Miercuri am trecut pe lîngă Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă. Instituţia din centrul Chişinăului era luată cu asalt de zeci de bărbaţi tineri, puternici, gălăgioşi.
Bărbaţii aceia cîştigaseră dreptul de a munci în Israel şi veniseră să-şi pună la punct actele. Mi-a trecut prin minte gîndul că RM pierde nişte braţe de muncă importante. Aceşti bărbaţi viguroşi ar fi putut să dezvolte economia naţională, să ridice PIB-ul autohton, să contribuie la facerea pensiilor pentru vîrstnici. E păcat că pleacă. Apropo, conducătorii care se pregătesc serios de alegeri şi ne bombardează acum cu realizări ce zic despre bărbaţii cu pricina? Nu au nişte locuri de muncă bune pentru ei?
M-am apropiat şi am legat o discuţie cu cîţiva dintre bărbaţii puternici. Mi-au spus că sunt decepţionaţi de ofertele existente pe piaţa muncii din Moldova şi că plecarea în Israel e o mare şansă.
„Aişi dijeaba lucrezi. Cu salariile estea mori de foame!” mi-a declarat un flăcău apatic, cu o şapcă de baseball.
I-am rugat să-mi vorbească pentru un Video live pe pagina de Facebook a Europei Libere şi am constatat cu tristeţe că bărbaţii puternici nu vor să-mi spună nimic.
„Dacă vrei să ne filmezi, nu spunem nică. Nu ne trebuie nouă asta. Hai, pa!”
Ce-o fi la mijloc? Le e ruşine? Se tem de ceva? Sau poate încercarea mea de a-i filma nu e corectă? Poate am pătruns brutal în intimitatea lor?
