Eram într-o seară într-un troleibuz arhiplin şi, la un moment dat, au dat buzna patru flăcăi puternici şi o fată energică şi au început să cînte la un acordeon rablagit. Cîntau în gura mare, din străfundul bojocilor, ca şi cum ar fi fost la ei acasă. Iar cel mai tare a răsunat un cîntec despre mama, despre bunătatea mamei.
Am remarcat dintr-odată că flăcăii din echipa cu acordeon erau aghesmuiţi. De aia au cîntat mai mult ca de obicei, clătinîndu-se şi atingînd pasagerii din jur. Unii oameni ascultau cu plăcere cîntecul despre mama, alţii zîmbeau ironic, erau şi pasageri nemulţumiţi, dezgustaţi, contrariaţi.
Un detaliu pe care trebuie să-l mai semnalez. Noi pasagerii am plătit cîte doi lei pentru călătorie. Flăcăii cu acordeon au mers gratis şi mai voiau bani de la noi.
Iar acum întrebarea care se impune în mod firesc. Dar e normal oare ca aceşti flăcăi să ne cînte despre mama în troleibuze, aghesmuiţi, şi fără să plătească pentru călătorie? E OK sau nu asta? Eu chiar nu ştiu şi aş vrea cineva să mă lămurească. Dacă o să mi se explice, cu argumente serioase, că asta e OK, o să tac mîlc şi n-o să mai scriu asemenea tablete.
