Sfârșitul podului aerian din Berlin, la 30 septembrie 1949, a marcat o victorie uimitoare și timpurie în Războiul Rece. Criza a luat naștere în urma unui plan al Statelor Unite, al Marii Britanii și al Franței, pus în aplicare cu un an mai devreme, de a crea o monedă stabilă pentru Germania de Vest. Sovieticii au reacționat cu furie, dorind să controleze economia postbelică a țării. Ei au tăiat accesul la energie electrică, la căile ferate, la drumuri și la apă în Berlinul de Vest, care se afla adânc în interiorul zonei sovietice. Președintele Harry S. Truman a respins sfatul generalilor săi de a lansa o confruntare militară și, în schimb, a colaborat cu forțele aeriene ale națiunilor aliate pentru a lansa cea mai mare operațiune umanitară aeropurtată din istorie. Americanii au numit planul îndrăzneț Operațiunea Vittles, în timp ce britanicii l-au botezat Plainfare. Timp de 15 luni, peste 200.000 de avioane au livrat aproximativ 2,3 milioane de tone de provizii în orașul asediat, ceea ce i-a convins pe sovietici să pună capăt blocadei.
Blocada sovietică și podul aerian din Berlin, 75 de ani mai târziu
1
Un avion C-54 Skymaster al Forțelor Aeriene ale SUA aterizează la baza aeriană Tempelhof din Berlin, sub privirile pline de speranță ale berlinezilor, la 10 august 1948. Podul aerian a funcționat timp de 15 luni, după ce autoritățile sovietice au izolat orașul. Aproximativ 101 participanți au murit, dintre care 40 de britanici și 31 de americani, majoritatea din cauza unor accidente care nu au avut loc în timpul zborului.
2
Un soldat american verifică documentația avionului și supraveghează încărcarea sacilor cu făină într-un avion de transport C-47 la baza aeriană Rhein-Main din Frankfurt, la 29 iunie 1948. Baza a fost principalul centru de aprovizionare pentru podul aerian al Berlinului.
3
Majoritatea avioanelor americane au folosit coridorul sudic, care făcea legătura între Frankfurt și Tempelhof, baza americană din inima orașului. Toate avioanele britanice și aproximativ 40 de avioane americane au folosit coridorul nordic, care pleca spre sud-est din zona Hamburg și ateriza pe aerodromul Gatow, operat de britanici, din Berlinul de Vest. Avioanele străbăteau acest traseu 24 de ore pe zi, șapte zile pe săptămână, și aterizau uneori minut de minut.
4
Berlinezi din Berlinul de Vest așteaptă să își umple gălețile de apă la un hidrant, pe 3 iulie 1948. După ce sovieticii au întrerupt aprovizionarea cu apă, locuitorii erau nevoiți să stea la coadă ore în șir.