Mai mulți agenți economici din regiunea transnistreană se plâng că au suportat mari pierderi de pe urma unui proiect de construcție de școli și spitale, început, dar apoi abandonat de guvernul Rusiei. Proiectul inițiat de fostul vicepremier rus și emisar pentru reglementarea transnistreană, Dimitri Rogozin, s-a oprit după transferul lui Rogozin într-o funcție mai înaltă, de șef al agenției spațiale ruse Roskosmos.
Un amplu proiect de infrastructură socială, început de Federaţia Rusă în regiunea transnistreană și girat de vicepremierul de atunci, Dmitri Rogozin, a fost între timp abandonat și a lăsat zeci de companii transnistrene fără banii pentru materia primă furnizată.
Proiectul, prezentat drept „cadou al Rusiei pentru Transnistria” anunța construcția a 14 obiecte de infrastructură – spitale, școli și grădinițe. Acesta a fost administrat de o companie rusească, Asociația Integrarea Eurasiatică, iar la lucrările de construcție au fost admise doar firme de construcție rusești. Oficialii de la Moscova au explicat atunci că constructorii transnistreni nu știu să lucreze suficient de calitativ.
Proiectul a fost promovat activ de vicepremierul de atunci Dmitri Rogozin, reprezentant al președintelui rus pentru Transnistria. Între timp, Dmitri Rogozin nu mai deține această funcție, compania care administra proiectul a intrat în faliment, iar mai multe clădiri au fost abandonate fără să fi fost finalizate.
La scurt timp după începerea lucrărilor în presă s-au strecurat informații cu privire la scheme frauduloase de achiziții și prețuri exagerate cu care ar fi fost cumpărate materialele și echipamentele pentru dotarea spitalelor.
Zece dintre clădirile promise au fost construite și date în exploatare. Însă expertul economic de la Tiraspol, Serghei Melnicenko, spune că o parte dintre acestea nici măcar nu erau chiar atât de necesare.
Serghei Melnicenko: „În principiu, aceste obiecte erau necesare pentru sfera socială a Transnistriei. Dar aici există o nuanță, un minus – întreținerea acestor obiecte sociale ulterior rămânea o ca povară grea pe seama bugetului regiunii. Era vorba despre cheltuieli suplimentare – pentru echipamente, pentru întreținere, pentru asigurarea cu cadre și așa mai departe.
Au existat cazuri mai ciudate, și asta a apărut apoi și în public, când, de exemplu una din școlile din raionul Grigoriopol, începută în anul 1998, nu putea fi finalizată – era vorba despre o clădire solidă, din cărămidă roșie. Și imediat alături organizația Integrarea Eurasiatică a construit o școală nouă, chiar lângă cea nefinalizată.
Dacă e să luăm situația la bani mărunți, această situație trebuie să devină bătaia de cap a Comitetului de investigație și a Procuraturii Federaţiei Ruse…
Acum poziția principială la Tiraspol constă în faptul că de facto nu este vorba despre banii Transnistriei. Sunt banii Federaţiei Ruse care ne-au fost trimiși în calitate de ajutor umanitar. La ce preț era ambulanța care se trimitea, și care era prețul clădirilor și a echipamentelor procurate pentru Centrul diagnostic de la Râbnița, sau cât a constat forța de muncă adusă din Moldova sau Ucraina – toate acestea nu sunt în jurisdicția justiției locale din Transnistria. Dacă e să o luăm la bani mărunți, această situație trebuie să devină bătaia de cap a Comitetului de investigație și a Procuraturii Federaţiei Ruse.”
După ce Moscova a abandonat proiectul Integrarea Eurasiatică, regiunea transnistreană a rămas cu trei carcase de clădiri și o datorie de 2 milioane de dolari – bani neîncasați de agenții economici locali pentru materialele de construcție furnizate. Acum, aceștia încearcă să influențeze Moscova prin intermediul administrației de la Tiraspol, care între timp și-a schimbat liderul. Vadim Krasnoselski a promis că cele trei clădiri începute vor fi finalizate, dar de data aceasta din banii bugetului transnistrean, iar una, aflată în față de proiect, va fi abandonată. Problema datoriei față de agenții economici din regiune va fi discutată la Moscova, a promis Vadim Krasnoselski.
Corespondentul Europei Libere la Tiraspol, Serghei Ursul, a aflat mai multe detalii de la șeful asociației de business Most, Denis Nedelko, care este și director al uneia dintre firmele care au avut de suferit pierderi de pe urma acestui proiect.
Europa Liberă: Denis, ați fost unul dintre participanții la proiectul Integrarea Eurasiatică pentru ridicarea obiectelor de infrastructură socială în regiunea transnistreană. Ce fel de proiect a fost acesta?
Denis Nedelko: „Integrarea Eurasiatică este un proiect umanitar, care are rădăcini rusești – este un proiect al Federaţiei Ruse care avea în vedere renovarea, dar în majoritatea cazurilor totuși construirea de noi obiecte de infrastructură socială. Ca idee, este un proiect minunat. Este un cadou al Rusiei pentru Transnistria. Au fost proiectate și construite grădinițe, spitale, aripi ale universităților, școli – obiecte au fost multe, volumul investițiilor era foarte mare. Și desigur că întreprinderile din domeniul construcțiilor, una dintre care o conduc eu, nu au putut să nu fie încântați și entuziasmați de această idee la etapa la care s-a făcut anunțul oficial. Aici erau evident și interese comerciale – faptul că vom avea de lucru și va fi și un impuls pentru economie, dar și interese patriotice – faptul că pentru Transnistria vor fi construite obiecte de care este nevoie și pentru care mereu nu există bani la nivelul structurilor oficiale.”
Europa Liberă: Cum au decurs negocierile, despre ce se discuta, ce se promitea?
Denis Nedelko: „Eu am fost în mijlocul evenimentelor de la bun început. Totul era explicat foarte pompos și serios. Nouă ni se spunea că totul se va construi foarte repede, calitativ, pe principiile transparenței. Nouă ni se spunea că este un proiect necomercial, să nu exagerăm cu prețurile, să mergem pe costuri reale. De la bun început în tot asta au participat reprezentanții organelor puterii de la Tiraspol – de la ministerul de profil până la șeful executivului. De nenumărate ori erau organizate așa-numite duplexuri televizate cu participarea prim-ministrei Turanskaia, cu reprezentantul special al Federaţiei Ruse Dmitri Rogozin și cu reprezentanți ai proiectului „Integrarea Eurasiatică”. În cadrul acestor duplexuri, acestor întâlniri se raporta despre mersul lucrărilor, etapa la care s-a ajuns, despre faptul că totul merge conform planului.
„Nu vă faceți griji!”, ni se spunea...
Și într-adevăr, noi am văzut o amploare a construcțiilor nemaivăzută până atunci în Transnistria. Totul se construia repede, fără pauze în lunile de iarnă și pentru noi asta era ceva foarte nou și neașteptat. Volumul de participare a întreprinderilor din Transnistria era foarte mare - și vorbesc aici despre organizațiile care produceau materiale de construcție. Prima noastră surpriză a fost refuzul rușilor de a semna sub-contracte cu întreprinderile transnistrene care pot să construiască. Constructorii noștri, ni s-a spus, nu pot construi așa cum le trebuie rușilor, acest lucru s-a anunțat și oficial, pe site-ul organizației Integrarea Eurasiatică și s-a spus și conducerii Transnistriei – constructorii noștri au un nivel de calificare scăzut.
Dar constructorii noștri au construit orașele transnistrene și nimic nu se dărâmă. Mia mult decât atât – ei au construit obiecte mult mai complicate decât cutii simple pentru școli și grădinițe.
Deja mai târziu a devenit clar de ce au fost date le o parte întreprinderile noastre de construcții. Responsabile de ridicarea acestor obiecte au devenit niște organizații rusești care, după cum ni s-a spus, au o experiență mare de lucru în construcții în Rusia. Acestea au primit licențe foarte repede. Pentru o persoană juridică simplă din Transnistria obținerea unei licențe înseamnă un volum foarte mare de muncă pentru colectarea documentelor, înseamnă să aibă o bază de producție, specialiști calificați, înseamnă să demonstreze experiența de muncă, capacitățile, posibilitățile, instrumentele… În același timp, aceste întreprinderi rusești, filialele cărora s-au înmulțit aici cu o viteză foarte mare, au primit licențe de construcție într-o singură zi. Și aceste licențe au fost emise de administrația noastră. Evident că acest lucru s-a făcut nu fără participarea reprezentanților puterii de atunci.”
Europa Liberă: Când v-ați dat seama pentru prima dată că este vorba despre o înșelăciune?
De facto este vorba despre fraudă și chiar furt...
Denis Nedelko: „La etapa inițială nouă ni se plăteau banii la timp și chiar ne dădeau anumite plăți în avans. Se construia, vedeam cum obiectele se ridică. Apoi, la o anumită etapă, cam pe la sfârșitul anului 2013, începutul lui 2014 au început întârzierile la plăți. Banii care ne fusese transferați înainte erau deja consumați, le-am investit în producție. Nouă ni se spunea: „Mai livrați, avem nevoie de mai multe materiale de construcție” și ni se explica că reținerea plăților este legată de faptul că documentele sunt trimise în Rusia, actele de efectuare a lucrărilor, acolo acestea sunt verificate, iar după ce vor trece verificările vor fi transferați banii, următoarele tranșe. „Nu vă faceți griji!”, ni se spunea.
La început, nu ne făceam griji, dar după un timp chiar am început să ne îngrijorăm. Am început să-i întrebăm și pe reprezentanții puterii noastre. Îngrijorările noastre se terminau cu faptul că eram chemați în oficiul organizației Integrarea Eurasiatică, veneau niște oameni sus-puși din Federaţia Rusă care ne dădeau mereu asigurări că este vorba doar despre o problemă tehnică, că banii vor veni și care ne rugau să continuăm lucrările pentru că obiectele trebuie finalizate. Mulți dintre conducătorii întreprinderilor de la noi au fost la astfel de ședințe și cu toții formulam aceeași problemă: am furnizat multe materiale de construcție și nu am fost plătiți pentru asta.
Și astfel am fost mințiți la o scară foarte mare – așa și nu ne-am primit banii. Și atunci ne-am unit, am creat organizația obștească „Comitetul partenerilor proiectului Integrarea Eurasiatică”. O denumire prietenoasă în aparență – noi într-adevăr am fost multă vreme parteneri, dar am fost tratați la rândul nostru foarte ne-prietenos. Toate obiectele care s-au ridicat au fost făcute și prin efortul nostru – toate au fost construite de transnistreni și din materiale de construcție transnistrene.”
Europa Liberă: Au avut de suferit destul de multe companii și oameni de pe urma aceste afaceri. Ați numărat câte au fost? Iar acum s-a anunțat că proiectul Integrarea Eurasiatică își reia activitatea. Ce părere aveți despre asta?
Denis Nedelko: „Am constatat că sunt peste 40 de întreprinderi care au avut de suferit. Și sunt doar cei care au ieșit și au spus public „Da, eu am avut de suferit”. Unii pur și simplu au preferat să renunțe, așa că în mod sigur întreprinderi care au avut de suferit sunt mai multe. Volumul total de bani care nu au fost achitați întreprinderilor noastre este de două milioane de dolari.
Pe vremea lui Evgheni Șevciuk, să o spunem direct, nici nu aveam nicio șansă să fie deschise dosare penale, eram pur și simplu refuzați, ni se spunea că nu există componenta infracțiunii. Dar de facto este vorba despre fraudă și chiar furt.
Abia după venirea noii puteri, când Vadim Krasnoselski era încă deputat și șef al Sovietului suprem, am putut vorbi public despre această problemă. Ne-am plâns și la Procuratura Federaţiei Ruse, și la cea transnistreană. Și în Duma de stat am scris plângeri, și deputaților ruși care sunt aleși inclusiv în Transnistria, și lui Vladimir Putin i-am scris de nenumărate ori – am trimis și scrisori oficiale, și am și sunat doi ani la rând la linia fierbinte. 14 dintre noi am sunat acolo – adică problema noastră sigur e cunoscută. Dar se pare că fără niciun folos. Nu s-a făcut nimic din partea Federaţiei Ruse.
Am scris plângeri și deputaților ruși care sunt aleși inclusiv în Transnistria, și lui Vladimir Putin i-am scris de nenumărate ori...
Dar odată cu venirea lui Vadim Nikolaevici Krasnoselski noi am fost susținuți și am avut discuții foarte sincere cu instituțiile publice de la Tiraspol. Ni se spune că reprezentanții proiectului Integrarea Eurasiatică pur și simplu tac, sau evită să dea răspunsuri, încearcă să mușamalizeze situația pentru ca noi să nu putem primi compensații pentru aceste prejudicii. Banii au fost furați – post spune asta cu certitudine, sunt sigur de asta, nu e niciun secret aici. Totul este clar pentru toată lumea. Și este clar și cine a furat.
În ceea ce privește încheierea lucrărilor la clădirile din cadrul proiectului Integrarea Eurasiatică – este foarte bine, noi ne bucurăm mereu când aici se construiește ceva. Și dacă Rusia va aloca bani pentru asta – va fi foarte bine pentru Transnistria. Clădirile trebuie pur și simplu finalizate. Dacă ele vor rămâne la aceasta etapă, nu va fi prea bine – va fi doar niște carcase cu găuri în loc de geamuri.
Totul este clar pentru toată lumea. Și este clar și cine a furat...
Acum, nu cred că se va mai putea repeta frauda care a avut loc. Iar în ceea ce privește compensarea prejudiciilor, s-a vorbit despre suma de 19 milioane de ruble transnistrene, dar aceasta nu corespunde cu pierderile care au fost documentate, inclusiv prin deciziile curților de arbitraj din Transnistria.
De ce nu apelăm la curțile de arbitraj din Rusia? În primul rând, pentru că a existat o prevedere că toate litigiile vor fi examinate aici, în Transnistria, adică noi nu putem, din punct de vedere juridic și fizic, apela la instanțele rusești pentru că acest lucru nu este prevăzut în contractele dintre noi și contractori.”
