Linkuri accesibilitate

Basarabia în dezbaterile Parlamentului României 1918 (VI): Cuvântarea lui Daniel Ciugureanu (13 august 1918)


Daniel Ciugureanu (Foto: Vol. I. Țurcanu, M. Papuc, Basarabia în actul Marii Uniri de la 1918)

La începutul lunii august 1918, problema Basarabiei revine în dezbaterile Parlamentului român, deputatul Mihail Văgăunescu interogând audiență, dar cu referire explicită la deputații basarabeni, dacă se știe de vizita marilor proprietari basarabeni la Alexandru Marghiloman și ce rost are această vizită. Văgăunescu întreba miniștrii basarabeni dacă aveau știință că proprietarii veniți de peste Prut au prezentat prim-ministrului un memoriu, dar în același timp se interesa dacă aceștia știu că „în urma unirii cu România funcționarii administrativi care se trimit din România în Basarabia nu-și îndeplinesc datoria cum trebuie”.

Răspunzând acestor interpelări, la 13 august 1918, Daniel Ciugureanu, fost Prim Director al Republicii Democratice Moldovenești, delegat din partea Basarabiei în guvernul Marghiloman și deputat în Parlamentul român din Colegiul I Iași, va prezenta un amplu raport asupra situației din Basarabia, în special asupra chestiunii agrare, care rămâne în mare parte necunoscut istoriei.

Piața Unirii din Iași, anii 1916-1918 (Foto: Vol. I. Țurcanu, M. Papuc, Basarabia în actul Marii Uniri de la 1918)
Piața Unirii din Iași, anii 1916-1918 (Foto: Vol. I. Țurcanu, M. Papuc, Basarabia în actul Marii Uniri de la 1918)

Ciugureanu recunoștea că avea știință de faptul că o delegație a proprietarilor mari din Basarabia a venit la Iași și că „a fost primită cordial de unii proprietari de aici, fapt care a îngrijorat pe conducătorii mișcării democratice și pe țăranii din Basarabia, care așteaptă cât de curând rezolvarea chestiunii agrare de către o comisie a Sfatului Țării, conform declarațiunii Unirii”. Prin urmare, pentru că reforma agrară era privită ca opera politică și economică cea mai importantă pentru viața Basarabiei și a întreg neamului românesc, ministrul și deputatul basarabean dorea o clarificare „pentru a nu rămânea nicio îndoială de neînțelegere între pătura conducătoare a trebilor și vieții din Basarabia și guvernul central”.

Țăran basarabean (Foto: Vol. I. Țurcanu, M. Papuc, Basarabia în actul Marii Uniri de la 1918)
Țăran basarabean (Foto: Vol. I. Țurcanu, M. Papuc, Basarabia în actul Marii Uniri de la 1918)

Potrivit lui Ciugureanu, chestiunea agrară era strâns legată cu mișcarea națională și cunoscând elementele „care au adus Basarabia la sânul României, veți putea singuri judeca care trebuie să fie soluțiunea chestiunii agrare spre folosul Basarabiei și al neamului moldovenesc de acolo”. În continuare, discursul este structurat în câteva puncte, pe care le vom relata conform stenogramei Parlamentului:

  1. Intelectualii basarabeni ieșiți din țărănime și țărănimea

„Basarabia era o gubernie ca multe altele din vastul Imperiu Rusesc. Boierii, orășenii, intelectualii erau în mare parte rusificați. Țărănimea, deși vorbea în limba moldovenească, pe care a păstrat-o neatinsă în acești 106 ani de subjugare politică, era însă înstrăinată sufletește prin acțiunea popilor și cinovnicilor ruși sau rusificați. E o mare greșeală ce se face a crede că țărănimea avea o conștiință națională; dacă țărănimea, care a păstrat limba strămoșească, ne-a dat totuși concursul prin numeroase elemente ieșite din sânul ei, pe urma revoluției, pentru a aduce Basarabia la patria-mumă, aceasta se explică prin mișcarea ce a deșteptat-o un mănunchi de luptători intelectuali moldoveni. Un singur focar de cultură a fost în Basarabia, acela din jurul gazetei „Cuvânt Moldovenesc”, din care făceau parte mai toți luptătorii de acum ai Basarabiei, între care și dl Pelivan, care poate azi se va bucura de sufragiul cetățenilor vechii capitale a Moldovei pentru a veni și aici, în mijlocul nostru la lucru (în acea zi, la 13 august, în urma alegerilor parțiale de la Iași, Ion Pelivan va fi ales deputat în Parlamentul României – n.a.).

2. Niciun ajutor de la boieri

Greutățile erau nețărmurite, eram puțini noi ce trebuiam să lucrăm sub grozavul regim țarist; nu aveam nici bani, nici cărți, nici jurnale române și niciun ajutor material sau moral de undeva. Noi n-am găsit niciun sprijin nici la intelectualii de peste Nistru și nici la boierii noștri care azi vin aici la Iași și fac pe bunii patrioți și bunii români. Dacă noi n-avem nicio dragoste și niciun respect pentru boierimea noastră din Basarabia, aceasta se datorește operei urâte de subjugare a moldovenilor ce au făcut ei sub regimul rusesc

Vasile Stroescu (Foto: Vol. I. Țurcanu, M. Papuc, Basarabia în actul Marii Uniri de la 1918)
Vasile Stroescu (Foto: Vol. I. Țurcanu, M. Papuc, Basarabia în actul Marii Uniri de la 1918)

O excepție care confirmă regula a fost și la noi; un singur boier am avut noi în Basarabia, care a simțit interesele neamului și nevoile țăranului, un boier vechi, fost și rămas moldovean, al cărui nume sfânt vă e cunoscut, desigur, ca întregului neam românesc – este Vasile Stroescu! Vasile Stroescu a înțeles și a lucrat spre sprijinul cauzei naționale nu numai cu cuvântul și încurajarea morală, dar și materială, atât de necesară oricând și cunoscută D-voastră.

3. Reprezentanții oligarhiei basarabene erau mai ruși decât rușii de la Moscova

Pe când unul singur, dl Vasile Stroescu a lucrat de zeci de ani și a ajutat-o, așa mare operă națională, să vă spun ce au făcut acești boieri care vin să se prezinte în fața D-voastră ca buni români. Când stăpânirea rusă voia să ne acorde câte ceva pentru neam și pentru popor, reprezentanții de atunci, boieri, preoți și înalți funcționari se opuneau; așa când toate națiile Rusiei au primit școală primară în limba maternă, noi am fost, mulțumită conducătorilor noștri de atunci, lipsiți de acest drept natural, considerând, așa cum a spus rusificatorul Ghepețki în numele tuturor reprezentanților boieri ai Basarabiei că „cei ce pot dori școală națională sunt aceia ce vor să rupă din statul rus”. Reprezentanții basarabeni s-au arătat mai ruși ca cei de la Moscova.

4. Slugărnicie veche

Slugărnicia și inconștiența aceasta nu datează de acum sau de la 1878 sau 1871, când Basarabia a fost schimbată din oblastie în simplă gubernie. Iată declarația făcută Țarului de boierii basarabeni – și pe atunci printre ei erau mai mulți moldoveni ca acum – la 1854, în timpul Războiului Crimeii, în care spuneau că „nu sunt jertfe pe care nobilimea basarabeană, așezată la granița dușmanilor (subliniat Ciugureanu – n.a.), nu le-ar aduce întru apărarea Credinței, Țarului și a Rusiei”. Boierii chiar moldoveni din Basarabia de la 1854 se arătau nu numai că se leapădă de neamul moldovenesc de care n-aveau iubire, dar socoteau statul din care a fost răpită Basarabia ca un stat dușman.

5. Revoluția rusă îngăduie desfășurarea mișcării intelectualilor moldoveni

Mântuirea a venit chiar mai degrabă cum ne-am așteptat noi. În martie anul trecut a izbucnit revoluția rusească, care ne-a dat putință de a desfășura o propagandă națională mai largă. Au urmat numeroase congrese, la care a fost pregătită organizarea autonomă a Basarabiei și din care au ieșit acele elemente care au compus în curând Sfatul Țării. Când s-a deschis Sfatul Țării, ne-am găsit în fața a o mulțime de dușmani. Marii proprietari, care nu ne-au ajutat niciodată în trecut, nici atunci nu au venit să ajute. Alături de ei s-au ridicat mai târziu contra Sfatului Țării mulți streini: ruși, ovreii, bulgarii, ș.a. Mai târziu, au venit de pe front bolșevicii, care sub ațâțarea streinilor au căutat prin baionetă și foc să gonească ordinea și Sfatul Țării. Și când am văzut noi că străduințele noastre sunt amenințate de bolșevici și streini, atunci ne-am îndreptat către țara-mumă ...și am continuat opera noastră creatoare, care a fost încoronată în ziua de 27 martie prin unirea definitivă a Basarabiei la România.

7. Marii proprietari și Unirea

Pantelimon Sinadino, conducătorul marilor proprietari din Basarabia (Foto: Vol. I. Țurcanu, M. Papuc, Basarabia în actul Marii Uniri de la 1918)
Pantelimon Sinadino, conducătorul marilor proprietari din Basarabia (Foto: Vol. I. Țurcanu, M. Papuc, Basarabia în actul Marii Uniri de la 1918)

La lucrarea noastră nu au luat parte marii proprietari; dar imediat ce armata română chemată de noi a intrat în țară și a făcut liniște, proprietarii au început a bate drumul Iașului, a căuta un sprijin pentru interesele lor. Acum au venit iar domnii proprietari la Iași, dar nu știu dacă au prezentat sau nu un memoriu guvernului (la această remarcă a intervenit Marghiloman care a declarat că proprietarii din Basarabia nu i-au prezentat niciun memoriu – n.a.).

Noi credem că guvernul român nu va trece peste Declarația de Unire de la 27 martie pentru a satisface cererile câtorva proprietari în paguba masei poporului... Declarațiile dnului Marghiloman nu lasă nicio îndoială în ce privește viitoarea reformă agrară în Basarabia. În tot cazul, noi, miniștri basarabeni, vom căuta să stăm aici ca o strajă pentru respectarea condițiunilor, care au fost primite la 27 martie.

8. Anexiune sau Unire?

Acum vă mai spun un lucru: de multe ori au auzit spunându-se de unii, de ce, când ați făcut Unirea ați pus condițiuni? Ca buni români, puteați înfăptui Unirea fără nicio condițiune; ce vă trebuie condițiuni? Am pus condițiuni, fiindcă ne-am gândit că, sprijinindu-ne pe poporul nostru moldovenesc din Basarabia, ajungem la un scop național și că trebuie să răsplătim poporului; și am înțeles că răsplata să fie în condițiunile ce s-au pus pentru rezolvarea chestiunii agrare. Pentru noi era satisfacțiunea dublă, că am făcut și o faptă națională și, pe de altă parte, că am garantat poporului un viitor mai frumos.

9. Uneltirile din Basarabia

Acum să trec la o altă parte a întrebării dnului Văgăunescu. Domnilor, vă voi spune că lucrurile nu merg tocmai bine în Basarabia. La Chișinău cineva mi-a dat o proclamațiune în care Inculeț și cu mine suntem amenințați cu moartea, fiindcă am vândut Basarabia. La Odessa este un birou de emigranți, care răspândesc astfel de proclamațiuni, care speră ca Rusia să fie restabilită vreodată. La întrebarea dnului Patrașcanu, care este cauza agitațiilor, am să răspund că Basarabia era o țară rusificată și să nu greșiți să credeți că Basarabia avea o înfățișare națională. Chiar și domnii care vin aici și se împrietenesc cu D-voastră, vin pentru că moșiile lor sunt amenințate și pentru a le salva sunt gata să-și schimbe suveranul când voiți. Chiar oamenii aceștia, care pot schimba supușenia lor după placul suveranului, fie rus, fie român, fie chinez, cu toate acestea sunt foarte nemulțumiți. Ați citit prin ziare că profesorii nu vor să depună jurământul. Domnii profesori cred că pot rămânea în serviciul statului fără să depună jurământ și dacă nu li se admite, ei pleacă. Au plecat funcționarii de la Poștă, au plecat funcționarii de la Căile Ferate, vor pleca mulți.

10. Adevăruri fără jignire

Nu am voit să jignesc pe nimeni și cred că nici nu am jignit pe nimeni. Nu am vrut să jignesc pe boierii moldoveni, am spus numai adevărul. Dar boierimea de acolo și-a pierdut individualitatea etnică. Prin urmare, vom recunoaște că țărănimea basarabeană a avut un instinct superior de rasă, instinct pe care nu-l recunoaștem la boierimea basarabeană.”

Despre blogul centenarului 1918 - 2018

1918 – 2018. Un centenar văzut de pe ambele maluri ale Prutului, de istoricii Octavian Țîcu de la Chișinău și Dorin Dobrincu de la Iași.

Timp de un an și jumătate, cei doi istorici vor analiza, dezbate (poate și în contradictoriu) și comenta evenimentele anului 1918 si repercusiunile acestora până astăzi. Țelul acestui blog „în tandem” nu este numai de a arunca o nouă privire asupra anului 1918 dar și de a demistifica multe locuri comune ale istoriei contemporane, de a repune in contextual lor istoric „corect” fapte și persoane deseori manipulate de politicieni, de presă sau chiar de istorici.

Istoricul Octavian Țîcu, Chișinău
Istoricul Octavian Țîcu, Chișinău

„… fenomenul Unirii de la 27 martie 1918 trebuie privit într-un context amplu al transformărilor la nivel european și regional, în care efectul cumulat al războiului mondial, al revoluției ruse, al pretențiilor teritoriale din partea Ucrainei independente exprimate față de Basarabia și al pericolului bolșevizării, a determinat opțiunea provinciei pentru revenirea în cadrul statului român întregit.” (Octavian Țîcu, Cercetator-Coordonator la Academia de Stiinte a Moldovei )

Istoricul Dorin Dobrincu, Iași
Istoricul Dorin Dobrincu, Iași

„ Războiul și ceea ce a urmat nu reprezintă în România doar istorie, ci și memorie. Ambele sensibile. Ca și în alte locuri. Există o istorie oficială, patriotică, justificativă, care mai degrabă pune note la discursul oficial din epocă, după cum există și o istorie critică, care caută să înțeleagă și să explice. ” (Dorin Dobrincu, istoric, cercetător la Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” din Iași, Academia Română – Filiala Iași, din 1995).

XS
SM
MD
LG