In afară de România, doar Macedonia mai are o politica atât de favorabilă minorităților. (O țară precum Spania, de pildă, nu intra la socoteală, fiind un sistem semi-federal.)
Pentru comparație cu România, in Belgia francofonii care locuiesc in Flandra nu au școli în limba lor și nu au voie sa-si folosească limba in contactele cu administrația. Este pur si simplu interzis sa se vorbească franceza intr-un tribunal din Flandra. Prezenta unui traducător jurat e obligatorie, chiar daca toată lume înțelege franceza.
Sau: polonezii din Lituania nu pot obține ca numele lor sa fie scrise in documentele oficiale, de pilda in pașaport, cu litere poloneze precum „ł” sau „ę”, pentru ca acestea nu exista in alfabetul lituanian.
E ca si cum, in România, numitul Tőkés László nu ar avea dreptul la „ő” si „é” si „á” si ar trebui sa aibă in buletin Tiocheș Laslo…
Din punctul de vedere al drepturilor minorităților, asadar, democratia nu e intotdeauna acolo unde este asteptata. Astfel, România, Bulgaria, Macedonia, tari sarace din marginea Europei, si-au cooptat sistematic principalele minoritati in guvern, ceea ce a dus la diminuarea unor importante tensiuni. Macedonia e in acelasi timp singura tara in care romii (tiganii) si aromânii si-au vazut limba recunoscuta ca limba oficiala de folosit in administratie si invatamant acolo unde sint mai bine de 20% din populație.
Grecia, in schimb, sau Belgia, nici nu recunosc existenta minorităților. Belgia si Grecia nu au semnat Carta Europeana a Limbilor Regionale si Minoritare a Consiliului Europei. Lucru care poate parea surprinzator, doar 15 state din cele 28 ale Uniunii Europene au ratificat Carta. Unele, precum tarile baltice sau Belgia nici macar nu au semnat-o, iar recent Consiliul Europei chiar a anchetat in Belgia, tara care adaposteste principalele instituții europene, dar in care minoritatea francofona din Flandra întâmpină probleme juridice si administrative in folosirea limbii franceze.
Vecinii Moldovei, atat Ucraina, cit si România au ratificat carta. Franta a semnat carta, dar nu a ratificat-o. In afara de Belgia, șapte alte tari membre ale Uniunii Europene au refuzat sa semneze Carta. Este vorba de Irlanda, Portugalia, Bulgaria, tarile baltice si Grecia, Grecia fiind un caz aparte, in măsura in care nici macar nu recunoaște existenta minorităților nationale.
Ratificarea Cartei nu înseamnă însă că, în mod automat, țara respectiva este gata sa ii aplice prevederile. Nu exista modalitate de constrângere in caz de nerespectare a Cartei.
