Linkuri accesibilitate

Cât de curajoși sunt moldovenii? „Curajul este încercarea de a trăi o lecție de viață”


La Hâncești, în timpul alegerilor din 15 martie 2020

La sfârșit de săptămână, Valentina Ursu discută cu locuitori de la Hâncești și cu psihologul Lilia Gorceag.

Cui nu i-a fost frică la un moment dat în viață de ceva sau de cineva? Există oameni care intră în panică când este vorba de o boală. De exemplu, pandemia de coronavirus a creat o problemă globală extraordinar de serioasă. În scurt timp s-a extins din China în peste 150 de țări. Tuturor ne este frică, unora mai mult, altora mai puțin; unii aleg să facă ironii, alții se isterizează. Despre cui îi este frică de curaj vorbim la acest sfârșit de săptămână.

Cât de curajoși sunt moldovenii? „Curajul este încercarea de a trăi o lecție de viață”
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:30:20 0:00
Link direct


* * *

Frica de coronavirus servește un bun prilej să discutăm despre nevoia de a fi curajos. La Hâncești am adunat mai multe păreri despre curaj și frici. Majoritatea oamenilor cu care am discutat ocazional în stradă se consideră persoane curajoase.

– „Eu niciodată nu trăiesc în frică, nu mi-e frică de nimic, mi-e frică numai de Dumnezeu. Atât!”

Europa Liberă: De coronavirus?

– „De coronavirus tot nu mi-e frică, îmi e frică de Dumnezeu.”

Europa Liberă: Când ați avut curajul cel mai mare?

– „Curajul cel mai mare este atunci când te simți mai sănătos și mai vesel.”

Europa Liberă: Deseori moldovenii zic că trăiesc cu teama zilei de mâine. De ce să trăiască cu această frică?

– „Pentru că parlamentul nu are grijă de tineret. Eu am ținut 700 de porci, eu am ținut 1.000 de păsări, nimeni nu a avut grijă de mine. Am ținut acum 48 de vaci, vetlecebnița (serviciul veterinar) m-a dus până la aceea că mi-a impus condiții europene. La noi nu sunt condiții europene, noi lucrăm pe condițiile noastre moldovenești, nu pe condiții europene, pentru care vetlecebnița din Hâncești m-a adus până într-atât că am vândut toate vacile și în ziua de azi eu nu am nicio vacă și nu țin nimic. Și sunt de acord să plec și eu după hotare, că aici nu-i chip.”

Europa Liberă: Înseamnă că nu ați avut suficient curaj?


– „Curaj? La așa ceva nici n-am putut să am curaj, că am fost în scârbă. Ca să mă mișc oleacă și să fac fermă, mi-au pus piedică și m-am dus în jos. Ce curaj să ai în Moldova asta? De atâta tineretul și pleacă și cred că s-au dus 80% din țară, au să se mai ducă și acești 20. Atât!”

Europa Liberă: Și atunci, viitorul Moldovei cine îl decide?

– „Parlamentul. Au să șadă numai ei în parlament și în guvernul acela au să facă dreptate pentru dânșii.”

Europa Liberă: Parlamentul ales tot de dvs., cetățenii?

– „S-au ales ei între dânșii; noi, cetățenii, îi alegem, dar ei tot fură și tot ei se aleg între dânșii. Că mergem astăzi la vot, vom alege, dar mâine tot vor fi furate voturile. Și tot au să pună pe cine vor ei. Atât.”

Europa Liberă: Vorbim acum când sunt mai curajoși moldovenii, când îs mai fricoși. Ce înseamnă să trăiești cu frică, ce înseamnă să ai curaj?

– „Frica-i când moldovenii nu au ce mânca și se gândesc de unde să ia resurse pentru a exista.”

Europa Liberă: Alte frici? Încă de ce se mai teme omul?

– „Se mai teme de o boală care se răspândește acum – coronavirusul. Și nimeni nu știe cu ce se va termina, toți se tem, toți poată grijă când se va termina lucrul acesta.”

Europa Liberă: E panică?

– „Îi panică, îi panică, îi panică, de aceea că acasă te temi și să ieși te temi.”

Europa Liberă: Dar curaj când au moldovenii și când au avut curaj? Și cine sunt curajoși?

– „Curajoși sunt toamna când fac vinul, atunci ei își deschid pieptul și...”

– „Atunci când te gândești că nu ai pe mâine ce mânca, n-ai o bucățică de pâine și n-ai pe ce-o cumpăra, că pensia-i mică, atunci te încurajezi singur pe tine...”

Europa Liberă: În societatea moldavă sunt modele de politicieni curajoși?

– „Politicieni curajoși sunt acei care, de exemplu, dacă cineva îi face însemnare, dar el nu se teme, are curaj. Iată eu, de exemplu, îl văd pe dl Dodon. Toți îl critică, dar el are curaj să tacă.”

– „Toți parlamentarii sunt niște lași.”

Europa Liberă: Vorbim despre frici și curaj la moldoveni. Când îs fricoși și când îs curajoși?

– „Ei, care și cum. Când servește un pahar de vin, atunci are curaj, are putere; altul se simte când are putere și când nu are.”

Europa Liberă: Dvs. când ați manifestat cel mai mare curaj?

– „Cel mai mare curaj mă strădui toată viața câte oleacă și la serviciu, și ca veteran de război din Transnistria, și când a trebuit pentru țară am fost gata.”

Europa Liberă: Cea mai mare frică când ați avut-o?

– „Dar parcă n-am avut frică până când.”


Europa Liberă: Chiar și atunci când ați luptat la Nistru?

– „N-am avut frică. Ori să te temi, ori să nu te temi, cel care se păzește, îl păzește și Dumnezeu.”

Europa Liberă: Dar această epidemie aduce frică în rândul societății?

– „Aduce! Aduce frică, panică. Lumea vede ce se face în toate țările, și morți, și... E clar că aduce frică. Așa-i viața noastră. Nu trebuie să fim pesimiști. Dacă n-o să fim pesimiști, asta înseamnă că o să fim și curajoși.”

Europa Liberă: În rândul politicienilor există persoane curajoase?

– „Cam nu prea. Trebuie o clasă politică mai tânără, sunt oameni care trebuie să ia undița și să se mai ducă la pescuit și să mai rămână cu sfaturile lor cele pe care cu 30 de ani în urmă le dădeau, fiindcă ele s-au învechit. Sunt oameni la noi în parlament care nu știu limba de stat. La un parlamentar îi pune o întrebare și el: «Извините, я на русском» („scuzați, vorbesc în limba rusă”). Asta ce înseamnă, un om care șede în parlamentul țării și nu știe limba de stat? Hai că îi sperie limba română, să știe moldoveneasca, dar n-o știu. Ei numai când aud de română, lor li se pare că mâine ne unim și ei au să rămână pe marginea drumului.”

Europa Liberă: Frică pentru ziua de mâine există în societatea moldavă?

– „Există! Pentru că lume s-a descurajat și-i disperată, fiindcă în aproape 30 de ani, adică 28 de ani nu s-a făcut nimic concret. Și sărăcia noi singuri o facem. Cel care vrea muncește. Cum se spune: „Dacă ai găsit o potcoavă, n-o agăța deasupra ușii și aștepta să vină norocul, dar ia-o și bate-o la talpă și muncește ca să ai”.”

Valentina Ursu, Europa Liberă, a poposit aici, la Hâncești.

– „Foarte bine! Mie îmi place emisiunea Dvs. Toată vremea eu o ascult și-mi plac părerile oamenilor și sunt de acord cu tot ce se vorbește. Într-adevăr suntem o națiune nu unită, de atâta și nu avem victorie.”

Europa Liberă: Pentru Dvs. dintre politicieni cine sunt curajoși?

– „Dl Voronin. Dar ce nu-i mare curaj ca să spui adevărul cine a furat miliardul? A spus că parlamentul, justiția și guvernul. Ei au furat.”


Europa Liberă: Dvs. când ați avut cele mai mari frici?

– „Poate am avut și multe, dar asta în familie, însă așa, în viață nu am avut. Vă spun sincer, când a fost cutremurul în ‘77, eu eram în pat, am simțit și m-am gândit: ori să fug, ori să stau locului, dacă o fi să trăiesc, o să trăiesc, dar dacă o fi să mor, o să mor.”

Europa Liberă: De boli, coronavirusuri?

– „De boli nu pot să spun că mi-e frică, mai iau vitamine, îndeplinesc indicațiile medicului și merg înainte.”

Europa Liberă: Curajul cel mai mare când l-ați avut?

– „Am avut... Viața în genere e luptă, permanent trebuie să lupți cu cei vizibili și invizibili. Ei și dacă lupți de unul singur, nu faci nimic, trebuie în comun, dar la noi lumea-i divizată și acesta-i cel mai mare neajuns al societății.”

Europa Liberă: Dar națiunea Republicii Moldova e o națiune curajoasă?

– „Nu, nu-i curajoasă.”

Europa Liberă: E fricoasă?

– „E fricoasă, trădătoare... De atâta că banul merge înainte și omul merge din urmă și asta-i ce avem.”

Europa Liberă: Acum se vorbește foarte mult despre această pandemie, coronavirus, lumea e speriată. Cât de mult contează să aibă curaj?

– „Cu virusul acesta care este în timpul de față, noi trebuie să fim atenți în privința asta...”

Europa Liberă: Dar vă este frică?

– „Nu, nu mi-e frică defel. Moartea când vine, ea nu te întreabă, nu te întreabă ziua, nu te întreabă ceasul. Noi trebuie să fim curajoși și să mergem înainte, rău sau bine, dar înainte.”

Europa Liberă: Națiunea Republicii Moldova e o națiune curajoasă?

– „Cum să vă spun? 50:50. Sunt și curajoși, dar mai mulți nu-s uniți.”

Europa Liberă: Aveți modele de politicieni care manifestă curaj?

– „Nu. Lor le pasă pentru dânșii, să le fie bine, să trăiască bine, dar iaca la popor nu se prea uită.”

Europa Liberă: Vorbim despre curaj și frică la moldoveni. Când sunt curajoși și când îs fricoși?

– „(Râsete.) Curaj și frică? Îs curajoși numai când sunt grămadă, dar când îs câte unul sunt fricoși.”

Europa Liberă: Ian ziceți, când ați trăit cea mai mare frică?

– „Când am fost bolnav. Frica este, există.”

– „Și în situația de astăzi, chiar și la această epidemie.”

Europa Liberă: Cum reacționați?

– „Cu frică, pentru că satul Bălceana din raionul Hâncești a fost pus în carantină. Familia mea o asigur cu dezinfectante, dar nu este destul. Le este frică doar tinerilor, acelor în vârstă, să vă spun sincer, nu prea le este frică, ei cum au trăit așa o să trăiască în continuare liber și fără frică.”

Europa Liberă: Dar, în general, în societate sunt mai multe fobii. Unii se tem de înălțime, alții de pisici, unii de căței, unii de război, alții de foamete, alții de ziua de mâine, de instabilitate politică.

– „Da, sincer vă spun, mulți oameni nu cunosc ce se petrece în politică sau ce se petrece în instituțiile de stat. Când are cetățeanul bariere, atunci el deja vede că, uite, este greu și se teme că nu o să poată îndeplini ceea ce și-a pus în gând.”

Europa Liberă: Sunteți tânără, când ați manifestat cel mai mare curaj?

– „Curaj de a lupta și de a servi Republica Moldova atunci când am fost soldat pe poligon din Chișinău, atunci mi-am demonstrat că, uite, îmi place să servesc Republica Moldova.”

Europa Liberă: Dvs. de ce vă este frică?

– „De unul Dumnezeu, altă frică nu. La acești ani deja nu ai de ce te teme.”

Europa Liberă: De boli?

– „De boli? Tot Dumnezeu ne păzește, chiar azi am fost la sfânta biserică și ne-a preîntâmpinat preotul acolo, ne-a spus că să luăm seama că, dacă cumva ceva simțiți, nici nu veniți la biserică. Dacă știu că-s bolnav, ce să caut la biserică?”

– „Eu n-am niciodată frică, tot timpul îs cu curaj, eu mă țin băț. Când trebuie să taci – taci, apleacă capul și taci, dar dacă nu trebuie – ridică-te în sus și înainte mergi, ridică flagul și înainte. Sus, cu capul sus până la urmă.”

La Hâncești
La Hâncești


Europa Liberă: Și niciodată nu ați trăit cu frică?

– „Niciodată!”

Europa Liberă: De foame, de sărăcie, de război, de cutremur?

– „Deloc, deloc nu mă tem, de nimic, de nimic nu mă tem, iaca așa-s, după două operații pe care le-am făcut la șolduri, am proteze și nu m-am temut, nici nu o să mă tem până la urmă. Nu vă temeți de nimic, nici de foame, nici de nimic! Iaca lumea, toți umblă după ceea, după ceea. Dar de ce să umbli? Dacă o să vrea unul Dumnezeu – ne întunchină pe toți odată. Și gata, în mormânt.”

Europa Liberă: Dar acum vedeți că este o panică, este o frică?

– „Ei, asta fac panică să cumpere tot din magazin, dar asta nu-i drept, nu-i drept, cinstit, să vâre frica în oameni, așa că eu îs curajoasă tot timpul, nu mă dau. Nu vă temeți, unul Dumnezeu e cu voi!”

Europa Liberă: A fost război în 92.

– „Tot nu m-am temut, fratele meu a fost la război și bogdaproste, o ajuns rănit, dar... Și, iaca, își bat joc aceilalți, dar nu se gândesc la norod, că el e invalid și, iaca, când mă duc să cer ceva ajutor: „Ei, că ești bogată”. D-apoi eu am muncit, am muncit toată viața la grădiniță, 40 de ani am lucrat și bogdaproste. Și doi copii am înfiat și i-am crescut.”

Europa Liberă: În general, în viață de ce vă este teamă cel mai tare?

– „De boală.”

– „De boală, sănătate glavnoie (principalul) să fie.”

– „Să ne ferească Dumnezeu de cutremur, de războaie, de foame, ciumă, sărăcie.”

Europa Liberă: Boala asta care acum se răspândește bagă frică în oameni?

– „D-apoi cum? Asta-i ciumă. Ce să facem? Să ne păzim!”

Europa Liberă: Cum?

– „Să ne spălăm mâinile, să nu contactăm cu de-aceștia care vin de peste granițe.”

Europa Liberă: Când ați fost curajoasă în viața Dvs.?

– „Ei, nu chiar întotdeauna.”

Europa Liberă: Dar Dvs. când ați avut cel mai mare curaj?

– „Când îs sănătos.”

La piața din Hâncești
La piața din Hâncești


Europa Liberă: Vorbim când îs mai curajoși, când îs mai fricoși moldovenii. Ce înseamnă să trăiești cu frică, ce înseamnă să ai curaj?

– „Dacă n-ai ce mânca – n-ai nici curaj, n-ai nici gust de nimic, nici de vorbă, nici de lucru, nici de nimic, noi trăim tare greu, că trăim în Moldova. Toate șoselele-s stricate, tot îi fărâmat, pensia îi 1.000 de lei, cu 1.000 de lei nu faci nimic. Noi suntem oameni prăpădiți, toți vor să fie la putere, dar în țară nu se face nimic.”

Europa Liberă: Când ați avut cea mai mare frică și de ce?

– „Cea mai mare frică este în toate zilele că, iaca, ne fugăresc, stă lumea pe drum și vinde ca să facă o copeică, să ducă acasă, să cumpere o pâine, un lapte sau un zahăr și când aici miliția (poliția) și te alungă. Ei bine că au bani și trăiesc bine, dar noi n-avem cu ce, noi suntem morți de foame, stăm pe drum, n-avem cu ce plăti comunalele. Trei luni de zile n-am plătit comunalele, am de plătit 3.000. De unde să le iau cele 3.000? Ce să fac? Stăm în sărăcie și în nevoie. Nouă ne e frică, de sărăcie ne e frică, că nu o să avem ce mânca, te scoli dimineața, tu nu știi ce să pui în oală, ce să mănânci, frică ai, copiii cer mâncare, noi n-avem de unde să le dăm. Noi ne temem de război și de boli.”

Europa Liberă: Dar acum boala asta bagă oamenii în sperieți?

– „Toți se tem de așa boală, de virusul acesta care este acum. Toate țările sunt închise, nu numai Italia, sunt închise că n-au oamenii, nu pot să vină nici acasă și nici nu le dă voie să vină acasă, să molipsească Moldova.”

Europa Liberă: Dar cum vă protejați?

– „Cu săpun mă spăl, cu apă și cu săpun. Am făcut ce am făcut – m-am spălat cu apă și cu săpun.”

Europa Liberă: Dar curaj când ați avut cel mai mult?

– „Noi niciodată curaj n-am avut, n-am avut curaj... Mie mi-a murit copilul de 32 de ani și m-am dus și m-am jăluit, dați-mi, vă rog, un ajutor. Un ajutor nu au vrut să-mi dea și copilul mi-a murit, a murit de cancer. Cancerul tot îi mare frică...”

Europa Liberă: Vorbim despre curaj și frică la moldoveni. Când îs curajoși, când îs fricoși?

– „Când îs curajoși? De exemplu, dacă vin la piață și dau bine marfa îmi pare bine și parcă-s curajoasă.”

Europa Liberă: De ce vă este cel mai mult teamă?

– „De foamete, de război, de neînțelegeri, de boală, de boală cel mai tare.”

Europa Liberă: Dar coronavirusul ar trebui să-i sperie pe cetățeni, să-i îngrijoreze sau din contra?

– „Cred că trebuie și să ne păstrăm oleacă, să avem grijă să nu se răspândească prea mult, dar, în genere, parcă mie îmi pare că nu e așa strașnic, nu știu de ce. În genere, nu-s așa fricoasă, îs curajoasă, nu mă tem nici noaptea, pot să merg, pot să mă duc unde vrei, pe lângă cimitir pot să trec și nu mi-i teamă deloc, că morții nu o să se scoale. Nu, nu sunt fricoasă de felul meu.”

Europa Liberă: Curajul de multe ori e salvarea cetățeanului?

– „Da, da, când ești curajos mai câștigi câte ceva, dar așa nu. Frică de Dumnezeu am și mă tem tare chiar, uneori când greșesc ceva, parcă șed și mă gândesc că nu trebuia să fac pasul acesta și singură mă corectez, eu singură de-acum sunt în stare și parcă n-aș vrea să fac la nimeni niciun rău, să fiu bună.”


Europa Liberă întreabă mai mulți localnici despre frică și curaj. Când sunt curajoși moldovenii, când sunt fricoși, de ce e nevoie de curaj?

– „De curaj e nevoie poate din postulatul religiei care zice că frica vine din rai, dar nu e așa, că ea ne duce în iad și Dante Alighieri în infern o să ne pună pe noi ăștia care mai avem frică în secolul acesta, când acesta de la mitropolie ne face prăpăd și pomelnice cu Dodon. Opriți-vă, oameni buni! Care pomelnic?”

Europa Liberă: Unii spun că cea mai mare frică o trăiesc în aceste zile, ținând cont de această pandemie care a cuprins, iată, aproape 150 de țări, și Republica Moldova a fost afectată, este afectată. Ce ziceți, coronavirus e o spaimă, e o frică?

– „Nu, cea mai mare boală Coronavirusul cu „C” scris, așa, pe cerc, că sunt aceștia.”

Europa Liberă: Cine?

– „Ei, vârfurile, vârfurile...”

Europa Liberă: Ce are de câștigat persoana care manifestă curaj?

– „De câte ori e în pierdere, dar noblesse oblige.”

Europa Liberă: Aici, la Hâncești, întrebăm localnicii despre frică și curaj la moldoveni. Când îs fricoși, când îs curajoși?

– „Omul când vede că e rău, că pentru sănătate îi pericol are frică, dar omul bolnav, el n-are frică de nimic, el merge înainte, dar la un om sănătos îi e frică de pericol.”

– „Cea mai mare frică e la oligarhi acum, ei nu știu ce să facă cu banii, unde să-i vâre, dar au bani nebuni, au furat bani nebuni doar și ei nu știu unde să vâre banii și gândesc ce-i de făcut cu banii, criză, naftă, benzină…”

Europa Liberă: Dar când ați fost cel mai curajos om?

– „Of! Nici nu pot să spun când, mătincă niciodată.”

– „Curaj? România închide piețele, înseamnă că tot e un neam fricos, America închide, toate țările închid, Europa închide, iau măsuri.”

– „Vine criză mare, Europa închide... Dar noi unde ne-am pornit? În Europa? Ce să facem acolo fără America și fără ruși?”

Europa Liberă: Valentina Ursu sunt. Europa Liberă a ajuns cu microfonul aici la dvs. și întrebăm localnicii despre curaj și frică la moldoveni. Când sunt curajoși, când sunt fricoși?

– „Moldovenii sunt un popor care din moși-strămoși s-au arătat a fi un neam curajos și dau dovadă permanent de această calitate.”

Europa Liberă: De coronavirus, de exemplu, se tem?

– „Se tem persoanele de coronavirus, această infecție care bântuie prin toată Europa, inclusiv Republica Moldova nu este ferită de această infecție. Cu părere de rău, deja avem cazuri de infectare și deces. E frică ca să nu fie afectate persoanele, să nu infecteze membrii lor de familie, apropiații, de aceea trebuie să luăm toate măsurile ca să ne protejăm.”

Europa Liberă: Dvs. când ați manifestat mai mult curaj?

– „Iată, în momentele când este necesar, în momentele de criză. Să sperăm că totul o să fie bine, suntem un popor curajos și să mergem înainte.”

* * *

Oamenii cu care am discutat la Hâncești au sugerat că nu își lasă teama să le conducă viața. I-am cerut și unui psiholog să explice cum se îmbină eroismul și frica în caracterul moldovenilor. Lilia Gorceag spune că curajul nu este absența fricii, ci acceptarea ei.

Lilia Gorceag: „Ați pus așa o întrebare, foarte complicată, pentru că trebuie să vorbim despre moldoveni. Eu aș zice să vorbim în general despre omenire, despre oameni, pentru că frica și curajul nu au nici naționalitate, nici un specific anume. Păi, dacă ne uităm la istoria noastră, spunem că moldovenii sunt un popor curajos, au luptat cu oricine, cu dușmani de multe ori mai puternici ca ei, au înfruntat greutăți. Am avut eroi, avem povești, avem o istorie frumoasă, adică eu cred că toți oamenii, într-un fel, sunt destul de curajoși.”

Lilia Gorceag
Lilia Gorceag


Europa Liberă: Dar există totuși fobii care îi fac pe unii să intre în sperieți, să trăiască cu frică. Haideți să pornim de la teama de această pandemie care duce în lume la măsuri tot mai drastice. Trebuie să ai teamă sau mai degrabă din contra trebuie să manifești curaj în aceste timpuri?

Lilia Gorceag: „Eu cred că ambele trăiri au dreptul la viață, pentru că frica este o emoție primară care are rolul de a proteja, are rolul de protecție. E o lipsă a curajului, e adevărat, dar oamenii de multe ori trăiesc acest sentiment, pentru că nu vor să iasă din zona de confort. A fi fricos e foarte bine, ai închis geamul și ușa, stai că-ți e frică și nu ieși din casă. Asta este o frică, care astăzi are dreptul la viață în contextul acestei pandemii. Curajul însă nu înseamnă absența fricii, ci abilitatea de a face față greutăților întâlnite cu capacitatea de a depăși această emoție de frică și a păși mai departe prin viață. Curajul este încercarea de a trăi o lecție de viață, de a te realiza, de a fi autentic, de a lupta, de a-ți exprima opinia. Mai mult decât atât, eu cred că astăzi este un mare curaj să accepți ceea ce ți se spune, să ai abilitatea de a înțelege că trăiești într-un pericol și trebuie să respecți regulile, pentru că curajul acesta de a primi acele indicații pe care ți le dă un medic, pe care ți le dă un specialist nu întotdeauna vrei să le primești și tu ai opinia ta, dar curajul și capacitatea ta de a analiza și a primi ceea ce nu vrei tu la fel este foarte important. Dacă este importantă frica, dacă frica îl face pe om să depășească situația, cred că nu, fricosul nu depășește situația în care trăiește. Eu cred că curajosul, cel care vede că se plimbă unul venit din Italia, se confruntă cu el și-i spune: „Mă, trebuie să respecți carantina! Tu pui în pericol viața ta și a celor din jur, du-te în casă și nu ieși, eu îți cumpăr produsele necesare”. Deci, curajosul totuși este omul care prin viață este biruitor.”

Curajul însă nu înseamnă absența fricii, ci abilitatea de a face față greutăților întâlnite cu capacitatea de a depăși această emoție de frică și a păși mai departe prin viață...


Europa Liberă: Apropo despre această pandemie, pandemia virusului fricii, aud tot mai mulți doctori, personal medical care spun că nu le este teamă atât de tare de COVID-19, teama lor cea mai mare este reprezentată de valul de panică și frică ce a pus stăpânire pe societate.

Lilia Gorceag: „Eu nu m-am întâlnit cu frica. Și eu lucrez într-un centru, mă duc la serviciu, vin de la serviciu, eu nu văd panică. Și cred că frica, de fapt, poate trece în panică dacă este lipsă de cunoștințe, adică dacă ar fi să fie panicat cineva, ar trebui să ne așezăm și să-i explicăm ce înseamnă un virus, cum putem să ne păzim de el, cum putem să ieșim biruitori și dintr-o situație de pandemie. Grija de sine, respectarea regulilor, grija de cei pe care îi iubim, niște abilități care ne-ar ajuta să depășim această situație, cum să ne alimentăm, cum să ne îngrijim, cum să comunicăm, cum să încercăm să avem cât mai puține contacte. Dacă am explica și am vorbi despre această situație, ar dispărea panica și frica, întrucât frica apare atunci când nu cunoaștem, când nu avem destule cunoștințe și atunci devenim vulnerabili și, respectiv, nivelul de panică crește.”

Europa Liberă: Cu excepția fricii de boală, există și alte fobii?

Lilia Gorceag: „Categoric, oamenilor le este frică de spațiul închis...”

Europa Liberă: ...de pisici, de câini, de șobolani, de păianjeni, de înălțime...

Lilia Gorceag: „Da, mii de frici. Orice frică poate fi: de a înghiți, de a mânca, de a ieși, de a bea ș.a.m.d. Ideea este alta. Cum depășim orice frică? Cum depășim frica de înălțime, cel mai simplu lucru? Îl apucăm de mânuță pe un om mai curajos, ne ridicăm la etajul 16, încetișor ieșim la balcon ținându-ne de mâini, de la depărtare ne uităm în zare, pe urmă ne apropiem tot mai mult și la un moment dat vedem că ne-am apropiat de balustradă și nu s-a întâmplat nimic. Yes! Am biruit! Exact așa și cu boala. Trebuie să înțelegem că, dacă ne punem o mască, dacă ne punem mănuși, dacă nu facem prea multe contacte, dacă aerisim camera, dacă spălăm la timp mâinile, vasele, hainele, nu se întâmplă nimic.”

Europa Liberă: Sunteți psihologul care consiliați foarte, foarte multe persoane care au avut și probabil mai au frică de violență.

Lilia Gorceag: „Exact!”

Europa Liberă: Cum se despart aceste persoane de temeri, de frică, de spaime?

Lilia Gorceag: „Asta este ceva din altă operă, este altceva. Când e vorba de frica de violența fizică, acolo deja apar momente legate de copilărie, de relația pe care au avut-o în copilăria timpurie, de incapacitatea de a se despărți de agresori și sindromul Stockholm, este cu totul altceva. Dar fricile acestea care sunt de boală, de virusuri, de a nu înghiți ceva, de a zbura cu avionul sunt frici care vin în viața fiecăruia dintre noi din anumite motive – fie că în copilăria timpurie s-au speriat, fie că a fost un sunet, fie că au auzit o istorie. Fiecare are cauza lui din care îi este frică de anumite situații și atunci trebuie să ne confruntăm cu această situație. Ideea este că a birui frica este confruntarea cu ea, nu poți fugi, nu te poți ascunde de ea, trebuie să te confrunți cu ea. Și atunci, eu spun: „Imaginați-vă, de fapt, această frică, imaginați-vă această situație, acceptați ceea ce simțiți” și, în special, omul trebuie să accepte frica, fără a se judeca, fără a se condamna, deci să conștientizeze acest sentiment, această trăire. Înțelegerea că nu trebuie să dispară frica pentru a face ceva, ea este aici, pentru a ieși la magazin și a cumpăra o pâine, nu trebuie să dispară frica, acceptă faptul că ea este. Prin curaj birui această trăire, fă un anumit efort, un anumit lucru și atunci vei birui frica.”

Europa Liberă: Eu am revenit dintr-o deplasare de la Hâncești, am discutat cu mai mulți localnici și foarte mulți dintre ei mi-au vorbit despre frica de sărăcie, că mulți sunt la limita existenței, că aproape că nu au bani să achite utilitățile, să aibă o viață decentă. Această frică a cetățenilor ar trebui să și-o asume guvernanții, în primul rând?

Lilia Gorceag: „Aceasta este o altă frică și aceasta de-acum nu este frica de coronavirus, ci este frica de sărăcie și statul nostru are datorii foarte mari față de populație ca în momentul de față să-i ajute, pentru că frica poate nu este atât de coronavirus, cât de faptul că nu vor avea bani, pentru că toți se gândesc la starea economică a țării. Colegii mei de la serviciu zic că, dacă va continua, noi n-o să avem salarii și nu avem rezerve pentru a trăi mult timp, pentru că salariul nostru este mizer, noi nu avem capital, noi nu avem dividende din afaceri. Și asta este frica și panica. Panica este nu atât de boală, cât de situația că nu vom avea cu ce hrăni copiii și atunci...”

Europa Liberă: Dar cine și cum încurajează această lume?

Este o frică socială cu care trebuie de luptat absolut altfel decât cu frica față de virus...


Lilia Gorceag: „Această lume trebuie să fie încurajată de guvernanți, să le spună că trebuie să fie voluntari, trebuie să fie asociații care ar duce la casa oamenilor cu mulți copii, a bătrânilor care nu pot să se deplaseze niște mâncare, să-i încurajeze astfel încât să nu le fie frică de nimic și de nimeni, să înțeleagă că în țara lor ei n-au să moară de foame. Și eu aș face un apel către tineri, către niște asociații de binefacere ca să încercăm să ajutăm oamenii nevoiași, singuratici care nu pot să-și permită capacitatea de a ieși, de a se hrăni, de a cumpăra ceva. Și familiile cu mulți copii care sunt îngrijorate că n-o să aibă bani pentru a se întreține. Asta este o frică socială cu care sigur că trebuie de luptat absolut altfel decât cu frica față de virus.”

Europa Liberă: Am pornit această discuție prin a afla de la Dvs. că domnitorii Moldovei și Țării Românești au avut curaj să înfrunte dușmanii și că ortacii lor fost tot plini de curaj.

Lilia Gorceag: „Foarte curajoși...”

Europa Liberă: E nevoie de modele în societate pe care lumea să le urmeze?

Lilia Gorceag: „Mulțumesc pentru această întrebare, pentru că eu voiam să spun că, de fapt, curajul este diferit. Dacă vorbim de trecutul istoric, curajul a fost mai mult cel fizic, oamenii se aruncau cu sabia în luptă, mureau, își pierdeau viața, erau conștienți că își pierd viața, dar știau pentru ce. Și, de fapt, fizicul se îmbina cu moralul. Astăzi, curajul nostru este mai mult moral, asociat cu niște riscuri sociale. Deci, ce ar însemna curajul astăzi? Curajul de a spune în față demnitarilor noștri că nu-și fac bine lucrul, că nu sunt responsabili și, spunându-le acest lucru, să contribuim la aceea ca să venim concret cu niște propuneri, ce ar trebui de făcut, cum să facem. Acesta este curajul civic astăzi și el se schimbă, de fapt, de la secol la secol, de la perioadă la perioadă. Eu aș chema acum toți concetățenii noștri să aibă curajul acesta civic, moral ca să se ajute unul pe altul, să spună lucrurilor pe nume, să scrie, să sune și să vorbească despre ce se întâmplă în apartamentul de alături, în casa de alături. Atunci ar da dovadă de curaj și responsabilitate fiecare dintre noi.”

Vezi comentarii (1)

AntiNostalgia – privind spre viitor

Radio Europa Liberă reia seria „Antinostalgia”: documentare, dezbateri publice si mult mai multe reportaje despre trecutul comunist și viitorul țărilor și comunităților din Europa Centrală și de Est. „Cu cât privești mai departe în spate, cu atât vei vedea mai departe în viitor” (Winston Churchill)

XS
SM
MD
LG