Linkuri accesibilitate

Basarabia în cadrul României reîntregite: Reforma justiției (3)


Chișinău la începutul sec. XX

Eforturile statului român în perioada de după Unire s-au îndreptat spre traducerea legilor locale basarabene, a celor mai uzuale legi ruse, a jurisprudenţei Curţii de Casaţie din St. Petersburg, dar mai ales asupra unui plan de armonizare a fondului dreptului din Basarabia cu principiile formale de organizare judecătorească din Vechiul Regat.

Acționând în acest sens, Ministerul Justiţiei a aprobat, la solicitarea lui Vespasian Erbiceanu, trimiterea în Basarabia a câtorva magistraţi, cunoscători ai limbii ruse, din care s-a constituit o comisie de traducere.

Cu sprijinul lui Petru Cazacu, preşedintele Consiliului Director al Basarabiei, care, între timp, renunţase la tratativele cu magistraţii ruşi pentru angajarea lor în funcţie, Erbiceanu face propuneri Ministerului Justiţiei pentru aprobarea comisiei de redactare a proiectului de organizare a justiţiei din Basarabia. Componenţa comisiei, aprobată de minister, era următoarea:1) Vespasian Erbiceanu, consilier tehnic pe lângă Comisarul Guvernului Român (în această funcţie este numit prin adresa Ministerului Justiţiei nr, 6061 din 30 iunie 1918 ); 2) Ion Pelivan, avocat, fost magistrat; 3) Pavel Crăciunescu, magistrat; 4) Gheorghe Grosul, Directorul Justiţiei din Basarabia; 5) Petre Davidescu, magistrat din Vechiul Regat; 6) Vasile C. Popovici, magistrat din Vechiul Regat.

Vespasian Erbiceanu
Vespasian Erbiceanu


Magistraţii ruşi, nemulţumiţi de conceptul noii reforme, au convocat la 16 august o întrunire în scopul tergiversării procesului de naţionalizare a justiţiei. Intervenţia hotărâtă a lui Erbiceanu, în plenul acestei şedinţe, a făcut ca magistraţii să se împrăştie fără a lua vreo decizie. A eşuat şi ultima propunere făcută acestora: de colaborare în vederea examinării dosarelor aflate pe rol în Tribunal, fiind asigurații că sunt dispensaţi de jurământul de credinţă noii administraţii şi admiţându-se chiar ca o parte din instanţe să funcţioneze în limba rusă.

În pofida acțiunilor subversive, noul proiect de organizare a justiţiei pe baze naţionale a fost aprobat, la 6 octombrie, prin decretul-lege nr. 2770, ce a avut la bază proiectul comisiei conduse de Erbiceanu. Acesta a intrat în vigoare la 15 octombrie 1918 şi era însoţit de un memoriu care cuprindea o scurtă schiţă istorică asupra justiţiei din Basarabia, înainte şi după evenimentele de la 1812, precum şi metodele tehnico-juridice folosite la întocmirea proiectului (ulterior la decret a fost alăturată şi expunerea de motive). Data de 15 octombrie a fost stabilită pentru deschiderea noului (de fapt primului) an judecătoresc naţional în Basarabia.

Potrivit decretului-lege nr. 2770 (compus din 74 articole), justiţia în Basarabia se organiza astfel: ca limbă oficială a instanţelor judecătoreşti era decretată limba română (art. 1 din decret-lege), iar pentru persoanele care nu cunosc limba română s-a instituit corpul translatorilor (art. 5);

Lucrarea fundamentală a lui Vespasian Erbiceanu
Lucrarea fundamentală a lui Vespasian Erbiceanu


- instanţele judecătoreşti din Basarabia urmau să aplice legile în vigoare în Basarabia, cu unele derogări prevăzute în decret (art. 2); - în fiecare din cele nouă judeţe ale Basarabiei s-au instituit judecătorii de pace în calitate de instanţe de fond (în total 83 de astfel de judecătorii), al căror număr, întinderea circumscripţiilor şi reşedinţa judecătoriilor fiind anexate la finele decretului-lege (art. 11); - în oraşele de reşedinţă ale fiecăruia din cele nouă judeţe s-au înfiinţat câte un tribunal de judeţ (art. 21) şi un parchet (art. 27); - în Chişinău a fost înfiinţată Curtea de Apel (art. 32) a cărei circumscripţie teritorială cuprindea toate judeţele Basarabiei (Curtea era compusă din două secţii, una civilă şi alta penală, era a patra ca mărime după cea din Bucureşti, cu şase secţii, şi cele din Cluj şi Timişoara, identice, cu câte trei secţii fiecare); - în fiecare judeţ se instituie câte o Curte cu juraţi (art. 44); - se menţine instituţia notarilor, în organizarea lor anterioară (art. 47), competenţa şi funcţionarea acestora fiind puse sub controlul preşedintelui tribunalului din judeţ (art. 52); - s-a înfiinţat pe lângă Curtea de Apel din Chişinău corpul avocaţilor, a cărui organizare şi funcţionare era determinată de legile în vigoare în Basarabia, cu unele derogări prevăzute în decret (art. 55); - penitenciarele din Basarabia au fost puse sub jurisdicţia Ministerului Justiţiei (art. 62).

Pentru ca justiţia basarabeană să funcţioneze normal, avându-se în vedere faptul că o parte a populaţiei nu cunoştea limba română, decretul-lege stipula în mod expres că, la fiece instanţă, unul sau câţiva judecători, în funcţie de numărul magistraţilor, vor fi selectaţi din rândul persoanelor care cunosc limba rusă.

Din data de 9 octombrie 1918 Vespasian Erbiceanu, prin înaltul decret regal nr. 2800, a fost numit prim-preşedinte al Curţii de Apel din Chişinău. Pentru a da posibilitate tuturor magistraţilor numiţi să sosească la Chişinău, deschiderea anului judecătoresc a avut loc cu o săptămână mai târziu decât prevedea decretul-lege - la 22 octombrie 1918.


Organizarea şi funcţionarea justiţiei din Basarabia pe baze naţionale necesita şi un suport intelectual românesc, ceea ce la momentul deschiderii anului judecătoresc era încă dificil de asigurat. Majoritatea corpului judecătoresc filorus a refuzat să depună jurământ noii administraţii, refugiindu-se peste Nistru, în Ucraina. Puţinii magistraţi moldoveni, în marea lor majoritate cu studiile făcute în Rusia, conştienţi de misiunea istorică ce le-a revenit, de a face, în sfârşit, justiţie în limba română, în baza legilor naţionale, au acceptat posturile de magistrat în diferite instanţe.

Un rol important în propagarea ştiinţei juridice, istorice şi sociale româneşti după 1918 l-a avut şi prima revistă juridică editată vreodată în Basarabia – „Cuvântul Dreptăţii”. Publicaţia a fost fondată, la iniţiativa lui Vespasian Erbiceanu, de un grup de magistraţi, procurori, avocaţi de la diferite instanţe judecătoreşti din Basarabia. În fruntea revistei (în calitate de director), la şedinţa de constituire, a fost ales Erbiceanu. Primul număr al „Cuvântului Dreptăţii” a apărut la 15 ianuarie 1919. Ulterior, revista s-a editat cu regularitate 10 numere pe an, timp de 12 ani.

Pentru a familiariza mediul judecătoresc şi societatea basarabeană cu istoricul dezvoltării şi aplicării dreptului în Basarabia, Erbiceanu iniţiază şi publică în această revistă, timp de câţiva ani, mai multe studii. Studiind minuţios dreptul local basarabean, publică în anul 1920 o lucrare de proporţii, Legiuiri locale basarabene, istoric, texte şi jurisprudenţă, în care demonstrează, pe baze juridice şi istorice, continuitatea aplicării dreptului românesc în Basarabia (în pofida neglijării, aproape totale, pe parcursul celor mai bine de 100 de ani de dominaţie rusă, de către magistratura basarabeană rusificată) şi abuzurile administraţiei ruse în administrarea justiţiei în provincie.

Consiliul Directorilor din Basarabia (27 martie - 27 noiembrie 1918)
Consiliul Directorilor din Basarabia (27 martie - 27 noiembrie 1918)


Argumentele în favoarea urgentării unificării legislative erau numeroase, printre care se invoca şi motivul că aplicarea în continuare a legislaţiei ruseşti în justiţia basarabeană nu numai că este dăunătoare bunei funcţionări a justiţiei, ci constituie o adevărată piedică în dezvoltarea vieţii juridice şi a conştiinţei româneşti. Totodată, legislaţia rusească era în completă discordanţă cu tendinţele egalităţii în faţa justiţiei, multe prevederi conţinând principii de drept feudal.

Extinderea legislaţiei româneşti pentru întreaga Basarabie şi unificarea legislaţiei era necesară şi prin faptul că în Basarabia se aplicau, de fapt, ca urmare a politicii Imperiului rus, trei sisteme de drept, şi anume: a) legile locale moldoveneşti cu unele instituţii din dreptul civil rus, în centrul şi nordul Basarabiei (potrivit Regulamentului din 29 februarie 1828); b) Codul Civil român, în judeţele din sudul Basarabiei (Ismail, Bolgrad şi Cahul), introdus aici din momentul promulgării lui de către domnitorul Al. I. Cuza în 1865, neabrogat de autorităţile ruse după 1878, când aceste judeţe au fost reanexate la Imperiul rus; c) legislaţia civilă rusă aplicată în judeţul Cetatea Albă încă din 1828, potrivit art. 63 din Regulamentul din 1828 (pe motivul că în acest judeţ nu ar trăi moldoveni).

După numeroase discuţii, conferinţe şi consultări ţinute în cadrul Cercului de studii juridice, s-a propus autorităţilor centrale de la Bucureşti studierea posibilităţii unificării legislative a Basarabiei cu legislaţia din Vechiul Regat. La începutul lunii mai 1919, o comisie specială a Ministerului Justiţiei, din care au făcut parte şi Vespasian Erbiceanu, Pavel Crăciunescu şi Theodor Inculeţ, a aprobat planul acestei extinderi; se prevedea metoda unificării prin extindere a legislaţiei româneşti, menţinându-se, după caz, şi unele dispoziţii ruseşti. Astfel, începând cu 1 iunie 1919 s-au pus în aplicare dispoziţiile codurilor române penale şi de procedură penală, legea flagrantelor delicte, legea pentru organizarea poliţiei generale a statului, legea poliţiei rurale.

De la 1 iulie 1919 s-au introdus dispoziţiile Codului Comercial român, ale legii înscrierii firmelor, legii mărcilor de fabrică, ale legii camerelor de comerţ şi ale legii titlurilor la purtător, etc., iar cu începere de la 1 august 1919 s-au introdus unele din dispoziţiile Codului Civil, ale procedurii civile şi ale legii judecătoriilor de ocoale. Cu începere de la 15 septembrie 1919, s-a pus în aplicare legea taxelor de timbru. În luna septembrie 1923, când Vespasian Erbiceanu a fost transferat la Bucureşti, justiţia basarabeană era în mare parte naţionalizată, rămânând doar de extins complet procedura civilă, restul Codului Civil, legea autentificării actelor şi alte câteva legi, solicitate de Vespasian Erbiceanu, dar neaprobate de legiuitor.

Vezi comentarii

Despre blogul centenarului 1918 - 2018

1918 – 2018. Un centenar văzut de pe ambele maluri ale Prutului, de istoricii Octavian Țîcu de la Chișinău și Dorin Dobrincu de la Iași.

Timp de un an și jumătate, cei doi istorici vor analiza, dezbate (poate și în contradictoriu) și comenta evenimentele anului 1918 si repercusiunile acestora până astăzi. Țelul acestui blog „în tandem” nu este numai de a arunca o nouă privire asupra anului 1918 dar și de a demistifica multe locuri comune ale istoriei contemporane, de a repune in contextual lor istoric „corect” fapte și persoane deseori manipulate de politicieni, de presă sau chiar de istorici.

Istoricul Octavian Țîcu, Chișinău
Istoricul Octavian Țîcu, Chișinău

„… fenomenul Unirii de la 27 martie 1918 trebuie privit într-un context amplu al transformărilor la nivel european și regional, în care efectul cumulat al războiului mondial, al revoluției ruse, al pretențiilor teritoriale din partea Ucrainei independente exprimate față de Basarabia și al pericolului bolșevizării, a determinat opțiunea provinciei pentru revenirea în cadrul statului român întregit.” (Octavian Țîcu, Cercetator-Coordonator la Academia de Stiinte a Moldovei )

Istoricul Dorin Dobrincu, Iași
Istoricul Dorin Dobrincu, Iași

„ Războiul și ceea ce a urmat nu reprezintă în România doar istorie, ci și memorie. Ambele sensibile. Ca și în alte locuri. Există o istorie oficială, patriotică, justificativă, care mai degrabă pune note la discursul oficial din epocă, după cum există și o istorie critică, care caută să înțeleagă și să explice. ” (Dorin Dobrincu, istoric, cercetător la Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” din Iași, Academia Română – Filiala Iași, din 1995).

XS
SM
MD
LG