Un sfârșit de săptămână complex, astăzi și mâine, presa ocupându-se azi simultan de summitul Europa-Africa de la Bruxelles, ce va fi precedat de o reuniune specială a liderilor UE dedicată discutării Ucrainei, dar și de reuniunea de ieri și azi a miniștrilor apărării din NATO, unde relațiile cu Rusia constituie principala temă.
În paralel se mai deschid mâine și lucrările marii Conferințe pentru Securitate de la München, care se ține anual reunind participanți din mediile politice cele mai înalte ale planetei și unde, de asemenea, criza din Ucraina va fi unul din principalele subiecte.
La Londra, The Guardian anunță că NATO se pregătește să trimită în Europa de est noi unități de luptă (battlegroups, printre care se numără și forțele franceze ce vor fi desfășurate în România), deoarece nu se remarcă nici un semn că Rusia s-ar pregăti într-adevăr să retragă fie și parte din trupe.
Ba chiar dimpotrivă, The Times, tot la Londra, scrie că Rusia își mută în realitate trupele în poziții de atac în apropierea Ucrainei. The Washington Post trece în revistă în detaliu întreaga situație, după ce un înalt responsabil militar SUA a declarat presei că departe de a se retrage, Rusia a deplasat la granița Ucrainei 7.000 de militari suplimentari”, cum o relatează New York Times.
Tot The Guardian trece în revistă diferitele note și nuanțe de sarcasm și ironie la care politicienii și parte din presa rusă supun guvernele și mass media din Occident pentru “ziua non invaziei”.
Tabloidele britanice în special, precum Daily Mail și Daily Mirror, anunțaseră data de miercuri 16 februarie ca dată sigură a atacului împotriva Ucrainei.
Vladimir Putin în vremea aceasta caută să minimizeze realitatea tensiunilor și a conflictului potențial. Astfel, cum o subliniază, la Moscova, Kommersant, Ucraina nici măcar nu a fost evocată în discuția sa de ieri, miercuri 16 februarie, cu președintele Braziliei Jair Bolsonaro, care l-a vizitat chiar în ziua anunțată în Occident ca fiind cea a invaziei.
În paralel, același Kommersant oferă și un interviu cu Wolfgang Ischinger, președintele Conferințe pentru Securitate de la München, care deplânge faptul că Putin a decis anul acesta, pentru prima oară în 20 de ani, că nu doar că el nu va participa, dar că Rusia nu va trimite niciun reprezentant.
În capitala Bavariei, unde sunt așteptați 600 înalți participanți la această Münchner Sicherheitskonferenz, au fost mobilizați 3.500 de polițiști din întregul land, iar măsurile de securitate sunt drastice.
Cum o scrie Süddeutsche Zeitung, printre participanți se vor număra, vineri și sâmbătă, 18-19 februarie, 30 de șefi de stat și de guvern, 100 de miniștri, înalți militari și reprezentanți ai afacerilor, ai organizațiilor internaționale și neguvernamentale, inclusiv cancelarul federal Olaf Scholz, secretarul general ONU António Guterres, președinta Comisiei UE Ursula von der Leyen, secretarul general NATO Jens Stoltenberg și președintele ucrainean Volodimir Zelenski.
Back in the USSR: statuia Beatleșilor din Donețk
În Franța, unde presa a fost mult mai prudentă decât în Marea Britanie, evitând să speculeze în legătură cu o dată precisă a invadării Ucrainei de către Rusia, Libération publică astăzi un mare reportaj exclusiv în Donbasul separatist, total rupt de lume, cu ieșire doar spre Rusia și unde vreme de opt ani numai reporterii ruși au fost bineveniți.
Libération a reușit să viziteze în voie capitala uneia din cele două “republici populare”, Donețk, în căutarea celebrei, în Ucraina, statui a grupului Beatles, în fața clubului «Liverpool», însă descoperă acolo doar clădirea abandonată, cu intrarea blocată cu saci de nisip, după ce sălile clubului au servit drept temnițe în 2014.
Patru pagini întregi de ziar, cu superbe fotografii. Pe străzi circulă gărzi cu kalașnikoave, iar întregul oraș, cu fațade decrepite și cratere de obuz în străzi, se arată împietrit într-o mitică eră sovietică.
Peste graniță, la Kiev, Volodimir Zelenski, prins într-o poziție imposibil de menținut vreme îndelungată, a părut, miercuri, că ar fi gata să renunțe la țelul Ucrainei, înscris în Constituție, de a adera la NATO. Acesta ar putea fi doar “un vis”, a spus el. Ba chiar, The New York Times a scris că președintele ucrainean caută să organizeze un referendum, care ar putea duce la abandonarea ideii de a intra în NATO, acceptând astfel una din cererile principale ale lui Putin.
Polonia și Ungaria amenință să blocheze UE
Amenințate la buzunare, după ce ieri Curtea de Justiție a Uniunii Europene a respins cererea Ungariei și Poloniei ca fondurile Europene să nu fie condiționate de respectarea statului de drept (cum am detaliat-o în revista presei de ieri), cele două țări se tem acum că vor vedea Comisia Europeană reducând sau tăindu-le subvențiile.
Or, Polonia așteaptă 24 de miliarde de subvenții și 12 miliarde în împrumuturi. Care va fi acum urmarea deciziei Curții Europene? Cum comentează, la Paris, Le Monde, în numărul său datat joi 17 februarie, plutește teama acum că cele două capitale, Budapesta și Varșovia, ar putea, ca răzbunare și represalii, să încerce să blocheze funcționarea instituțiilor europene.
Deja Varșovia a anunțat că nu va semna concluziile summitului de joi și vineri, de la Bruxelles, dintre UE și țările Uniunii Africane. Mesajul trimis celorlalte capitale de către guvernul lui Mateusz Morawiecki, scrie Le Monde, este limpede: câtă vreme va fi privată de fondurile pe care le așteaptă, Polonia nu va coopera cu restul Uniunii.
Salut nazist în Parlamentul European
Parlamentul European a discutat ieri, miercuri, situația statului de drept în Polonia și Ungaria, iar deputatul bulgar Anghel Djambazki (Ангел Джамбазки), din grupul eurosceptic ECR (din care face parte, din România, eurodeputatul Cristian Terheș), a făcut salutul nazist, cu brațul drept ridicat în față, strigând: — „Nu vă vom permite niciodată să ne spuneți cum să vorbim și ce să facem. Trăiască Bulgaria, Ungaria, Orbán, Fidesz și Europa statelor naționale!”.
De asemenea, el a calificat pe Twitter drept „o abominație” decizia Curții de Justiție a UE care a validat miercuri mecanismul, contestat de Varșovia și Budapesta, ce permite privarea de fonduri europene a unei țări în care se constată încălcări ale legilor UE.
(Detalii suplimentare și fotografii cu eurodeputatul bulgar făcând ieri salutul nazist în amfiteatrul plenarei Parlamentului European pe site-urile bulgare Sega și Dnes, dar un scurt video poate fi văzut și aici.)
Ursula not very Handy
Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a anunțat ieri că pentru moment Europa poate să se lipsească de gazul rusesc și că rezervele sunt suficiente în UE, cel puțin până la sfârșitul acestei luni.
Iată însă că mult cititul și temutul săptămânal politico-satiric francez Le Canard enchaîné îi face în ultimul număr un portret scris cu vitriol (accesibil doar în ziarul imprimat, pe hârtie), plin de sarcasm și iritare civică în fața felului în care ea refuză să-și facă publice (deși este obligată) schimburile de SMS-uri cu conducerea laboratoarelor Pfizer pentru a încheia un contract în care Europa a plătit un preț pe care mulți experți îl consideră excesiv.
Titlul portretului, în stilul malițios al celebrei publicații franceze (care rivalizează în asta cu Charlie Hebdo) se bazează pe un joc de cuvinte greu de tradus: «Ursula von der Leyen: Elle labo dire» (joc de cuvinte pe: «Elle a beau dire»). “Labo” vine de la “laboratoire”, desigur… cum ar veni: “Ursula elaboratorează”… cu Pfizer.
Nimic nu pare s-o tulbure pe președinta Comisie europene, constată Le Canard. Mereu elegantă, sigură de sine, ea refuză să-și arate SMS-urile cu conducerea Pfizer, deși Ombudsmanul european a intervenit criticând-o și informând-o că e obligată să-și facă cunoscut conținutul telefonului mobil de serviciu (telefon pentru care germanii au un nume fantezist și inexistent în engleză: «Handy»).
În plus, ieri, miercuri 16 februarie, von der Leyen și-a anulat participarea la dezbaterea din Parlamentul European dedicată statului de drept în Polonia și Ungaria (și în care, vezi mai sus, un eurodeputat bulgar a făcut salutul nazist). Motivul anulării participării lui von der Leyen a fost că ea a trebuit să meargă la un «eveniment» în Germania organizat… de Pfizer. Asta, constată Le Canard, alimentează teoriile complotiștilor din Parlament.
La Bruxelles, însă, continuă Le Canard, în cadrul încorsetat al instituțiilor UE, nimeni nu vorbește pe față despre asta, justificarea fiind că acum, în plină criză ucraineană, nu este momentul pentru a slăbi autoritatea Comisiei.
Dar și în Germania, unde ea a fost ministra apărării, înainte de a fi propulsată la Bruxelles printr-o înțelegere Macron-Merkel, Ursula a lăsat o amintire execrabilă, după ce a acordat contracte de consultanță unor firme străine, în special americane, precum McKinsey. Contracte acordate fără a fi respectat regulile.
Comisia din Bundestag care trebuia să o ancheteze pe Ursula von der Leyen chiar în momentul în care ea devenise șefa Comisiei Europene a descoperit că telefonul ei mobil de serviciu („Handy’’) de atunci fusese șters și curățat de orice informație, conținutul fiind reinițializat, obliterat în totalitate.
Straniul caz a fost dezvăluit atunci de săptămânalul Der Spiegel, iar un deputat ecologist din comisia Bundestagului, specialist în chestiunile militare, Tobias Lindner, a depus — fără succes — plângere pe lângă procuratura Berlinului pentru « distrugerea de dovezi » în cadrul unei anchete.
Handy = telefon mobil în germană. Asta ne îngăduie și o reflecție lingvistică finală, despre cum obiecte sau noțiuni fundamentale cotidiene își iau numele din altă limbă... însă un nume care este inexistent sau neuzual în acea limbă. Așa a fost, de pildă, cu românescul pickup [picap], gramofonul modernizat pentru a asculta înregistrări pe discuri de vinil, termenul pickup nefiind niciodată folosit în engleză pentru acel dispozitiv (în SUA, pick-up este... o camionetă). La fel, în germană un telefon mobil este numit în mod misterios... Handy, cum nu s-a spus absolut niciodată în engleză.
Dar să nu uităm că tot de la o greșeală lingvistică a venit numele acelui mic aparat portabil pentru ascultat casete pe care un japonez nevorbitor de engleză l-a numit odată... walkman, numele rămânând pe vecie, chiar și după dispariția ilarului obiect.
În sfârșit, cu toate acuzațiile aduse ei, încheie același Canard enchaîné, folosind un alt joc de cuvinte, care de astă dată e identic cu cel corespondent din română: totuși, «să nu vindem pielea Ursulei»…
