Centrul teatral Gogol de la Moscova a prezentat premiera spectacolului „Baroc” de Kiril Serebrenikov, montat fără prezența fizică în teatru a cunoscutului regizor și critic al Kremlinului. Este al doilea proiect de acest fel al lui Serebrenikov, care de mai bine de un an se află în arest la domiciliu.
Kiril Serebrenikov este autorul piesei, regizorul, scenograful și designerul de costume – se spune în afișul spectacolului „Baroc”, de pe site-ul teatrului. Repetițiile au avut loc sub „îndrumarea strictă” a regizorului, fiind înregistrate pe video și transmise lui Serebrenikov prin avocatul său.
Din august 2017, Kiril Serebrenikov se află în arest la domiciliu, fiind acuzat, împreună cu alți colegi, de delapidarea a 133 de milioane de ruble din bugetul alocat de ministerul culturii de la Moscova pentru proiectul teatral „Platforma”. Serebrenikov nu-și recunoaște vina și spune că dosarul este fabricat.
Asociația criticilor de teatru l-a declarat pe Serebrenikov „Omul anului”. În noiembrie, la Zurich, a avut loc premiera operei lui Mozart „Così fan tutte”, în regia lui Serebrenikov, și tot în timp ce se afla în arest la domiciliu au fost încheiate filmările peliculei „Leto” („Vara”).
„Eu singur aleg că fiu trofeu, să merg la moarte. Eu vreau asta”, a declarat regizorul.
Nici spectacol, nici operă: un manifest scris de Kiril Serebrenikov în arest la domiciliu. Piesa se numește Baroc și nu doar pentru că în spectacol este folosită muzica acelei epoci.
Odin Lund Biron, actor de la Moscova spunea pe această temă: „Cuvântul baroc este de la franțuzescul baroque, ceea ce înseamnă o perlă de formă neregulată. Și este o interpretare bestial de frumoasă, extrem de poetică. În general, Kiril vroia ca acest spectacol să fie despre oamenii-greșeală. Despre oamenii-greșeală, care nu au ieșit așa cum trebuie. Și din aceste greșeli și constă principala frumusețe a omenirii.”
Kiril Serebrenikov a căutat acești oameni-greșeală printre personalitățile istorice. Ioana d'Arc, Andy Warhol, Jan Palach, studentul ceh care s-a autoincendiat în semn de protest față de ocuparea Cehoslovaciei de trupele blocului sovietic în 1968…
Evgheni Kulaghin, regizor moscovit este de părere că: „Acești artiști au fost în anumite situații-limită. Iată de ce aici este Andy Warhol, Ioana d'Arc. Iată de ce aici e cea mai înaltă stare care poate să existe atât în muzică, cât și în viața omului.”
Baroc este practic primul spectacol montat de Kiril Serebrenikov după plasarea lui în arest la domiciliu. Au mai existat baletul Nureev și spectacolul Micile Tragedii, dar acestea au fost începute când regizorul era încă în libertate. Pentru Baroc, actorii filmau repetițiile și transmiteau înregistrările regizorului.
Evgheni Kulaghin subliniază: „Kiril este autorul acestui spectacol, el a scris și scenariul și a creat și costumele, dar nu le-a putut transpune în viață din cauza situației pe care o cunoaștem. Iată de ce de acest spectacol m-am ocupat eu, filmam repetițiile, îi arătam aceste repetiții prin intermediul avocatului și el venea cu comentariile lui.”
În baza acestor notițe și a fost creat Baroc, spectacolul care din punct de vedere tehnic este cel mai complex din toată istoria Centrului Gogol de la Moscova – cu dansatori, muzicieni, cântăreți de operă, cu secvențe video din filmele lui Tarkovski și Antonioni.
Dmitri Haritonov, avocatul lui Kiril Serebrenikov, adaugă: „Kiril a gândit acest proiect, Kiril l-a scris, Kiril a făcut scenariul și componenta muzicală. A fost scris scenariul – cine și unde stă, cine și cum se întoarce, cine și ce face. Și el a scris comentariile lui pe marginea fiecărei scene – ce și cum trebuie schimbat. Eroii spectacolului vorbesc cu cuvintele filosofilor, pictorilor și activiștilor de la mijlocul secolului XX. La bază stă anul revoltelor 1968, care prin atmosferă și evenimente se aseamănă cu zilele noastre.”
Potrivit actorului Odin Lund Biron, „Baroc este momentul când trebuia regândit momentul din care tocmai ai plecat și direcția în care te îndrepți. Ceea ce fusese înainte de Baroc – Renașterea, nu mai era ceea ce trebuie, regulile de acolo nu mai funcționau, erau imposibile, învechite. Oamenii aveau nevoie să se miște mai departe.”
Motto-ul spectacolului este un citat din Gilles Deleuze, „eroii din Baroc înțeleg foarte bine că nu halucinațiile simulează realitatea, ci însăși realitatea este halucinogenă.”
Iar regizorul Evgheni Kulaghin spune: „Este ca un moment de catharsis, momentul depășirii unor lucruri, momentul verbalizării, momentul strigătului, momentul unor trăiri duse la extrem - disperare, luptă, forță…”
La finalul spectacolului – inevitabila victorie asupra forțelor celor vechi și răi. Și, ca un simbol al prezenței nevăzute a autorului și regizorului – un muzician în cătușe.
