Tudor Pendiuc a câștigat mandatul de primar al municipiului Pitești în 1992 și a fost reales, din patru în patru ani, până în 2014; ultima oară a pierdut la mustață în fața contracandidatului său. E drept că acest din urmă eșec se datorează și faptului că nu a mai fost susținut de Partidul social-democrat, partid al cărui soldat credincios fusese vreme de peste două decenii. Primarul Pendiuc avea însă o slăbiciune: este un sentimental incorigibil. I-a căzut cu tronc o tânără doamnă, aflată în subordinea sa. Ca să-i arate cât de puternice, cât de trainice sunt sentimentele sale, a dat ordin ca o bucată de drum, care ducea la locuința doamnei cu pricina, să fie asfaltată, pe cheltuiala statului, bineînțeles. Adică pe cheltuiala noastră. Povestea s-a aflat iar Tudor Pendiuc a fost condamnat în această vară la doi ani de închisoare cu suspendare. E posibil ca fostul primar să nu se lase copleșit de aceste întâmplări. În 2016 de altfel, după eșecul la primărie, candidase din partea altui partid, tot fără succes, pentru un fotoliu de deputat. Cine știe, așadar, pe ce listă îl vom găsi la alegerile de anul viitor…
Pățania lui Pndiuc amintește de necazul unui alt primar, Gheorghe Nichita, edilul Iașului, oraș mare, important centru universitar și cultural. Gheorghe Nichita s-a înamorat și el de o funcționară din primărie, relația lor devenind, pare-se, notorie. Temperament meridional, edilul Iașului era foarte gelos. Așa că le-a ordonat unor polițiști din poliția locală să o urmărească pas cu pas pe aleasa inimii lui, ba chiar atunci când aceasta a fost într-o deplasare la Suceava, în interes de serviciu, i-a trimis pe polițiști acolo, pe post de detectivi, dar nu particulari ci de stat, plătiți din impozitele contribuabililor. Inutil să precizez că această punere în scenă a necesitat, ca și la Pitești, o serie întreagă de complicități.
Nu știm care va fi deznodământul judiciar al poveștii dar e greu de crezut că judecătorii vor fi sensibili la elanurile romantice ale fostului primar ieșean. Cele două cazuri mai arată ceva, și anume că marile pasiuni se exprimă uneori, foarte terestru, prin intermediul unor mici găinării.
