Nişte tineri mi-au arătat zilele astea un anunţ de angajare al Serviciului Tehnologia Informaţiei şi Securitate Cibernetică. Pentru a seduce potenţialii doritori, textul acela enumeră câteva benificii: salariul plătit la timp, angajare oficială, oficiu în centrul capitalei. Citind anunţul, tinerii au fost deopotrivă nedumeriţi şi amuzaţi, şi pe bună dreptate. Două lucruri ţin să spun aici.
De fapt, mi se pare că beneficiile sus-pomenite nu sunt beneficii, ci nişte lucruri fireşti. Oare nu e firesc să fii angajat oficial şi să primeşti salariul la timp? Aşa că normalitatea ni se prezintă ca ceva extraordinar, ca un fapt extrem de seducător. Aceste beneficii nici n-ar trebui, în mod normal, să apară într-un anunţ de angajare, ele ar trebui să existe pretutindeni ca ceva indispensabil joburilor de orice soi. De aceea, nici nu mă miră că tinerii cu pricina au râs cu poftă când au citit anunţul. Beneficiile alea sunt chestii banale, fireşti. Şi nici oficiul în centrul oraşului nu mai e ce-a fost înainte de pandemie.
În al doilea rând, e şi o chestiune destul de ciudată aici. Dacă o instituţie de stat îţi zice că îţi va plăti la timp salariul, ea ca şi cum înţelege că în alte părţi salariul se dă cu întârziere. Dacă instituţia de stat îţi spune că te angajează oficial, ea ca şi cum admite că în alte părţi sunt alte angajări, cu salarii în plic. Păi, dacă e aşa, poate că instituţia de stat ar trebui să se agite, să se frământe, să ceară întregului stat eradicarea angajărilor neoficiale, să ceară plata la timp a salariilor. Dacă ar fi însă aşa, ar mai putea ea să ofere „beneficii” potenţialilor angajaţi?
