În urmă cu jumătate de secol, când poporul URSS îndrumat de Partidul Comunist al Uniunii Sovietice sărbătorea împlinirea a 50 de ani de la revoluţia bolşevică, numită pe atunci Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie, activiști din mai multe oraşe s-au gândit să lase mesaje zidite în pereţi, ca Ana lui Manole, pentru generațiile viitoare care urmau să le extragă cu pietate. Era un fel de cutumă sovietică care conținea subtextul lesne de sesizat – peste alte cinci decenii puterea sovietică va fi în plină ascensiune, iar pionierii şi comsomoliștii vor fi speranța zilei de mâine. Tocmai un asemenea mesaj testamentar a fost desigilat recent la Tiraspol.
Capsula pusă în zid conţinea, pe lângă o scrisoare, fotografii ale vremii, un exemplar al ziarul „Adevărul nistrean” şi o insignă cu simboluri uzuale de epocă - Nistrul, un cocostârc şi un strugure de poamă, care, lucru știut, „sta pe harta Uniunii”...
De la tribuna centrală, mesajul descoperit în nișa sacrală a fost citit de Olga Galicenco, tocmai ea fiind persoana care în urmă cu o jumătate de secol a sigilat scrisoarea:
„Dragi tovarăşi, urmaşi ai noştri. Vouă ne adresăm noi, truditorii secolului 20! Să le povestiţi copiilor şi nepoţilor despre noi, pentru că prin suferință am obţinut dreptul la veşnicie. Noi am construit socialismul, am oferit omenirii noi idei luminoase, care au devenit norme de moralitate şi exemple demne de urmat. Dar noi nu am cucerit puterea doar pentru muncitori, preluând-o de la exploatatori, noi am creat o economie nouă şi am pus bazele celei mai corecte societăţi. Astăzi nu sunt în lume oameni mai fericiţi ca noi. Sperăm că pe planeta noastră niciodată nu vor apune ideile marxism-leninismului.”
Fosta pionieră Olga Galicenco s-a arătat convinsă că un mesaj ce ar urma să fie desigilat în 2040, când se vor împlini 50 de ani de la crearea numitei republici moldoveneşti nistrene, va fi citit de cetățeni care vor locui pe un teritoriu care va intra în componenţa Federației Ruse. Olga Galicenco a exprimat şi o doleanţă nonpolitică - omenirea să înţeleagă între timp cât de important e să protejeze mediul înconjurător.
Mulţi dintre cei care au venit la ceremonia de desigilare a „mesajului din trecut” spun ca au avut o curiozitate mai curând de natură istorică.
„Astăzi locuiesc în oraşul Cheboksary, din Federaţia Rusă. Am venit de la mii de km special pentru acest eveniment. Am cu mine şi poze de acum 50 de ani. Pe atunci ne părea că toată viaţa este înainte, astăzi însă ne dăm seama cât de repede a trecut timpul.”
„Nu ştiam ce este ascuns în această cutie. Nu am dormit toată noaptea de emoţii gândindu-mă ce scrie în mesaj. Vă daţi seama, e vorba de o jumătate de secol!”
La Chişinău, o asemenea capsulă testamentară a fost desigilată în luna mai, după ce s-a păstrat o jumătate de secol în peretele uneia dintre clădirile Universităţii de Stat. Mesajul, pentru că a fost scris în perioada sovietică, conținea îndemnuri formulate în limbajul acelor vremuri, tinerii din sec XXI fiind îndemnaţi „să întărească şi să perfecţioneze societatea comunistă” şi „să lupte pentru progresul şi fericirea omenirii”. Studenţii de la USM au lăsat un alt mesaj în perete care ar urma să fie deschis peste trei decenii, când Universitatea de stat va marca o sută de ani.
Aşa-numitele capsule ale timpului nu reprezintă o invenție a ultimelor decenii. Revista Historia scria despre desigilarea unei asemenea capsule în oraşul Toronto din Canada, care în 1915 a fost îngropată sub gară. Aceasta conţinea mai multe ziare, câteva monede, o serie de timbre poştale şi o hartă a oraşului. Ne mai amintim şi de ambiția exploratorilor sovietici ai spațiului cosmic, care au lăsat pană şi pe Lună ecusoane cu însemne de epocă.
