Sunt multe prune la Nisporeni. Şi în aceste zile acolo va avea loc Festivalul Prunei. În localitatea X sunt multe cireşe şi acolo avem Festivalul Cireşelor. În satul Y sunt bostani şi avem acolo Festivalul Bostanilor. În Z se organizează Festivalul Nucilor.
Ai mulţi cartofi? Faci în doi timpi şi trei mişcări un Festival al Cartofului. Ai mere? Faci cu surle un Festival al Merelor. Republica se transformă într-un fief al Festivalurilor. Cîte fructe şi legume, atîtea Festivaluri! Pe deasupra, mai există şi Festivalul Plăcintelor şi Sarmalelor!
Fireşte, oamenii au dreptul să facă Festivalul oricărui fruct. E şi o modalitate de promovare a fructului. Dar o fi singura? Ca să poţi vinde cireşele-prunele-merele-perele e nevoie în mod obligatoriu de un Festival? Sau poate ar fi mai oportun un Tîrg?
Şi-apoi, cînd eşti înconjurat de Festivalurile tuturor fructelor şi legumelor, cînd eşti mereu bombardat cu invitaţii la aceste Festivaluri, apare un soi de saţietate şi chiar o repulsie. Valoarea unui asemenea Festival e spulberată de existenţa sutelor de Festivaluri asemănătoare. Dacă orice fruct şi orice legumă generează un Festival, senzaţia că se exagerează devine cu timpul supărătoare. Mulţi nici nu mai bagă în seamă Festivalurile astea.
Ei bine, că avem multe fructe şi legume e limpede. Dar într-o ţară ca Republica Moldovei, cu rîuri poluate şi sol poluat, toate aceste legume şi fructe, promovate de Festivaluri, sunt OK?
