Născută la 27 noiembrie 1976, în satul Ciuciuleni, Hancești. Studii - Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea Jurnalism. Jurnalist, prezentatoare TV, un pic de poet și, la moment, șomeră.
Luni
Pentru un jurnalist șomer, ziua de luni este mai degrabă o continuare a week-endului, doar că se activează grijile și căutările unui loc de muncă ajung cap de listă. Nu însă și pentru președintele Dodon, care a avut oaspeți tocmai din… Rusia! Nimeni altul, decât interpretul Grigore Leps, celebru și prin cluburile de karaoke din Chișinău, mai ales grație melodiei “Рюмка водки на столе”.
L-a invitat la el acasă, au făcut poze cu toată familia, le-a postat pe pagina de Facebook și gata! – misiune îndeplinită. Leps a venit din inima Kremlinului ca să ne mai cânte. Că dacă tot suntem în oala campaniei electorale… Probabil, o fi consumat ceva la cină acest Dodon, din vreme ce anunța că, după scrutin, ar putea urma o tentativă de lovitură de stat. Între timp, caietul cu datorii de la prăvălia de la colțul blocului în care locuiesc adună noi și noi „debitori”, iar câinii maidanezi își întorc nasul a lehamite atunci când le arunc o coajă de pâine. Și în această avalanșă de evenimente pestrițe, fiul meu și-a înregistrat prima piesă hip-hop. Nu e despre dragoste. Și e în rusă. Paradoxal. Textul e scris de el. Necenzurat, ca și timpul de afară, atât de schimbător și atât de răzbunător cu cei care suferă de migrenă.
Marți
Pagina oficială a celui care a ajuns șef de stat, primul din istoria R. Moldova suspendat repetat pentru cinci minute, anunță că mâine vine președintele Ucrainei, Piotr Poroșenko, la Chișinău. Din „comunicat” aflu că nu va urma nicio întâlnire între cei doi lideri. Motivația e următoarea: și în statul vecin se desfășoară Campania electorală pentru prezidențiale, așa că Dodon mai bine nu se vede cu nimeni. Ca să nu dea de bănuit. Dar, ca un stăpân declarat pe hârtie, îi va pune la dispoziție Garda de Onoare. Ciudat că am verificat informația despre vizita șefului de la Kiev în mai multe surse și aceasta lipsește. În schimb, mi se aruncă în ochi știrea cu piloții moldoveni care au luptat în Afganistan, ținuți ostatici și blocați la Moscova.
Același motan, același pat și același duș, făcut în grabă...
Candu l-a acuzat pe Dodon că din cauza lui, delegația R. Moldova, plecată în Rusia pentru a-i recupera și a-i aduce acasă, nu are acces la cei doi basarabeni și că eliberarea lor este folosită acum, ca un truc pentru voturi. Și amnistia anunțată de șeful statului e undeva pe la Sadova, din vreme ce o conațională de-a noastră a născut la un penitenciar din Federația Rusă, tot așteptând „mila celui mai mare moldovean”, unsă cu alifie de Vladimir Putin. În plan personal – nimic nou. Același motan, același pat și același duș, făcut în grabă. Ca să nu îngheț. În apartament e frig, iar factura la energia termică a ajuns deja în cutia poștală. Am auzit ușa de la intrare.
Miercuri
Mă trezesc și îmi prepar cafeaua. Au mai rămas câteva lingurițe în cutie și iată un motiv de bucurie. Sunt invitată la un interviu pentru angajare și urmăresc, de la geamul troleibuzului, accidentele în lanț produse pe străzile capitalei.
Tabloul devine și mai acid când îmi ridic ochii spre cer, dar privirea mi se oprește la panourile electorale. Vai, câtă grijă față de acest popor de cei care se vor ajunși în Parlament! Slogane sterile, un fel de copy-past un pic redactat, gen “Fapte, nu vorbe!, Ilan Șor pentru popor!, E logic să votăm steaua”, că ea ne va aduce schimbare. Nu înțeleg un lucru: grupurile de PR de la partidele politice sunt în criză totală de inspirație sau aceeași oameni fac strategii de promovare pentru principalele partide, despre care se anunță în sondaje că vor ajunge la putere? Aruncate prin țară ca niște pastile expirate, motto-urile au, mai degrabă, un efect Placebo asupra populației care abia de leagă tei de curmei și care așteaptă să fie chemată la primării, pentru pungile cu hrișcă și ulei. Electoratul a citit inscripțiile de pe un gard și undeva, în zare, se conturează o pată roz. Poroșenko n-a mai venit, în schimb eu am descoperit o superbă melodie, interpretată de Mihail Napu, „Cerșetorul”. “Un biet cerșetor – un fost profesor”. V-o recomand. Și le-o recomand candidaților. Cu acest sistem de vot mixt, aoleo cât sunt de mulți!
Joi
MIG-urile sovietice ajung în prim-plan. Stați să vă spun. Colegul meu, șomer și el, Rustam Orugealiev, de Ziua Sf. Valentin a fost mai inspirat decât grupul de pe Facebook „No, tulai Doamne”. Cățeaua lui, Vilma, a adus pe lume opt căței și omul e în treabă. Postează diverse felicitări pentru cei îndrăgostiți, în care sunt vizate persoanele publice, ciorapii mov, țăranii din Jora de Mijloc, cinematograful Gaudeamus, dar și Valeriu Pasat. Mesajul a fost următorul: „Iubiți-vă la fel cum Valeriu Pasat a iubit MIG-urile sovietice”.
Până la alegeri au rămas zece zile...
Cum să îți dea în cap că o simplă glumă l-a afectat atât de mult pe fostul ministru al Apărării și al Securității, încât acesta să mă telefoneze din arhivele de la Moscova și să mă roage să îl rog pe Rustam să șteargă această „duioasă” urare? Că așa a fost. Mai pe seară, când încercam să neglijez atașamentele expediate în messenger, care mă irită la culme, mă pomenesc cu un apel. De la dl Pasat. Indignat. Că îl sună lumea și că cei trei ani de închisoare au fost pentru el și familia lui un adevărat calvar. De fapt, postările „păstorului” celor opt ființe patrupede au fost o ficțiune. Și orice asemănarea cu realitatea e una absolut întâmplătoare. Până la alegeri au rămas zece zile. Voronin crede că vor avea loc și anticipate. Și cum să nu-l crezi? El și Sergiu Mocanu merită crezuți. Primul pentru că tot ce a promis, a realizat (șik!), iar cel de-al doilea tot ce a prognozat s-a adeverit.
Vineri
Că lumea asta e pe dos, mi-am dat seama demult. Și în această zi de vineri, când afară e o zarvă nemaipomenită din cauza unor lucrări tehnice, o amică de pe Facebook îmi scrie că tot ce mi se întâmplă este efectul unor vrăji. Poftim?! Și că trebuie urgent să mă curăț. Aura, câmpul energetic, să am grijă cu cine vorbesc, ce spun etc. Drept replică, îi expediez linkul cu documentarul realizat de jurnalistul rus, Boris Sobolev, „Идущие к черту”, în care acesta deconspiră așa-zișii posesori de capacități extrasenzoriale. Magia a dispărut. Filmul a creat o adevărată revoluție pe net și în rândul celor care credeau orbește în niște escroci, ajunși din banii de pe tragediile umane, milionari în câteva luni. Probabil, nu e nevoie de capacități paranormale, pentru a vedea cu ochii chiar și legați algoritmul viitoarei guvernări. Devenită deja tradiție, fraza „de dragul consensului național”, va fi o scuză învățată pe de rost de puținii intelectuali rămași în țară. Eu – tot șomeră. Oferta de a promova un candidat pentru europarlamentare contra sumei de 500 euro lunar și un trai până în mai la București am refuzat-o. Efectul Placebo suportă metamorfoze. Panotajele stradale sunt în continuă mișcare. Mi-am fumat ultima țigară și mi-am amintit de cetățeanul turmentat din Caragiale. Mă duc la crâșma de la colț, să urmăresc figurile amețite și tocmai bune pentru filmele lui Kusturica și să mă întreb la o cafea de doi galbeni, servită la balconul trist și singuratic: Și eu, cu cine votez?