OMS spune că, anul acesta, alerta medicală a fost declarată în urma unui focar de infecţie virală din Republica Democrată Congo, din Africa Centrală, care s-a răspândit în ţările vecine.
Peste 14.000 de cazuri de infectare cu variola maimuței au fost înregistrate în 2024 în Africa. 500 de persoane au murit în urma complicațiilor de la virus, a spus Tedros Adhanom Ghebreyesus, directorul Organizației Mondiale a Sănătății, într-o conferință de presă.
Mpox este o boală virală care se răspândeşte de la animale la om, însă se poate transmite şi prin contact fizic direct cu o persoană infectată cu acest virus.
Boala declanşează simptome similare gripei şi duce la apariţia unor leziuni cutanate purulente. Medicii spun că majoritatea cazurilor sunt uşoare, dar în anumite condiţii, această boală poate ucide.
„Virusul intră în organism prin pielea sau mucoasele lezate, tractul respirator, ochi, nas sau gură și prin fluide corporale. Transmiterea este prin contact direct și prelungit. Nu suportă comparație, de exemplu, cu Covid. Variola se transmite cu dificultate de la om la om. Variola maimuței e o boală pe care o avem de zeci de ani”, explică pentru Europa Liberă Adrian Marinescu, medic infecționist și directorul medical al Institutului „Matei Balș” din București,.
„Anul acesta, epidemia a fost declarată și pentru că e o variantă de virus diferită. Dar un virus care are o perioadă de viață atât de lungă, de zeci de ani, are și mutații. Asta nu înseamnă că e mai agresivă, nu sunt date suficiente în sensul ăsta, iar numărul pacienților este mic. E o boală care aparține în general continentului african, în Europa (...) sunt cazuri izolate”, mai spune Adrian Marinescu.
Ce este variola maimuței?
Variola maimuței este o infecție virală rară, cu infectare umană accidentală, care apare, de obicei, și în principal în părțile împădurite din Africa Centrală și de Vest, în urma contactului cu animalele.
Virusul se poate răspândi și de la persoană la persoană, dar printr-un contact direct și îndelungat. Cel mai adesea se ia după contactul sexual cu o persoană infectată. Este cauzată de virusul variolei maimuței, care aparține familiei ortopoxvirusului.
Există două tipuri de virusul variolei maimuței, cel din Africa de Vest și cel bazinul Congo (Africa Centrală).
Care sunt simptomele variolei maimuței?
Simptomele sunt adesea ușoare, deși leziunile pot provoca mâncărimi intense ale pielii sau dureri. Acestea includ erupții cutanate veziculoase sau leziuni pe orice parte a corpului – inclusiv în contextul actual particular – în jurul organelor genitale și anusului, febră, durere în gât, ganglioni limfatici umflați și leziuni la nivelul gurii și ochilor.
Cum se răspândește variola maimuței?
Variola maimuței nu se răspândește în mod normal cu ușurință între persoane și necesită un contact apropiat. Virusul intra în organism prin piele lezată, tract respirator, ochi, nas sau gură; și prin fluide corporale.
Principalul mod în care poate fi răspândit este în timpul contactului fizic apropiat prelungit cu o persoană care are variola maimuței.
Cu toate ca variola maimuței nu a fost documentată anterior ca o infecție cu transmitere sexuală, transmiterea în timpul contactului sexual a fost între timp confirmată de specialiști.
Focarele de variola maimuței apar de obicei în rândul populațiilor care trăiesc în zonele rurale și care vânează, manipulează și consumă carne de vânat.
Perioada de incubație este de obicei de la 6 la 13 zile.
Variola maimuței necesită, de obicei, un contact personal strâns cu o persoană simptomatică infectată. Simptomele dispar spontan în 14 la 21 de zile.
Cum poate fi redusă transmiterea virusului?
Spălatul frecvent al mâinilor cu apă și săpun sau dezinfectant pe bază de alcool este una din măsurile recomandate.
Medicii spun că este important ca o persoană care este suspectă de variola maimuței să fie izolată și ca cei care o îngrijesc să utilizeze măsuri de protecție personală adecvate.
Imunitate împotriva variolei maimuței oferă și vaccinul tradițional împotriva variolei umane, dar acesta își pierde efectul în timp.
OMS arată că populațiile din întreaga lume cu vârsta sub 40 sau 50 de ani nu mai beneficiază de protecția oferită de programele anterioare de vaccinare împotriva variolei.
Cât de grave sunt simptomele și cum pot fi tratate?
Tratamentul pentru variola maimuței este în principal de susținere.
Boala este de obicei ușoară și majoritatea celor infectați se recuperează în câteva săptămâni, fără tratament.
Cine este cel mai expus riscului de a face variola maimuței?
Oricine are contact apropiat cu o persoană cu variola maimuței se poate infecta.
Persoanele ale căror profesii sau comportamente le pun la risc mai mare de expunere ar trebui să ia măsuri pentru a înțelege semnele și simptomele și să aibă grijă suplimentară pentru a preveni infecția.
Printre aceștia - personalul medico-sanitar sau alte persoane care intră în contact cu pacienți infectați, lucrătorii sexuali,
Ce ar trebui să facă o persoană care suspectează că are virusul?
Orice boală în timpul călătoriei sau la întoarcerea dintr-o zonă endemică trebuie raportată unui medic specialist, inclusiv informații despre toate călătoriile și istoricul recent de vaccinare.
Rezidenții și călătorii în țările endemice ar trebui să evite contactul cu animalele bolnave (moarte sau vii) care ar putea fi infectate cu virusul variola maimuței (rozătoare, marsupiale, primate) și ar trebui să se abțină de la consumul sau manipularea vânatului sălbatic.
Ar trebui să fie izolată o persoană cu variola maimuței?
Un pacient cu variola maimuței trebuie izolat, evitând contactul apropiat cu alte persoane. Bolnavului trebuie să i se ofere îngrijire de susținere în timpul perioadelor infecțioase – adică în timpul stadiilor prodromale (semne timpurii) – dar și când prezintă erupții cutanate specifice bolii.
Personalul medical care îngrijește pacienții cu variola maimuței – suspecți sau confirmați – trebuie să pună în aplicare măsuri de precauție standard, de control al infecțiilor de contact și prin picături respiratorii.
Acest lucru este valabil și pentru cei de la curățenie și spălătorie, care pot fi expuși în locul de îngrijire a pacientului, la lenjeria de pat, la prosoape sau obiecte personale.
Articol preluat de la Europa Liberă România.
📰 Europa Liberă este și pe Google News. Abonează-te
