Anunțul neașteptat al retragerii Statelor Unite din Tratatul asupra Forţelor Nucleare Intermediare (INF) riscă să aibă ca prim efect adâncire divergențelor în Europa și în NATO.
Majoritatea statelor vest-europene ale Alianței Nord Atlantice doresc menținerea tratatului INF, așa cum a fost și politica SUA până acum.
Perspectiva relansării cursei armamentului nu surâde mai nimănui, nici prin capitalele statelor membre, nici la Bruxelles, pe culoarele NATO și UE. Puține țări din NATO ar dori să adăpostească noi instalații militare americane.
Președintele Franței, Emmanuel Macron, l-a sunat pe Donald Trump cerându-i să revină asupra deciziei. Ministrul german de externe Heiko Maas a numit deja hotărârea lui Trump „regretabilă” și a cerut Moscovei să își respecte angajamentele, pentru ca SUA să renunțe să mai iasă din tratatul INF. Ministrul britanic al apărării Gavin Williamson a spus că țara sa se solidarizează cu SUA, dar că speră în „menținerea” tratatului.
E posibil ca țările Europei centrale și de est să fie mai apropiate de poziția americană, dar ele nu s-au manifestat încă oficial.
Un lucru e cert: desfășurarea în Europa a unor sisteme de armament interzise de tratatul INS ar fi mult mai la îndemâna Rusiei decât a SUA.
Consilierul lui Trump pe probleme de securitate John Bolton s-a întâlnit luni la Moscova cu ministrul rus de externe Serghei Lavrov, şi ”aproape cinci ore” cu Nikolai Patruşev, şeful Comitetului rus de securitate naţională. Marți 23 septembrie el ar trebui să se întâlnească cu Vladimir Putin.
Întâlnirile de luni au fost un dialog al surzilor, a spus Bolton. ”Rusia a insistat că nu crede că încalcă Tratatul INF. De fapt, au repetat: voi sunteţi cei care încălcaţi tratatul”, a declarat Bolton cotidianului Kommersant.
Rămâne și întrebarea: de ce Trump a menționat și China, care nu este ținută să respecte tratatul INS, chiar dacă are un arsenal impresionant? Mulți observatori politici și militari au remarcat deja că tratatul devenise relativ anacronic, întrucât se concentrează pe Europa și nu ia in calcul balanța de forțe dintre SUA și China, care devine centrală în calculele strategice ale Washingtonului. SUA ar putea doar cu mare greutate să instaleze sisteme de rachete pe platforme in Pacific, iar pentru a o face la sol ar avea nevoie de acordul aliaților care sunt Japonia, Coreea de Sud sau Australia, care s-ar putea arăta cel puțin reticente.
Tratatul asupra Forţelor Nucleare Intermediare a fost rezultatul summitului americano-sovietic de la Reykjavik, din 1986, între Ronald Reagan și Mihail Gorbaciov, unul din pașii care avea să ducă la sfârșitul Războiului Rece.
În Europa tăiată în două de Cortina de Fier, tratatul Forţelor Nucleare Intermediare, semnat în 1987, era menit să evite repetarea unei crize cum fusese cea a crizei rachetelor nucleare din 1982.
În acel moment, începând din 1977, URSS-ul instalase pe teritoriul său, în partea europeană, rachete nucleare capabile să atingă Europa occidentală, în vreme ce SUA instalaseră rachete Pershing II în RFG.
Acordul Reagan-Gorbaciov, Tratatul Forţelor Nucleare Intermediare, acel INF din 1987, a dus la calmarea tensiunilor și la instaurarea unui control reciproc. Acordul interzicea orice rachetă care poate fi proiectată la o distanță de peste 500 km. Astăzi, 30 de ani mai târziu, NATO și SUA acuză Rusia că ar fi pus la punct rachetele numite 9M729 care depășesc raza de acțiune de 500 km. Washingtonul nu e singur în a acuza Moscova. NATO o face de asemenea oficial.
SUA au început să acuze Rusia de încălcarea tratatului încă în timpul lui Obama, în iulie 2014, după ocuparea Crimeei. E probabil că retragerea SUA nu va duce la negocierea unui nou tratat INF.
