Sub sigla LARICS, Dan Dungaciu publică în secțiunea de bloguri de la „Adevărul” un articol despre una din manipulările acutizate în Republica Moldova: ideea că există un binom conflictual Dodon-Plahotniuc e falsă, consideră autorul. Cea mai recentă dovadă este suita de declarații ale președintelui Dodon: a repetat mai întâi că va candida cap de listă la socialiști pentru alegerile parlamentare, întrucât legea nu îl împiedică. Va rămâne însă apolitic, deși va fi în campanie. Apoi, poziția i s-a înmuiat brusc, aparent în urma criticilor președintelui Parlamentului Andrian Candu că nu respectă principiile Constituției. „Cred că este prematur să spun dacă voi merge (cu socialiștii) sau dacă voi merge în general”. În clipa de față, numele lui Igor Dodon nu se regăsește pe lista de candidați depusă de PSRM, iar domnia sa a declarat că „instituţia prezidenţială nu ar trebui să se prindă în lupta electorală”. Între Dodon și Plahotniuc nu există niciun război politic fără milă care ar ilustra bătălia geopolitică enormă care s-ar defăşura la Chişinău între Est (Dodon) şi Vest (Plahotniuc) (…) este (doar) o dezinformare crasă”, subliniază Dungaciu.
Un alt blogger de la „Adevărul”, Lulea Marius Dorin, aruncă un reproș apăsat autorităților române: au golit Republica Moldova. „Politica României de acordare a cetăţeniilor cu aşa mare uşurinţă se dovedeşte la acest moment falimentară pentru interesul strategic al Ţării în regiune”, spune el, reproșându-le însă și moldovenilor că, odată primit pașaportul românesc, mulți „au renunţat la bătălia pentru Ţară căci pentru ei a fost una câştigată”. Conducerea de la București e slabă rău în opinia lui Lulea Marius Dorin: dacă-și închipuie cumva că un million de noi cetățeni români „vor da din timpul şi din banii lor ca să se prezinte la vot” se înșeală. „Nici dacă ar fi programat-o Rusia nu ar fi ieşit atât de bine. Se bucură Moscova de câtă prostie poate să existe la Bucureşti şi câtă lipsă de viziune”.
Pe platforma Ziare.com poate fi citit un interviu în două părți cu Ana Blandiana, realizat de Magda Grădinaru. Poeta spune că, în România „Ura ca un fel de combustibil al istoriei a fost organizata dupa 1989, (…) oamenii au fost ostilizati unul contra altuia – o strategie care a menținut PSD la putere, chiar și atunci când a pierdut alegerile. Și chiar dacă cei de la putere nu mai au ideologia comunistă, rețeaua Securității care domina țara atunci o domină în continuare, uneori formată chiar din aceleași persoane sau din copiii lor”.
Ana Blandiana, care a fondat și a condus Alianța Civică în anii nouăzeci, spune că foarte de curând și-a pierdut speranța. „Ceea ce se întâmplă acum, față de ce se întâmpla în timpul lui Iliescu, este mai greu de suportat. Atunci mai exista o umbră de sens, bănuiala că explicația este ideologică. Acum este umilitor, în primul rând prin vulgaritate și prostie, prin înlocuirea interesului național cu interesul de a scăpa de închisoare al unor delicvenți. Cred că am început să fiu cu adevărat deprimată în momentul în care mi-am dat seama că deși Piața Universității nu a fost în preistorie și tot ce s-a întâmplat la început în Piața Victoriei semăna leit cu ce a fost în Piața Universității, momentele nu se legau”.
