În seara zilei de sîmbătă, au venit mai mulţi microbişti să vadă meciul Rusia – Croaţia la terasa unui local de lîngă blocul nostru de lociunţe. Sunt şi eu microbist, dar de la o vreme gălăgia îmi displace şi prefer să urmăresc meciurile la televizor.
Că mai toţi aceşti microbişti sunt fani ai selecţionatei Rusiei am înţeles la primul gol al ruşilor, cel al lui Cerîşev. Răcnetele lor triumfătoare au zguduit blocurile noastre de locuinţe. Aveai impresia că s-a produs o imensă fericire, una aşteptată decenii sau secole. Golurile croaţilor au produs însă o linişte adîncă, urmată de un oftat plin de decepţie. Un nou gol al Rusiei, marcat după ora 23.00, a zguduit din nou blocurile ca şi cum ar fi fost un cutremur. Mi-a trecut prin minte un gînd îngrijorător: ce va fi dacă Rusia va învinge? O să mai putem dormi în dricul nopţii sau va trebui să suportăm strigătele victorioase ale fanilor echipei Rusiei?
În final, Rusia a pierdut şi liniştea a pogorît peste urbea de pe malurile Bîcului.
Sincer să fiu, nu m-am aşteptat să aibă atîţia suporteri aici echipa Rusiei. Din punctul meu de vedere, şi Croaţia merita toată simpatia, căci avea jucători de mare calitate. Bineînţeles că fotbalul trebuie separat de geopolitică, dar, dacă toţi aceşti microbişti ţin numai cu Rusia, deşi croaţii jucau şi ei un fotbal frumos, e limpede că preferinţa microbiştilor cu pricina transcende fotbalul. O fi nişte nostalgici, nişte concetăţeni pro-ruşi? Habar n-am. Dar în orice caz e bine să nu fie zdruncinate blocurile de locuinţe de răcnete…
