar, unde nu toată lumea vorbește românește și nu simte românește?”
Europa Liberă: Și acești 30 de ani nu au fost suficienți ca lucrurile astea să devină clare?
Aurelian Dănilă: „Sigur că da! Ar fi trebuit măcar să încercăm, cel puțin, dar noi n-am făcut nimic pentru asta. Eu m-am mirat și m-am bucurat, într-un fel, că dna Vlah vorbește româna, pe care nu o vorbea deloc. Adică a învățat-o. Toți ar fi trebuit s-o cunoască. De rând cu rusa, cu găgăuza, nicio problemă, dar simțul acesta era să fie complet altul. Dar nu să spună: „Voi, dacă vă uniți (adică Basarabia), noi ieșim din componența.” Am ajuns la discuțiile astea și noi vrem unire acuma să-i dăm României o bătaie de cap în plus? Noi avem ce face acasă cu unirea, pentru că este treaba noastră să aducem poporul la un numitor comun, să rezolvăm problemele de acasă. Să nu confundăm unirea cu integrarea. Noi trebuie să facem totul pentru integrare, începând de jos, de la sate, de la comune, de la primari și până sus.
Noi, nu știu de ce, începem din sus în jos să facem unirea, ceea ce nu e bine, dar trebuie să lucrăm, să unim toate componentele, astea care țin de țară. Să avem bănci împreună, să avem uzine împreună, să facem comunele care să se ajute una pe alta, să avem presă comună. Atunci da, o să ne trezim la un moment dat că, domnule, am mai făcut și în parlament o unire și s-a terminat!
Noi ce vrem acuma? De sus să facem Unirea, cu strigăte, cu sentimente? Ori e speculă, ori e neștiință. Eu vreau să vă spun că a fost o perioadă chiar rece între românia și Moldova. Începând cu a doua jumătate a lui 92, prin 93, eram acolo, am fost primul ambasador. Și era și o presă ostilă, și lucruri care deloc nu vorbeau despre o dragoste reciprocă sau acele sentimente care au fost la Podul de Flori, când toată lumea plângea, și de o parte, și de alta. ”
Europa Liberă: Plângea de bucurie?
Aurelian Dănilă: „De bucurie! Și apoi toate acestea, încet, s-au transformat într-o răceală aproape oficială și lucrurile astea erau de aici „încălzite”, mai mult, din Moldova.”
Europa Liberă: Și cum explicați Dvs. la București, fiind șeful misiunii diplomatice, că aici, la Chișinău, se dorea acea răceală a cooperării moldo-române?
Aurelian Dănilă: „Vedeți, totuși politicul e la bază. Pentru că atunci erau agrarienii în parlament și majoritatea vedeau numai Kremlinul înainte și toate relațiile – cu rușii, independenți, dar cu rușii, când nu recunoșteau niciun fel de gest din partea României, când nu recunoșteau niciun fel de ajutor din partea României. Să declari tu, după atâtea ajutoare, că „România nu ne-a dat niciun karandaș”?
Europa Liberă: Asta a spus fostul premier Sangheli.
Aurelian Dănilă: „Știți trebuie să n-ai nici pic de bun simț ca să declari așa ceva, fiind într-un asemenea post. Cu toate astea, veneau mașini cu cărți, veneau ajutoare fel de fel, era o atitudine care vorbea despre aceea că ei nu vor să ne înstrăineze. Și noi mai opuneam și rezistență! Și mai era o treabă. Au venit la conducere oamenii cu mentalitatea încă în trecut, oamenii care nici nu știu cum să conducă mai departe. Fără indicații de la Moscova, nu puteai să conduci republica singur, din cunoștințele tale. Trebuia timp. România, de fiecare dată, miza pe cineva, nu vreau să dau acum nume, care ar fi trebui să fie un lider. Și de fiecare dată greșea!”
Europa Liberă: Și care ar fi explicația?
Aurelian Dănilă: „Noi am fost atâția ani sub un anumit regim și într-o noapte nu-ți schimbi mentalitatea. N-ai cum. Toată lumea care ajungea la cârmă voia să se îmbogățească peste noapte, că nu se știe ce va fi mâine. Tot așa au înțeles mulți și economia de piață, despre care, în general nu se știa ce este, pentru asta trebuiau și cunoștințe, și experiență. Nu am avut-o, noi am fost conduși. Și încă o greșeală foarte mare: dacă erai în partidul de la putere, fără studii în domeniu, dar ai ieșit cu steagul partidului care trebuie în stradă, a doua zi te făceau ministru. Cunos asemenea exemple, dar nu vreau să le spun. Nu că sunt suntem noi așa de fire, dar lucrurile acestea se rezolvă step-by-step, în timp, numai în timp. Cu înțelegerea, eu pot să mă înțeleg cu Dvs., azi, miercuri, să zic: „Dnă Valentina, să ne înțelegem că mâine va fi vineri”. Și noi ne-am înțeles, dar mâine tot joi va fi.”
Europa Liberă: Ce rol a jucat intelectualitatea în toți acești 30 de ani de independență?
Aurelian Dănilă: „Eu cred că un rol mult mai mare decât în ultimul timp. Mă refer acum la scriitorii din acele timpuri, care au avut un cuvânt greu de spus în acei ani.”
Europa Liberă: Dar în toți acești 30 de ani? Pentru că și intelectualii s-au dat de partea partidului de la guvernare, s-au întâmplat multe locuri. Care ar fi trebuit să fie rolul și locul intelectualității într-un stat precum e Republica Moldova?
Aurelian Dănilă: „Păi, să urmeze ceea ce au început atunci, la 27 august 1991, să meargă înainte. Dar încet, încet s-au stins.”
Europa Liberă: De ce?
Aurelian Dănilă: „E o întrebare pentru care eu nu găsesc o explicație. Nu știu de ce, chiar că nu știu. Ori că până la urmă au pierdut orice speranță și înțelegeau că rolul lor este mai puțin important. Eu mă uit chiar după uniunile de creație, care au fost puternice, uniunile artiștilor plastici, a compozitorilor sau a scriitorilor. Guvernul, cei de la putere îi aveau în vedere în tot ce făceau. Acum nu-și mai bate nimeni capul de aceste uniuni de creație: dar cui le mai trebuie și acestea? Dacă am ajuns aproape până la a desființa Academia de Științe, că au luat toate instituțiile de la Academie și le-au împrăștiat pe la ministere, pe la universități – cine a făcut lucrul acesta? Cei care erau la putere, dar nu trebuiau să fie. Slavă Domnului, am văzut că acum vom avea din nou Ministerul Culturii și Ministerul Educației. E bine. Eu nu zic că am rezolvat problema culturii cu Ministerul Culturii, dar cel puțin va fi o locomotivă de specialitate, care, bine dirijată, ar merge în direcția care trebuie. E important și cine va fi în acest Minister al Culturii (bine, a auzit toată lumea cine va fi), și sperăm.”
Europa Liberă: Sergiu Prodan va fi în fruntea Ministerului Culturii.
Aurelian Dănilă: „Da, să-i dea Domnul sănătate și chibzuință.”
Europa Liberă: Haideți să revenim la consolidarea statalității Republicii Moldova, care și la acești 30 de ani nu poate să identifice o soluție durabilă pentru problema transnistreană. Atunci când erați șef de misiuni diplomatice în importante capitale, la București, la Viena, la Berlin, cât de mult era cerută opinia Dvs. despre conflictul transnistrean și ce perspective se vedeau pentru această reglementare?
Aurelian Dănilă: „Era o îngrijorare totală, în fond, dar, totodată, era și o opinie, destul de accentuată, că am pierdut Transnistria și că nu e nevoie să pierdem atâta timp, atâția nervi și bani, că până la urmă oricum nu o vom avea. Analiștii sau unele persoane a căror specialitate era să gândească, spuneau foarte clar: „Dar cum credeți voi că o să aveți voi Transnistria, când Rusia are acolo atâta armament?”.
Europa Liberă: Depozitul de la Colbasna.
Aurelian Dănilă: „Colbasna, da. Cum crezi că o să lase Rusia teritoriul acesta, când el este unul strategic între două țări și lor le vine foarte bine...”
Europa Liberă: Între două puteri.
Aurelian Dănilă: „Între două puteri, da, că este alături de Occident. Anume acolo se pot baza. Erau foarte sceptici. Să fiu sincer, eram și eu tot sceptic.”
Europa Liberă: Dar astăzi ce opinie aveți despre reglementarea transnistreană?
Aurelian Dănilă: „Eu cred că până la urmă va fi un compromis, dar greutatea va fi de partea cealaltă, oricum.”
Europa Liberă: De partea Tiraspolului, a Rusiei?
Aurelian Dănilă: „A Rusiei, sigur că da.”
Europa Liberă: Dar, apropo, în acești 30 de ani, mereu s-a vorbit despre geopolitică, despre interesele marilor puteri, care se intersectează aici, în această zonă, și că Moldova, de fiecare dată, se află la răscruce. Când se vorbește despre marea geopolitică și interesele Republicii Moldova, iată, ce loc ocupă Republica Moldova în această regiune, pentru marile puteri?
Aurelian Dănilă: „Este foarte important și pentru o putere și pentru alta, trebuie să ne dăm seama de lucrul acesta, pentru că mai ales acum când la 100 km este NATO. Pe de altă parte, și Ucraina ar vrea să intre. Vă dați seama cum se simte Rusia? Și desigur că vor depune toate eforturile posibile și imposibile, și toată diplomația, și tot ce există, numai ca să-și păstreze puterea, influența în acest teritoriu.”
Europa Liberă: Dar pe ce piloni ar trebui să se construiască dialogul dintre Republica Moldova și Federația Rusă?
Aurelian Dănilă: „Eu cred că se încearcă să se facă lucrul acesta, dar eu nu cred într-o perspectivă care ne-ar fi aranjat totalmente. Până la urmă, va fi un compromis, până la urmă cred că va fi o regiune care, oficial, se va numi Moldova, dar nu noi vom fi stăpâni acolo.”
Europa Liberă: Dar se depun eforturi ca să fie reunificate cele două maluri ale Nistrului și deseori se insistă pe ideea că cetățenii nu ar avea nimic să împartă între ei, nu s-ar dușmăni cetățenii dacă nu ar exista interesele politicienilor.
Aurelian Dănilă: „Absolut corect. Într-adevăr, cetățenii ar fi vrut demult să se rezolve lucrul acesta. Dar , iarăși, aici, geopoliticul este în capul mesei, pentru că, până la urmă, când ajungi la pietrele acestea în mijlocul țării având hotar, îți dau lacrimile.”
Europa Liberă: Hotar administrativ.
Aurelian Dănilă: „Da, dar nu poți trece. Sigur că vor fi multe ședințe, multe discuții, cu numerele de automobile, cu telefoanele, poate o școală încă se va mai deschide, lucruri de astea, câte o picătură.”
Europa Liberă: Dar există format de negocieri, 5+2, s-a internaționalizat acest conflict.
Aurelian Dănilă: „Există, dar așa cum merg ei, eu cred că încă multe emisiuni o să ai să discuți pe tema asta.”
Europa Liberă: Și pentru că acum toți așteaptă să fie investit guvernul, și toți așteaptă ca acest cabinet de miniștri să livreze rezultate, ce așteptări aveți Dvs. de la cei care și-au asumat întreaga putere în stat?
Aurelian Dănilă: „Eu nu știu dacă există astăzi, dar nici nu știu dacă poate exista, la noua guvernare, o strategie a rezolvării problemei.”
Europa Liberă: Care probleme pentru Dvs. ar fi prioritare? Există, deja s-a dat publicității un program de guvernare. Iată, Dvs., ca cetățean, în primul rând, ce așteptări aveți de la noua guvernare?
Aurelian Dănilă: „La noi, lucrurile ar fi mers un pic altfel, dacă nu ne-am fi trezit într-o capcană, în fond, sau nici nu știu cum să mă exprim, din partea justiției.”
Europa Liberă: Asta e buba bubelor, problema problemelor – justiția?
Aurelian Dănilă: „Asta e problema problemelor pentru mine, pentru că atunci când vor fi distruse toate schemele astea de existență a așa-numitei oligarhii, când acele surse de finanțare care vin vor fi îndreptate și folosite acolo unde sunt într-adevăr, dar nu strecurate numai și restul – prin buzunare. Atunci când n-om avea un demnitar care să aibă case cu trei etaje și câte două-trei mașini, se pune întrebarea: „De unde, domnule?!” Mergi prin jurul Chișinăului și vezi niște lucruri de te ia groaza. În occident, în multe orașe, nu sunt așa mașini luxoase, ca în Chișinău. De unde? Asta sunt bani, banii de aici!”
Europa Liberă: Și mulți întreabă dacă acești proprietari au vărsat impozite în pușculița statului.
Aurelian Dănilă: „Care se întreabă e foarte inteligent, pentru că alții nici nu se întreabă, pentru că știu că nu e așa, că n-a fost. N-au plătit impozitele, la noi impozitele nu se plătesc. Ceea ce în Occident se pedepsește cu judecata, oricine ai fi, dacă n-ai plătit un impozit, gata, ești...”
Europa Liberă: Amendat.
Aurelian Dănilă: „Pentru mine asta e foarte important. În căsuța asta, care există, să nu fie demolată și noi vom putea să aducem mecanismul economic la acea situație cum este în alte părți, la noi multe lucruri s-ar fi reglat, foarte multe.”
Europa Liberă: Dar multă lume blamează justiția și politicienii, cei care au ajuns la guvernare, spun că de acolo ar trebui să înceapă marea curățenie, din instituțiile statului. Dar rezistența pe interior ar putea să fie mai mare că să nu se poată începe această curățenie, promisă de politicieni și așteptată de cetățeni?
Aurelian Dănilă: „Bună întrebare. Eu, nefiind din domeniu, doar m-aș ruga la Dumnezeu ca acea rezistență să nu țină până la urmă. Și totuși, intuitiv, în parlament, mă bucur că azi în guvern vin tineri necontaminați de fostul sistem, necontaminați de felul de a fi oligarhic, că sunt băieți cinstiți, cu școală bună, o școală foarte bună, făcută în Occident, și eu cred că anume ei vor avea ambiția să demonstreze că ei pot demola toată chestia asta.”
Europa Liberă: Dar lor le trebuie sprijinul societății.
Aurelian Dănilă: „Depinde cum vor încerca să execute această reformă. Pentru că, dacă o iei prea brusc, poate să dureze. Dar depinde și de strategia pe care o vor avea acești tineri, pentru că noi, având rețeaua de socializare în toată casa, mă ierți, mă uit câtă neghiobie, cât bădărănism scriu despre lucruri bune, despre ceea ce se întâmplă bun.”
Europa Liberă: Asta vorbește despre o lipsă de cultură în societate.
Aurelian Dănilă: „Exact.”
Europa Liberă: Dar de unde începe creșterea gradului de cultură în societate?
Aurelian Dănilă: „De la grădiniță. Și pe urmă, în școală, trebuie să fie un program foarte bine determinat. în Țările Baltice, când a terminat elevul școala, el știe ce înseamnă un Rembrandt, ce înseamnă un Șișkin, cine este Victor Hugo etc. El știe să solfegieze, el știe teoria, el știe istoria muzicii, el poate cânta și, după asta, când e la facultate, el merge la teatru și are plăcere. Pe urmă el poate deveni ministru! Acolo toți umblă la spectacole, toți umblă la teatre. Cultura generală, pentru că ea este din clasa întâi sau chiar din grădiniță, în fiecare zi...”
Europa Liberă: În cultură ce schimbări trebuie să se producă?
Aurelian Dănilă: „În primul rând, educația, ceea despre ce vorbim acum. Eu nu știu care va fi structura Ministerului Culturii, dar aș fi vrut cel puțin instituțiile de învățământ artistic să revină la Ministerul Culturii și să fie acolo specialistul care să înțeleagă ce înseamnă învățământul artistic. Să nu fie cum am auzit nu demult că-l învinuia pe unul dintre directorii de instituții muzicale: „Dar de ce la voi, la vioară, un singur pedagog ia un singur elev? Nu poate să-i adune pe toți să facă lecții?” Gata, aici întrebări nu mai sunt!”
Europa Liberă: Dar în mediul rural, astăzi, se face cultură?
Aurelian Dănilă: „Foarte rău. În mediul rural, am rămas și fără de ceea ce am avut.”
Europa Liberă: O parte din căminele culturale au fost privatizate sau date în arendă, sau reprofilate.
Aurelian Dănilă: „Chiar se demolează! Am fost în satul Gălești, de exemplu, patria Anastasiei Dicescu, mare cântăreață, care în 1919 a fondat primul Conservator la Chișinău. Casa de cultură de acolo, care a fost cândva destul de frumoasă, se risipește, nici măcar n-a luat-o cineva în arendă. În altă parte fac baruri etc. Lucrul acesta trebuie foarte bine studiat, ce se întâmplă la țară... Noi în centrele raionale nu avem peste tot, să zicem, cum avem la Anenii Noi, o casă de cultură, pe care poți s-o arăți cui vrei.”
Europa Liberă: Direcțiile de cultură există în centrele raionale.
Aurelian Dănilă: „Direcțiile există și le-au comasat cu direcțiile de educație. Acuma, dacă s-au despărțit ministerele, poate vor reveni din nou, pentru că e imposibil să faci aceste două lucruri.”
Europa Liberă: Și încotro se îndreaptă Moldova, după treizeci de ani de independență?
Aurelian Dănilă: „Eu cred că suntm la punctul din care trebuie să începem să ne alegem calea pe care o vrem noi, într-adevăr, nu doar spunem că vrem, dar chiar o vrem. Pentru că este aberant ca pământul nostru, care este unul dintre cele mai roditoare, ca acești oameni care sunt aici, care au mai rămas, să nu avem o viață decentă. Înseamnă că ceva se întâmplă. Iată acel „ceva” trebuie distrus și să mergem pe o cale normală, de a ne construi locul unde locuim, locul unde existăm.”
Europa Liberă: Dar o viață decentă, în opinia Dvs, ce ar însemna? O pensie bună, un salariu bun, un loc de muncă bine plătit?
Aurelian Dănilă: „Și sate bine amenajate, cu tot ce trebuie.”
Europa Liberă: Multe sate, știți, au ajuns să fie pustii, pentru că exodul a afectat întreaga societate, un milion de cetățeni și-au găsit rostul în lume, nu acasă.
Aurelian Dănilă: „Vedeți, noi când spunem că trebuie să facem așa ca să vină lumea de peste hotare acasă, nu e chiar așa, dacă vine toată lumea de peste hotare acasă, ce le dăm noi? Le dăm un loc de muncă, le dăm cel puțin acea viață pe care o au acolo? Haideți să facem un pic de ordine acasă, ca să aibă ei la ce veni, ca să poată să deschidă o afacere, ca să poată să aibă o fermă lângă casa lui. Atunci, da, veniți, oameni buni, uitați-vă ce condiții vă dăm. Acuma nu putem face lucru acesta, nici nu știm cum s-o facem. Sunt multe lucruri la care trebuie să chibzuit mai întâi, ca pe urmă să le declarăm.”
Europa Liberă: Guvernarea și-a asumat o responsabilitate enormă, să ducă Republica Moldova pe calea cea bună și dreaptă, dar în parlament există putere și opoziție. Cum ar trebui să fie această relație între putere și opoziție în legislativ?
Aurelian Dănilă: „Puterea e atât de mare în parlament...”
Europa Liberă: 63 de mandate are partidul pro prezidențial, PAS.
Aurelian Dănilă: „... că și Constituția poți s-o modifici... ”
Europa Liberă: Nu, ca să modifice constituția, le mai trebuiesc voturi.
Aurelian Dănilă: „Câte?”
Europa Liberă: Trebuie să fie 68, două treimi din 101.
Aurelian Dănilă: „Oricum, este suficient ca să poți, totuși, ca să mergi pe calea pe care o consideri bună.”
Europa Liberă: Dar opoziția , oricum, va mai încerca să mai pună strâmbe, să mai pună bețe în roate.
Aurelian Dănilă: „De-acum încearcă. Eu mă uit cu câtă răutate reprezentanții opoziție vorbesc la briefinguri, parcă ar fi declarați dușmani. Stați, mă oameni buni, sunteți în opoziție, dar o opoziție constructivă, foarte bine. Atunci când nu vă place ceva, spuneți că nu vă place, hai să ne mai gândim, votăm sau nu votăm, dar nu cu atâta răutate, să ieși și să inventezi fel de fel de fleacuri.”
Europa Liberă: Dar cum s-a guvernat țara pe timpul dlui Voronin și a dlui Dodon?
Aurelian Dănilă: „De guvernarea dlui Dodon mi-e foarte greu să vorbesc, pentru că, în fond, n-a fost guvernare, a fost altceva, cred că încă se va studia fenomenul și ce s-a întâmplat în timpul acesta, cine a avut de la această guvernare tot ce trebuia să aibă sau o parte din ceea ce trebuia să aibă cetățeanul. Iar Voronin a fost o personalitate, pe timpul lui s-au făcut multe lucruri bune. Și dacă s-a spus să se facă, s-a făcut. Dar era un regim, totuși, totalitar și, până la urmă, ele trebuia să treacă în altceva, ceea ce nu s-a întâmplat.”
Europa Liberă: Și acum că s-au regăsit într-un bloc, PCRM și PSRM, au procedat corect? Va rezista această alianță dintre cele două entități politice?
Aurelian Dănilă: „Dacă vor exista numai din cauză că și unul și altul se vor teme să nu piardă, personal. Pentru că s-au unit tot reieșind din ideea că dacă ne unim, intrăm ușor în parlament. Atât. Nu pentru că au înțeles că împreună vor obține majoritate sau că împreună vor genera niște idei că vor scoate țara din impas. Au fost chestii personale. Să intrăm în partid ca să nu ne fie urât să stăm acasă.”
Europa Liberă: Ce mesaj aveți pentru cetățeni la această aniversare de 30 de ani de la proclamarea independenței?
Aurelian Dănilă: „Eu aș fi vrut mult ca lumea să înțeleagă că cei 30 de ani care au trecut – au trecut. Și să ne uităm mai puțin în urmă, noi trebuie să ne uităm mai mult înainte, pentru că, într-adevăr avem o perspectivă bună, într-adevăr, putem să facem o țară frumoasă, cu tot ce ne dorim. Un pic de răbdare, de chibzuință, de răbdare, de cultură, dacă vreți. Și ziua de mâine o văd frumoasă.”
Europa Liberă: Mulțumim foarte mult pentru această discuție și vă mai așteptăm.
